joi, 31 octombrie 2013

Caracterul

                         Ne defineşte pe fiecare dintre noi. Conform DEX 1998, caracterul reprezintă ansamblul însuşirilor fundamentale, psihice-morale ale unei persoane,care se manifestă în modul de comportare, în ideile şi acţiunile sale. Am redat definiţia exactă din dorinţa de a fi limpede şi clar.
                          Gândurile mele sunt generate de comportamentul unei persoane importante de la mine de la serviciu, care marţi ne-a arătat tuturor cam cum este .... caracterul său. Deocamdată nu pot intra în mai multe detalii, dar o să mă simt mai bine, mult mai bine după ce o să vă scriu mai jos un citat fain:
                           ,,Dacă vrei să cunoşti un om cu adevărat, priveşte cum îi tratează pe cei inferiori, nu pe cei egali cu el!"

                                                                                              J.K.Rowling

                            O posibilă explicație științifică este următoarea: în fiecare zi de marți sunt trei ceasuri rele! :))

miercuri, 30 octombrie 2013

Americanii

                     Sunt locuitorii celor continente americane, după cum este și normal. Cu toate acestea, expresia are sensul de locuitori(cetățeni) ai S.U.A. și arareori auzi pe cineva numindui astfel pe canadieni sau ... brazilieni, spre exemplu. După ce am lămurit aceste aspecte, iată ce chestiuni mă frământă pe mine:
                     Visul American este așa, o experiență pe care mulți ar dori să o trăiască, dar puțini știu destule lucruri despre S.U.A. încât să ia o decizie în cunoștință de cauză. Cu toții credem că acolo umblă câinii cu covrigi în coadă, dar nici poveste despre așa ceva. Poate am exagerat, nu toți! Și lor le este extrem de greu, chiar dacă sunt cel mai democratic popor de pe Terra.
                      Românii au ajuns cam greu să-și trăiască acest vis și, într-un stil original, au început să spere că o să vină americanii la noi. :). Din păcate, printre primele semnale trimise nouă s-au numărat și unele nu prea prietenoase: bombardamentele de acum 70 de ani, în plin război mondial, asupra zonei petrolifere din Prahova au fost considerate oarecum justificate deoarece eram aliați cu inamicii lor. Dacă resursele românești erau distruse, inamicii erau mai slabi. Sau așa ceva. După război, cu concursul unei națiuni prietene am fost dați pe mâna rușilor și excluși din vestitul Plan Marshall care a pus pe picioare Europa secătuită de un război cum nu se mai văzuse până atunci. A fost o lungă perioadă în care, cu mic, cu mare, cu școală sau fără, românii îi așteptau pe .... americani să-i salveze de boala roșie. Numai că ei s-au lăsat așteptați....
                      După revoluție lucrurile par că s-au mai reglat și am fost sfătuiți și ajutați adeseori să ne înscriem pe drumuri democratice, bine batute de ceilalți. Ce să vezi, socotelile lor nu s-au potrivit întotdeauna cu ale noastre și cu toate acestea, cu mare greutate am fost acceptați în N.A.T.O. Cine au fost cei care ne-au susținut? Americanii! Și răsplata nu a întârziat: Behtel a construit o foarte frumoasă autostradă în mijlocul Transilvaniei, cu uimitoarea lungime de 52 de km. Lucrările au durat (cred) mai mult de 10 ani și au fost plătite regește! Doar sunt americani și doar, doar....
                      Problema vizelor este încă departe de a fi rezolvată într-un mod favorabil pentru cetățenii români, dar, no, nu pot merge toate ... ca pe roate! Pe când o parte dintre noi încep să-și piardă speranța, iată că apar semne noi: România va cumpăra avioane de luptă americane, chiar dacă sunt second-hand. Și mai apoi, în sfârșit, iată ,,că veniră americanii'' fix la Deveselu, să construiască acolo oarece bază militară! Zicea cineva , cumva, că și-a pierdut speranța? Iată că au sosit! Ar fi chiar culmea, pe logica expusă mai sus, să nu formulez o întrebare: urmează, probabil, un serviciu bine plătit de România statului prieten care, iată, ne ajută să fim în cea mai sigură perioadă din existența noastră? Oare ce să fie? No bine, no: am scăpat două(întrebări) și cu toate acestea, vă invit, dacă doriți, să răspundeți!
                   

marți, 29 octombrie 2013

Răsărit

                              La Polul Nord !


 

                               Habar n-am dacă este o făcătură sau nu , dar dacă este reală , imaginea este cu totul extraordinară ! Voi ce ziceţi ?


                 
                            Sursa foto : http://energienaturala.wordpress.com/2008/03/11/

luni, 28 octombrie 2013

Berea

                    Brună nu este prea populară pe la noi și chiar  nu înțeleg motivul. Duminică a fost rândul meu (iarăsi?) la bucătărie și, cu voia voastră, o să vă spun ce și cum am reușit!
                    Îngrediente necesare: 1 kg făină albă 000, 375 ml lapte, 125 ml ulei, drojdie de bere (nu neagră, ci proaspătă!), sare după ochi(grijă mare cei care purtați ochelari!), 3x300gr mezeluri diverse, în orice combinație, 4 ouă, 300 gr emmentaler ras, 300 ml bulion(musai de casă), bere neagră la discreție și 2-300 ml Jack Daniel's (obligatoriu old no 7 )!
                     Rețeta este următoarea: se pune într-un strop de lapte cald cu un praf de făină (eventual și trei fire de zahăr) drojdia să dospească; într-un bol mare (galben, de plastic!) se pune făina, sarea. Când drojdia începe să lucreze, se pune în bol și se adaugă laptele și uleiul, de asemenea ușor încălzite. Se amestecă bine aluatul, se presară cu făină și se pune la dospit, undeva la căldură! În acest moment, în funcție de antrenamentul personal, se începe încălzirea alături de văru' Jack! Se taie mezelurile și se așează cu mare grație pe o farfurie, tăvile se ung cu ulei și se presară cu făină și sper că nu ați uitat să faceți focul la cuptor, deoarece pizza trebuie coaptă ! Ouăle se bat cu foc într-un castron și e momentul unui schimb de replici cu văru'!
                    Aluatul odată dospit, se porționează și se întinde, în forma tăvilor, cu ajutorul sucitorului. Se așează în tavă, se aplică un strat de bulion, mezelurile urmate de emmentaler și se stropește cu ou. Tava astfel pregătită se coace aproximativ 25 de minute, cu mențiunea că la minutul 15 se rotește pentru a fi siguri că se coace uniform și la fel pe toată suprafața. Produsul se mănâncă după plac, mai fierbinte sau mai răcoros, după care urmează momentul mult așteptat: o bere brună rece, care să stâmpere setea internă ! :)
                     După ce ați depășit aceste grele momente, se strigă după ajutor la ceilalți membri din familie pentru spălatul vaselor! Știu că am început să scriu despre mine și apoi m-am adresat vouă, dar, după cum știți, la tăți nii greu!
                     Vă rog să mă credeți, berea brună este mai mult decât potrivită pentru asemenea ocazii. Îndiferent de cine este fabricată. Ce părere aveți?

duminică, 27 octombrie 2013

Timpul

                    Este, întro anumită conjuctură, un sistem de referință comun tuturor, ceea ce înseamnă că trebuie tratat identic de toți cei care se raportează la el. Așa au apărut mecanismele de măsură a lui, de la .... clepsidre până la ceasurile atomice. Au urmat diferite moduri de abordare a sistemului de referință despre care mă strofoc să scriu aici câteva rânduri. Am ajuns la chestiunea zilei: trecerea la ora de iarnă! În noaptea care a trecut am avut ocazia să dormim cu o oră mai mult (sau să petrecem, după pregătire!). Putem presupune că suntem mai odihniți azi, așa-i?
                    Una dintre îndatoririle zilei este de a ne regla ceasurile în ton cu ... timpul la care fac referire. Ora 4 a devenit ora 3, ce găselniță , domnule! Nu o să dezbat mai mult, se scrie(vorbește) peste tot despre asta. Dar ceva mă sâcâie.
                   Întrebarea zilei: cocoșul, cum reglăm cocoșul?

 
 
                    Sursă foto.

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Aniversarea

                    A douăzecișidoi de ani de căsnicie este un lucru minunat, zic eu! Azi, 26.10.2013 se împlinesc fix 22 de ani de când m-am căsătorit! Mai mult, în 1991, 26 octombrie a fost tot întro zi de sâmbătă, exact ca acum!

 
 
                      Cu bune și cu rele (din fericire, cele din urmă extrem de puține!), anii s-au scurs! Da, știu, îmbătrânim, dar este peste putința cuiva să păcălească trecerea timpului! Între timp familia noastră a crescut, avem o fată care are 19 ani. Pentru că este un moment aniversar, profit de ocazie și sunt primul care urează familiei mele mulți ani fericiți și toate cele bune să se adune! :)
 
 
                      În a doua fotografie am surprins o fărâmă din primul dans al proaspetei familii Țepuș!    Mama mia! Ce tineri și faini eram! Recunosc poziția de prim lăudător al meu, dar no, mai avem și lipsuri, nimeni nu este perfect!
                      Tot în această zi faină de octombrie este ziua de naștere a socrului meu, care împlinește azi 75 de ani! Să trăiască, la mulți ani!
                      Și nu în ultimul rând, un gând bun tuturor celor care își serbează onomastica de Sfântul Dumitru, adică tot azi!
 
                       LA MULȚI ANI !

vineri, 25 octombrie 2013

Parcarea

                    Mașinii a ajuns o adevărată provocare a omului modern, cel puțin în România. Știu, sunt prea multe mașini și prea puține locuri de parcare. Și totuși, sunt la fel de mulți șoferi cărora fie nu le pasă de mașini, fie sunt bine crescuți și parchează pe unde se nimerește, fie ambele amândouă în același timp simultan și deodată. No, amu m-am întrecut pe mine însumi! :)
                    Marea majoritate a persoanelor care parchează agregatul din dotare pe locul de parcare plătit de altă persoană are bunul obicei de a lăsa la vedere un număr de telefon de contact. Mai mult, nu uită să elibereze parcarea în ziua următoare: răbdarea oricărei persoane are o limită, nu? Este limpede că mă situez de partea celor care au parcare plătită și au uneori surprize. Să vă spun ce și cum:
                   Vin acasă, dimineață, după mai mult de 26 de ore de serviciu și găsesc parcarea ocupată de o mașină înmatriculată în Anglia.Un vecin îmi spune că este de aseară acolo. Evident că posesorul acesteia face parte dintre cei care cred că nimeni nu le poate face absolut nimic; cine o să trimită amenzi peste Canalul Mânecii? Mă apropii și după ce constat că nu este de găsit nici o modalitate de contactare a proprietarului, cu multă grație îi ridic, delicat, un ștergător. Apoi și pe celălalt. Și mă gândesc de bine după care plec spre casă. Menționez că am parcat în zonă, în apropierea unei intersecții, fără a ocupa locul altuia. Pe la ora 15.00 dau o tură pe la parcare, să văd cum au evoluat lucrurile. Bineînțeles că m-am aburit: englezul a trecut pe la mașină, a repus ștergătoarele în poziția normală, dar atât. Evident că nu a mișcat mașina din loc. Am trecut la planul doi.
                  Am sunat la poliția comunitară și, spre surprinderea mea, nu a fost un impediment în calea aplicării unei sancțiuni faptul că mașina este înmatriculată în altă țară. În fix 25 de minute s-a prezentat la locul faptei un echipaj care a întocmit un proces verbal de contravenție. La plecare, mi-au spus amabili că dacă sunt solicitați a doua oară, în zile diferite, pentru aceeași mașină, pot dispune ridicarea acesteia. No, asta da surpriză. Nu sunt adeptul măsurilor radicale, dar, este o vorbă: după faptă și răsplată! Dacă lui nu-i pasă, eu de ce ar trebui să am mustrări de conștiință?
                  La final vin și (mă) întreb: dacă mai este acolo și în ziua următoare, să merg mai departe? Habar n-am dacă amenda o să-l ajungă din urmă, dar recuperarea mașinii după ridicare costă cam mult.

joi, 24 octombrie 2013

Emisiunile

                    De televiziune apar și dispar după mai multe reguli, dar experiența realizării uneia este o chestiune cu totul și cu totul deosebită. Ei bine, un blogger vestit în lumea 2.0 încearcă pe propria piele senzațiile de realizator al unei emisiuni tv: ,,Brandu' lui Chinezu' " se transmite în fiecare luni, marți, miercuri și vineri la Look Tv de la ora 22.00.
 
 
                       Chinezu' și-a propus să aibă ,, invitați oameni cu un brand în spate, oameni cu povești frumoase, oameni care știu că succesul nu vine peste noapte, ci trebuie să muncești mult și cu pasiune."
                       Scriu aceste rânduri ca răspuns la provocarea lansată de însuși Chinezu' în persoană: pe cine ați dori să vedeți în frumoasa emisiune? Răspunsul meu este următorul: așa cum îi stă bine unui blogger la tv, cred că și mai bine le-ar sta la doi bloggeri! :) Mi-ar face mare plăcere să fie invitat Radu Băzăvan, cunoscut în blogosferă sub numele de cod Groparu (http://groparu.ro/). Acesta a scris și produs filmul Usturoi, un film frumos și comic, cu și despre țigani.
 
 
 
                    O încercare fără precedent în cinematografia românească, fără buget, contracte și alte chestiuni complicate din lumea filmului. Majoritatea personajelor au fost interpretate cu mare drag și fără bani de cunoscuți ai celui pe care aș dori să îl văd povestind peripețiile în direct la Look Tv.  După cum este bine știut, lumea țiganilor este o lume colorată, despre care punem cu toții etichete, dar Radu ne poate arăta o latură amuzantă și surprinzătoare. Și mai apoi, are o experiență uriasă în 2.0 pe care cred că mulți ar fi interesați să o cunoască.
 
                     Sursă foto.
 
 


miercuri, 23 octombrie 2013

Toamna

                     Are aceeași acțiune asupra tuturor copacilor și totuși, natura nu încetează să ne uimească. Iată spre exemplu un copac fără prea multe frunze, dar care mai are încă fructele neatinse:

 
                       Deși s-au copt de multă vreme, fructele sunt încă pe crenguțele pe care au cresut și îmi dau impresia că încep să se stafidească. Frumos colorate într-un galben aprins, nu par să se teamă de frigul ce bate la ușă:
 
 
 
                        Nu mă pricep grozav la botanică, dar cred că este un corcoduș. Așadar, cine dorește la ceas de octombrie niște corcodușe proaspăt culese din copac, să-mi dea de știre! :)
 

marți, 22 octombrie 2013

Farmacia

                    Este magazinul de medicamente. :) Ce tare! V-am spus o mare noutate, așa-i?
                    No bine, no! Altceva doream să vă scriu: eram la farmacie și, în timp ce farmacista căuta medicamentele solicitate prin miile de sertare din dotare, mă amuzam cum o fetiță cu o vârstă aproximativă de 3-4 anișori cotrobăia la rândul ei printre pachețelele cu batistuțe și alte produse fain ambalate care  se aflau în raza sa de acțiune.
                    - Te rog frumos să stai cuminte pe scaun, zice mămica și o pune, pentru a fi lucrurile mai clare, pe un scaun aflat în imediata apropiere. Evident că pe fața sa se întindea zâmbetul marca ,,ufff, copiii ăștia!" . Fetița stă o secundă pe gânduri și apoi lansează provocarea:
                    - Fac ca** !
                    - Acum? întreabă mama.
                    - Da!
                    - Vă rog frumos, aveți o toaletă disponibilă aici? se adresează farmacistei mămica, evident îngrijorată de posibila evoluție a evenimentelor. Farmacista mai tânără răspunde foarte clar:
                   - Ăăăăăăăăă...... . Este evident faptul că aștepta reacția colegei sale mai în vârstă, probabil și șefă sau ceva de genul ăsta. Colega se face că nu aude despre ce se vorbește în vecini și mi se adresează :
                  - Doriți cu acumulare de puncte sau reducere pe loc?
                  Empatia nu a funcționat de data aceasta. Cu toții știm că adeseori, pentru a ne arăta fața umană, facem diverse compromisuri, încălcăm reguli mai mici sau mai mari, îndeosebi atunci când la mijloc este și un copil. Mama fetiței a adoptat tactica numărul doi, de distragere a atenției:
                  - Oare să cumpărăm și o injecție pentru păpușică?
                  - Da! se luminează pe data chipul fetiței și sare de pe scaun vioaie. Și batiste, că e răcită! și se îndreaptă spre raftul cu batistuțe. Pare că a uitat de problema cealaltă! :)
                  Iată unde vreau să ajung cu discuția: o problemă permanentă a angajaților care au contact direct cu clienții este curățenia din toaletele puse la dispoziția clienților. Cu precădere în restaurante și fast-dood-uri, în cele mai dese situații, personalul care servește clienții trebuie să întrețină toaletele. Tot la fel de des și din proverbialul spirit de economie, patronii sau responsabilii nu cumpără mănuși de cauciuc. Ce-ai zice dacă ai ști că ospătarul îți aduce mâncarea comandată imediat după ce a curățat buda, fără mănuși? Nu mai vorbesc despre ce zice ospătarul: în fișa postului nu scrie că face curat la WC, dar pe lista cu îndatoriri scrie: patronii știu de ce. Observați ce subțire este linia dintre omenie și reguli de serviciu în povestea mea cu farmacia? Voi ați face curat la WC sau ați evita să aveți un motiv pentru care să o faceți? Cât de amabil poți fi cu un client după care faci curat, la propriu, la toaletă? Îmi scapă mie ceva?
             
                  
        
                   

luni, 21 octombrie 2013

Zbor

 
 
                     Deasupra Franței. Un filmuleț extraordinar care ne ajută să ne facem o idee despre cum se văd lucrurile ,,de deasupra", ca să zic așa! :) Viziuni cu care nu suntem obișnuiți din simplul motiv că puțini dintre noi au șansa să zboare și în alt scop decât deplasarea din orașul A în orașul B. Franța are obiective turistice minunate, pe care ți le dorești trecute pe lista locurilor care urmează a fi vizitate. Pentru încălzire, vă propun azi un tur aerian:
 
 

                       În altă ordine de idei, o filmare asemănătoare deasupra obiectivelor turistice ale României (vestigii istorice, atâtea câte mai sunt;frumuseți ale naturii; etc) ar fi o soluție grozavă de realizarea a promovării turismului intern și extern. Atât de mult disputatul subiect ar fi rezolvat întro manieră modernă, în pas cu timpurile! Ei, dar cui să-i spun opinia mea? Voi ce părere aveți?

duminică, 20 octombrie 2013

Clujul

                     Văzut de sus este foarte interesant. Acest mod de a realiza clipuri prinde tot mai mulți pasionați ai tehnologiei video. Dronele sunt de mare ajutor și , în același timp, de mare efect. Vă propun pentru azi imagini din orașul meu filmate de un domn pe care nu îl cunosc, dar pe care îl felicit pentru rezultatul muncii sale!
                     Vă doresc să aveți o duminică faină alături de cei dragi vouă!

sâmbătă, 19 octombrie 2013

Gânduri

                     ,,Mințile luminate discută idei, mințile mediocre discută evenimente, ,mințile mici discută oamenii."

                                                     Eleanor Roosvelt

                      În prima jumătate a secolului XX, o minte luminată spunea cele scrise mai sus despre mințile lumii. Oare mai este de actualitate această abordare a categoriilor de gânditori? Și, în eventualitatea în care răspunsul ar fi pozitiv (numa' zic!), pe la noi ar putea fi valabil? Este evidentă următoarea întrebare, retorică desigur: pe toate canalele tv sunt talk-show-uri în fiecare seară, oare ce ar avea de spus invitații acestora despre opinia doamnei Roosvelt, prin prisma subiectelor pe care le abordează? Nu cred că mai este necesar să precizez că majoritatea covârșittoare a invitaților sunt politicieni.
                     În altă ordine de idei, când ne vine rândul la politică făcută de persoane care au școală în domeniul politicii? Prin analogie, cum ar fi medicina practicată de mecanici sau aviația cu croitori la manșa avioanelor? No bine, no , nici în politică nu ar trebui să încapă cei ce nu au pregătirea necesară. Și nu fac referire la cea financiară. Dar cum nimeni nu este perfect ....

vineri, 18 octombrie 2013

Asigurarea

                    Locuinței, fie cea obligatorie, fie una facultativă, îți pot crea surprize oricând. Chiar și încheierea acestora este uneori o adevărată aventură. Pentru prima data scriu aici despre pățania altei persoane, un amic de-al meu, o să-l numesc domnul X. :)
                    Amicul meu are un credit cu garanție imobiliară de la BCR, n-ar mai fi avut! Pe lângă faptul că banca cu pricina este pe loc fruntaș în topul bancilor cu costuri ridicate la credite, unele nu foarte transparente, angajații acesteia se luptă din greu pentru premiul ,,cel mai prost(instruit, vreau să zic) angajat al anului" . Să vă scriu ce mi-a povestit, plin de năduf, domnul X:
                     Odată cu semnarea documentelor pentru obținerea creditului, omul a fost nevoit să asigure apartamentul în favoarea băncii. După fix 8 ani, cineva l-a somat că  nu are asigurare valabilă a locuinței și l-a invitat la orice agenție fie pentru a prezenta dovada asigurării (pe care o poate încheia oriunde dorește), fie pentru a o încheia la Omniasig în agenție,caz în care ar primi și discount de 5% la plata integrală a primei. Ca să evite posibile complicații și eventuale explicații suplimentare, X merge fix la agenția de unde a contractat creditul.
                      O doamnă amabilă face demersurile necesare.
                      - Aveți la dumneavoastră contractul de credit?
                      - Desigur, zice X și îl prezintă pe loc.
                      - Am nevoie și de contractul de ipotecă.
                      - Pe acela nu îl am. Dar tocmai din acest motiv am venit aici, de unde am contractat creditul, cu speranța că aveți la îndemână absolut toate documentele care mă privesc!
                      - Ar fi nevoie să le cer de la arhivă și asta ar dura câteva zile. Nu mi le puteți trimite scanate pe e-mail? Sau să mergeți la o agenție mai apropiată de domiciliul dumneavostră să îl scanați acolo?
                      - Dacă insistați.... zâmbește acru omul.
                      - Toate aceste acte trebuiesc trimise la centrală pentru a obține suma minima pentru care trebuie asigurat apartamentul....
                      ....la care centrală: telefonică, termică, se gândește hâtru domnul X.
                      Pleacă spre casă cu precizarea că trebuie să meargă ziua următoare să ridice polițele de asigurare(conform legii, una obligatorie și alta facultativă, pe placul băncii).Despre care crede că vor fi încheiate la Omniasig, cu reducerea despre care v-am scris mai sus, lucru discutat cu ,,doamna amabilă". Și ca să nu-și iasă din formă, mai face un drum scurt la o agenție mai apropiată pentru a scana contractul de ipotecă, așa cum a fost convenit. Spre mirarea lui, angajata de aici a avut reale probleme cu scanarea documentului: prea erau multe butoane pe mașinăria aceea!
                       X s-a ținut de obligațiile asumate dar, ce credeți , și angajata băncii ? O să comit o indiscreție și o să vă spun în avans că nu ! Ați observat și voi că atunci când trebuie să încaseze bani sau să vă aburească, toți ,,bancherii" sunt numai lapte și miere, imperturbabili și cei mai amabili de pe pământ? Ei bine, atunci când o dau în bară, un pic se schimbă situația.
                       În ziua următoare, la ora convenită, X al meu merge la ghișeu și primește asigurările. Plătește și merge întro zonă de așteptare(pentru a nu bloca ghișeul, deh, cu bun simț omul) și verifică polițele primite. Prima constatare: sunt încheiate la Carpatica, nu așa cum fusese vorba, la Omniasig. Mai apoi a constatat că numele de familie îi este scris greșit. Se întoarce la ghișeu și doamna își cere scuze, face o copie după buletin și..... îl cheamă ziua următoare să ridice acte adiționale la polițele încheiate! Wau!
                       - Nu înțeleg cum a fost posibil, având totul la îndemână, să-mi greșiți numele! Mai mult decât atât, de ce trebuie să vin eu iarăși, a treia oară, din moment ce dumneavostră ați greșit? Domnul X începe să freamăte. Cu un zâmbet timid, doamna încearcă să o dreagă:
                       - Păi oricum trebuia să veniți la bancă să aduceți dovada asigurării, nu?
                       - Păi da doamnă , dar pentru asta nu era necesar să vin de trei ori!
                       - Și oare cum să procedăm?
                       - Urmarea logică a acestei întâmplări ar fi să îmi aduceți dumneavoastră hârtiile. Sau prietena dumneavoastră care a încheiat asigurarea la Carpatica și nu la Omniasig, așa cum am discutat ieri.
                       - Să știți că nu contează unde sunt încheiate asigurările, important este ca ele să existe!
                       - Bine, doamnă, bine! O să vin mâine iarăși !
                       Domnul X vă îndeamnă, după această întâmplare, să mergeți la BCR dacă aveți nevoie de aventuri cu băncile. Este evident că m-a rugat să nu-i destăinui numele, dar oricare dintre noi am putea fi în situația lui cu ușurință. De fiecare dată când cineva apelează la serviciile băncilor, se cheamă că își face o adevărată lucrare de artizanat!
                        No, cam atât pe azi! Week-end plăcut vă doresc tuturor, atât celor care citiți aceste rânduri, cât și tuturor celorlați, chiar dacă ei nu știu asta! :)

                        P.S. Dacă a-ți trecut prin situații asemănătoare și doriți, puteți să le scrieți și voi mai jos!
           

joi, 17 octombrie 2013

Copiii

                     Noștri minori merită mai mult, din partea statului în care s-au născut, decât cei 42 de lei. Sunt convins că nu există părinte pe tărâmurile pe care se vorbește limba română care să fie de altă părere. Cu excepția senatorilor care au respins miercuri, 15.10.2013 un proiect de lege prin care se dorea modificarea cuantumului alocației de la 42 lei(valoare pe care o are din 2008) la 200 lei.
                     Mai contează oare din care partid fac parte cei care au votat împotrivă? După opinia mea, nu. Încă o dată (de parcă ar mai fi fost necesar) cei ajunși în scaunele de legiuitori ai țării noastre ne dovedesc preocuparea permanentă pentru binele celor ce vin după noi, pentru urmașii noștri, de la care vom aștepta, la un moment dat, plata pensiilor sau, în cel mai rău caz, câte o vizită semianuală la azilul unde vom ajunge, uitați de vremuri . Negative sentimentele care mă încearcă, dar fac parte din viață.
                    Ministrul muncii este portavocea celor care spun că nu sunt bani pentru modificări de acest gen. După cum se poate observa așa, la prima vedere, domnia sa nu are de crescut copii cu vârsta cuprinsă între 2 și 18 ani. Îmi pare rău că spun asta, dar nu prea îi pasă de grijile celor mulți aflați în această situație și scoate în față eterna motivație: în multe situații nu copiii benefeciază de banii din alocație. Și atunci ce este de făcut? Este în funcția în care are ca obligație de serviciu găsirea de soluții pentru probleme de acest gen și nu invocarea de motive pentru care nu o face. Cer prea mult de la cei ce ne influențează viața în fiecare dintre zilele noastre, prin deciziile pe care le iau sau mai degrabă, nu le iau? Cred că nu !
                    Fiica mea a depășit vârsta până la care se plătesc acești bani. Oricum, un bilet la film costă deja 25 de lei. Dacă mai adaugi un pop-corn și un suc s-au dus banii pe care, cu mare efort, îi dă statul copiilor. În schimb, se face că nu vede faptul că pe bonurile de masă se pot cumpăra cu mare ușurință băuturi alcoolice și țigări. De fapt, situația chiar îi convine atâta timp cât T.V.A.-ul la pâine este 9% iar la țigări și alcool 24% la care se mai adaugă și accize. No bine, no! Două cuvinte mai pot spune(scrie): RUȘINE!
                    P.S. Să ne așteptați să ieșim la vot!

miercuri, 16 octombrie 2013

Nedumerire

                     Este cuvântul potrivit pentru a exprima starea de confuzie care mă încearcă în legătură cu o ..... chestiune care ar putea provoca zâmbete pentru unii dintre cei ce citesc aceste rânduri.
                     În 15 octombrie musulmanii celebrează un eveniment religios important din calendarul Islamic: Kurban Bayram. Printre pregătirile pentru această sărbătoare se numără și sacrificarea de berbecuți pentru prepararea bucatelor.
                     După cum bine știm cu toții, pentru sacrificarea porcilor cu ocazia sărbătorii Crăciunului, Uniunea Europeană a stabilit că aceștia (porcii, desigur!) trebuiesc asomați înainte de a fi efectiv înjunghiați . Acum urmează întrebarea : această metodă trebuie aplicată tuturor animalelor care se sacrifică în gospodăriile proprii sau se fac discriminări și se adresează doar porcilor?
                     Dacă simțiți nevoia, sunteți invitații mei să dați răspunsuri ..... la capitolul comentarii, desigur! :))

marți, 15 octombrie 2013

Fotografiile

                     Pe care le-am văzut în publicația on-line ,,știridecluj.ro" m-au lăsat efectiv cu gura căscată. Evident că nu pot și nu am calitatea necesară să acuz pe cineva de ceva, dar totuși:

 
 
                        .... oare ce face polițistul din stânga? :) .... pregătește bidonul! :) .... de ce oare?
 
 
 
 
                         Lăsând gluma la o parte, habar n-am care este posibila explicație a acestor fapte, dar cu siguranță că nu este un lucru obișnuit ca doi polițiști în uniformă să pună benzină într-un bidon aflat în portbagajul mașinii de poliție!
                         ,,Polițiștii, niște oameni, și ei
                         Care știu, dureros, ce e suta de lei..." ar putea zice poetul , așa-i?
                         Ce părere aveți despre cele fotografiate de un client al acelei benzinării?
 
                         Sursă foto.
 
                         P.S. Precizez încă o data: nu acuz pe nimeni, dar un asemenea gest poate naște suspiciuni uriașe!
                     


luni, 14 octombrie 2013

Serialul

                    Pe care l-am văzut în ultimele două săptămâni este ,,Breaking Bad". Cinci sezoane, șaizecișitrei de episoade, peste cincizeci de ore de film, am fost pur și simplu prizonierul lui Walter White .


                       Primul episod a fost difuzat pe 20 ianuarie 2008 iar ultimul pe 29 septembrie 2013, filmările au durat peste șase ani. Eu am fost mai norocos, l-am văzut în doar 15 zile. Povestea  este următoarea : un profesor de colegiu, geniu în chimie, care are un fiu cu probleme de sănătate și soția gravidă primește o lovitură neașteptată: este diagnosticat cu cancer la plămâni. Asigurarea medicală nu acoperă în totalitate tratamentul necesar și soluția găsită este de a produce metamfetamină. Acesta este începutul unei povești uimitoare, care recunosc, m-a prins foarte tare. De la dezbateri morale, gen ce este bine și ce nu, până la motivarea că face totul pentru ca familia să aibă cu ce trăi după moartea sa; cumnatul este  agent special fix la agenția antidrog, ceea ce pune sare și piper peste relațiile celor doi. Nu mi-am propus să scriu aici o cronică de film, așa că vă invit, pe cei care nu l-ați văzut, să nu mai pierdeți vremea. Merită.

                       ,,Cei care au urmarit cu sufletul la gura serialul "Breaking Bad" au facut acum un gest unic pentru personajul lor preferat, Walter White. Ei au publicat un necrolog in ziarul "Albuquerque Journal", in care isi exprima regretul pentru moartea personajului principal, Walter White, cunoscut si ca Heisenberg, scrie news.com.au. Orasul american Albuquerque este cel in care se desfasoara actiunea acestui serial care a captivat telespectatorii din intreaga lume. In poza de la necrolog poate fi vazut actorul Bryan Cranston, cel care il interpreteaza pe Heisenberg."

                         Sursă foto.  Sursă citat.


                       


duminică, 13 octombrie 2013

Toamna

                     Este deja prezentă pe uliță, ca să zic așa. O.K., nu vă spun nimic nou, dar vă pot arăta cum se vede ea de la mine din balcon:
 
 
:) Da, știu că nu am talent de fotograf! Nu putem fi cu toate! În ciuda acestui fapt, vă doresc o duminică plăcută în continuare! Ne ,,auzim" mâine!
 
 



sâmbătă, 12 octombrie 2013

Opt

                        Ani s-au scurs din momentul în care mi-am cumpărat maşina, un VW Passat, pe data de 05 octombrie. Ce să zic? SUPER MULŢUMIT ! Am făcut o alegere bună atât în ceea ce priveşte marca, cât şi modelul. Am parcurs în total 120.000 km şi nu am avut evenimente care merită menţionate.

 

                        De maşină avem nevoie cu toţii, este deja o necesitate şi nu un lux, aşa cum până mai ieri era ea privită. Distanţele parcă nu mai sunt aşa mari şi timpii sunt mai scurţi. Este evident faptul că lipsa infrastucturii încă ne pune probleme, dar lucrurile au intrat pe un făgaş bun şi, chiar cu viteza melcului, ele par să se mişte.
                        Îmi aduc aminte cu drag de primii ani după cumpărare. Spălată des, lustruită permanent, alintată la propriu : o numeam ,,Baby" . Fiică-mea i-a adus o păpuşică de porţelan , din Grecia, pe care o am şi acum legată de oglinda retrovizoare. Numele i-a rămas acelaşi, dar, parcă nu o spăl aşa des, deşi ar merita. Nu am rămas în drum absolut niciodată, dar pentru asta am făcut la timp toate reviziile şi am schimbat consumabilele, fără excepţie. Tot timpul gata de drum. Cel mai des am avut de furcă .... cu parbrizul. Vă vine să credeţi sau nu, sunt la al 5-lea parbriz. Sunt ,,băftos" şi mă aleg des cu pietre mai mici sau mai mari, care lasă urme mai mici sau mai mari, care se transformă în crăpături mai mici sau mai mari, care înseamnă întotdeauna cheltuieli mai mici sau mai mari. :) . Da, da ! Repetiţia este mama învăţăturii, uneori, desigur !


                         Voi cum staţi la capitolul ăsta ? Sunteţi invitaţii mei să scrieţi mai jos două - trei chestii despre maşinile voastre !

vineri, 11 octombrie 2013

Oamenii

                       Percep realitatea în mod diferit şi asta nu este o chestiune ieşită din comun. Faptul că suntem diferiţi este binecunoscut şi absolut firesc este să putem avea păreri diferite şi mai ales, să ni le putem exprima liber. Mare lucru, aşa-i?
                      În zorii unei zile de sâmbătă din acest octombrie, un accident groaznic s-a petrecut întro mică localitate din apropierea unui oraş din sudul ţării. Un autoturism Audi s-a izbit cu o viteză uriaşă de parapeţii metalici de pe marginea drumului şi a ras tot, inclusiv doi stâlpi pentru iluminat public. Mașina a fost efectiv distrusă, în totalitate. Șoferul a murit pe loc. Aici începe cu adevărat povestea mea, una tristă din păcate.
                      Oamenii vorbesc despre viteză mare în momentul accidentului, întro curbă. Se spune că acul vitezometrului era blocat la peste 2ookm/h. Un om normal așa conduce? Cu siguranță nu, cu excepția unuia care este deja mort, doar că el nu știe, încă. În față în dreapta stătea o tânără de doar 20 de ani(doar 19 după unii) care a murit la spital. Pe bancheta din spate erau alte două personae care au scăpat cu viață, din fericire.
                      Individul era un personaj cunoscut în zonă, fapt care a generat o mulțime de regrete pentru trecerea sa în neființă. Pe paginile de socializare au apărut tot felul de mesaje de condoleanțe, în care se vorbește la superlativ despre cât bine a făcut tuturor celor din jur, întotdeauna. Curios lucru, nu se prea înghesoaie nimeni să transmită aceleași condoleanțe familiei tinerei care a fost ucisă de individul despre care vă scriu. În spatele calculatorului este relativ ușor să spui cât de săritor a fost ucigașul în timpul vieții. Habar n-am dacă aceleași persoane ar fi capabile să le spună aceleași lucruri de laudă familiei tinerei, față în față. Sau poate nu transmit mesaje în ,,on line" din cauză că familia fetei locuiește undeva la țară ? Posibil .....
                      Nu contest dreptul nimănui la opinie. Stau și mă întreb dacă nu cumva toată această compasiune este îndreptată întro direcție greșită  și dacă nu cumva modul de gândire al societății este puțin anormal, dacă îmi este permis să spun așa. Nu mi-am propus să contest dreptul nimănui să spună ceea ce crede de cuviință . Eu pun un semn de întrebare doar asupra a ceea ce spun unii .... .  Răsfoind iarăși paginile cu informații legate de tragicul eveniment, aflu că tipul avea o problemă și cu carnetul de conducere : i-a fost anulat/suspendat cu ceva vreme în urmă, desigur pentru bună purtare în trafic.
                       Există oare învățăminte în această întâmplare? Eu zic da! Pentru șoferi: NU faceți ca el ! Pentru ceilalți : aveți mare grijă în mașina cui vă urcați !

                       Sursă .
                    

joi, 10 octombrie 2013

Cardul

                         Bancar este prezent în buzunarele multora dintre noi. În funcţie de modul în care îl tratăm , acesta poate fi un prieten bun sau o potenţială sursă de riscuri.Comerţul on line este iarăşi prezent în viaţa noastră. Legătura între cele două este uşor de intuit, aşa-i?
                         Săptămâna trecută am avut o mică aventură cu carduri şi plăţi on line, după cum urmează :
                         Un prieten a dorit să cumpere de pe site-ul Microsoft un program şi, pentru că singura modalitate de plată este on line şi el nu are un card bancar cu cod de securitate (CCV cred ) şi eu eram în preajmă, ghici care a fost următorul pas. Toate bune şi frumoase, plata a fost efectuată cu cardul meu, programul a fost descărcat şi totul părea în regulă. Zic ,,părea" deoarece trei zile mai târziu prietenul meu primeşte un e-mail cum că plata a fost refuzată de către bancă. Precizez că am folosit acest card în nenumărate ocazii la plăţi electronice şi niciodată nu au fost probleme şi bineînţeles că în contul aflat în spatele cardului existau bani.
                          Luni am fost la bancă şi am aflat că că nici o solicitare de plată nu a fost refuzată din contul meu dar, culmea , o sumă de 4 lei era blocată în favoarea Microsoft. Bineînţeles că mirarea a fost maximă : suma plătită pentru program nu a fost solicitată, amicului meu i s-a comunicat că a existat un refuz de plată, iar în cont există reţinută ,,uriaşa" sumă de 4 lei . Căutând pe net dacă a mai păţit cineva chestia asta , am găsit ,,ţ" situaţii asemănătoare , din ţări diferite , în care suma reţinută era de 1 dolar . Aproximativ 4 lei, m-am gândit eu.
                         Prietenul meu a contactat marţi serviciul de consultanţă al Microsoft şi a primit următoarea explicaţie : suma reţinută reprezintă un comision de verificare a bonităţii cardului şi deşi ea nu apare în totalul cheltuielilor prilejuite de cumpărarea unui produs, este stipulată în termenii şi condiţiile acceptate cu ocazia cumpărării unui program . Aha ! Care va să zică, o chestie nu prea transparentă şi uşor necinstită, zic eu. Suma nu este mare, dar nu este în regulă să nu ştii în momentul în care faci plata ce cheltuieli ai în realitate. Şi nu în ultimul rând, cum de la fix o săptămână de la efectuarea tranzacţiei, clientul primeşte înştiinţare de refuz la plată şi în cont nu există nici o astfel de solicitare ? Pot să accept că lucrurile sunt mai complicate dacât par aşa, la prima vedere, dar lipsa de transparenţă mă determină să scriu aceste rânduri, cu speranţa că reuşesc să vă atrag atenţia asupra comerţului electronic. Oameni buni, vorbim de Microsoft !
                        Ce măsuri am luat : prietenul meu a anulat tranzacţia şi a şters datele cardului meu din contul său, eu am fost la bancă şi am solicitat înlocuirea cardului, pentru ca datele mele să fie cu totul şi cu totul altele . Săptămâna viitoare o să am un card nou şi o experienţă în plus la ce anume să faci şi ce nu cu cardul tău. Printre altele, să nu dai cardul nimănui, în nici o situaţie ! Nu de alta, dar chiar şi fără intenţie, lucrurile pot scăpa de sub control.

                       

miercuri, 9 octombrie 2013

Poveste

                    Se spune că un tip era la pescuit și i se cam termina momeala, moment în care vede în imediata apropiere un șarpe care încerca să mănânce o broască. ,,Broasca aceea poate fi o momeală foarte bună ! " își zice omul nostru. Prinde șarpele și îi ia broasca din gură .... ,,oare cum să fac să nu mă muște șarpele ?" .....caută în bagaje și scoate sticla de Jack Daniel's și îi toarnă șarpelui în gură o porție zdravănă.


                    Continuă să pescuiască liniștit. :). Din stufărișul din imediata apropiere se aude un freamăt .... ce să fie ? .... la un moment dat apare șarpele cu două broaște în gură .... :))



                        Eu încă nu am prins nimic, dar mă antrenez .... :)







marți, 8 octombrie 2013

Alcoolul

                    Bată-l vina , a câștigat iarăși , exact acolo unde te așteptai mai puțin ! Nu știu alții cum sunt , dar eu când îl aud pe premierul României cum le plânge de milă ,,oamenilor cinstiți" care o să meargă la nuntă și o să poată bea câte un pahar de vin , după care vor pleca spre casă la volanul mașinilor , mă apucă tremuratul . Tremur de nervi ! Dacă un fost procuror crede că este ok să poți bea un păhărel și să poți conduce o mașină după , tot ceea ce mai pot să fac este să vă spun vouă , că după opinia mea , educația trebuie să conducă spre alcool ZERO în combinație cu volanul .
                     Că în jurul nostru sunt (o mulțime) de tâmpiți , asta o știți cu toții . Că o mare parte dintre aceștia sunt teribiliști la volan , iarăși nu este un secret . Dar că aceștia vor avea permisiunea legală să-și facă un pic de curaj înainte de a urca la volan , ei bine , asta este o noutate . Sunt destul de des întâlnite situațiile în care traficul aglomerat devine un coșmar ; să știi că în jurul tău sunt (probabil) ,,persoane cinstite" care au băut un păhărel cred că nu va fi absolut deloc îmbucurător .
                     În compensație , domnul fost procuror ne spune că a scăzut valoarea alcolemiei pentru care contravenția se transformă în infracțiune . Oare există cu adevărat un echilibru între cele două chestiuni ?
                    Oare ce părere au inițiatorii acestei modificări legislative despre cercetările marilor constructori de automobile în ceea ce privește dotarea obligatorie a autovehiculelor cu detectoare de alcool în strânsă legătură cu imobilizatoare electronice ? Păi dacă bea un pahar la nuntă , românul nostru o să mai poată porni mașina ?  Aaaa , scuze ! Până când se va pune în practică , mai vedem noi ! Așadar , hai noroc !

luni, 7 octombrie 2013

Semnalizarea

                    Poate fi definită ca fiind procedeul prin care un participant la trafic își face cunoscută intenția de a schimba direcția de mers . :) . Dacă ești însă și parlamentar , semnalizarea este modul în care poți arăta unei întregi națiuni (cel puțin !) cât ești de prostovan . Din păcate , ca bonus , mai dai și un mic ... brânci profesorilor din rândul cărora ai făcut parte înainte să ajungi parlamentar .
                   Am văzut filmul ,,Poziția Copilului" pe 8 martie , la premiera în Cluj Napoca . Deși am fost mirat de duritatea limbajului , filmul m-a impresionat . Premiat cu ,,Ursul de Aur" la Berlin în competiția din 2013 , recent cu ,,Bayard d’Or" la festivalul de la Namur , propus pentru participare la Oscar în 2014 , lungmetrajul lui Călin Netzer nu poate fi totuși pe placul tuturor . Oamenii nu sunt la fel (ce bine !) și în concluzie , nici gusturile acestora . Avem dreptul la opinie fiecare dintre noi . Dar să ieși la tribuna parlamentului și să arunci flăcări și îndemnuri la cenzură mi se pare dincolo de orice limită a bunului simț , politic , sau așa , în general . Nu mai pun în discuție faptul că prin acțiunea sa le-a dat un nou răspuns celor mulți la întrebarea unor politicieni : ,, de ce a-ți dori să emigrați din țara dumneavoastră ? " . Ei bine : ,, De aia !" . Cum care aia ? Aia despre care v-am scris mai sus !
                    Că în parlament ajung tot felul de indivizi (cântăreți de muzică populară și/sau ușoară și/sau folk , antrenori de fotbal , personaje celebre , ș.a.m.d.) este știut de toată lumea . Reversul acestei chestiuni este acela că exact acești parlamentari dezbat în comisii și apoi în plen legi despre coținutul cărora nu știu și nu înțeleg absolut nimic . Sunt în afara subiectului și astfel extrem de ușor de influențat de cei care mai știu câte ceva . Și toți aceștia ne reprezintă pe noi . Sau cel puțin așa zic ei . Personal nu mă simt reprezentat de/în parlamentul României . Chiar dacă pare o glumă , eu chiar mă gândesc să emigrez . Sunt sigur că nicăieri nu umblă câinii cu covrigi în coadă , dar am să verific pe pielea mea .
                 

duminică, 6 octombrie 2013

Invenția

                     Și pentru că este iar zi de duminică , vă propun un zâmbet în fața Robotzilor :



                    Ceasuri bune vă doresc în continuare și să ne ,,auzim" cu bine !

sâmbătă, 5 octombrie 2013

Perseverență

                   ,,Că ai căzut nu are nici o importanță deoarece numai modul în care te ridici contează."

                   Nelson Mandela

                  Am rămas sub influența gândurilor care m-au determinat să scriu articolul de ieri . Fostul polițist nu a căzut , la propriu , decât pentru slugoii care stăpânesc încă destinele acestei țări . Au ajuns , majoritatea dintre ei , acolo unde sunt acum pupând dosuri și tratând cu maxima nepăsare atât problemele instituțiilor pe care le conduc cât și pe cele ale personalului care încadrează aceste instituții . Sper să apuc vremea când se va produce schimbarea pe care o așteptăm cu toții . Desigur că ar trebui să fim mai mult decât simpli spectatori ai tuturor mizeriilor care efectiv ne sufocă zi de zi .

vineri, 4 octombrie 2013

Onoarea

                     Și demnitatea umană sunt două noțiuni demult depășite în țărișoara în care trăiesc . Nu știu care sunt motivele , dar sunt greșite . Din păcate pentru noi toți , suntem din ce în ce mai puțin dispuși să ne considerăm unii pe ceilalți oameni . Principala problemă cred că are două părți : generația tânără are parte tot mai puțin de cei șapte ani de acasă iar generația seniorilor are încă apucăturile dobândite în perioada neagră de după al doilea război mondial , personal sau din învățăturile altora .
                     Până de curând , când polițiștii mai aveau grade militare , mai era un licăr de speranță , este adevărat , cam palid . La cele spuse la început se adăugau demnitatea și onoarea militară . Era mai bine , era mai rău ? Răspunsul cel mai apropiat de adevăr îl poate da doar un polițist .
                     Sunt absolut uimit de faptul că un agent de poliție și-a dat demisia după ce a câștigat în instanță procese împotriva instituției în care lucra . După cum probabil știți , el a fost tratat cu mare dispreț și mare batjocură de către șefii săi care , culmea , îi erau și colegi de serviciu , după ce și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a oprit în trafic un superior pentru că a încălcat legea . Mai mult , a fost ,,cercetat" disciplinar pentru că nu a cedat presiunilor superiorilor săi .
                    Gunoaie de oameni sunt peste tot . Mai mici sau mai mari . Gunoaiele .
                    De ce sunt uimit ? Păi , pentru faptul că mai există asemenea tineri pentru care însemnă totul să fie tratați cu respectul cuvenit , exact așa cum li se cere la intrarea în serviciu să pretindă de la ceilalți . RESPECT , nu mită ! No bine , no ! Și ce a primit de la superiorii săi ? O flegmă ! Ce nu înțeleg indivizii de teapa eroilor negativi ai poveștii mele este faptul că este timpul ca ei SĂ DISPARĂ pentru ca țara pe care o pregătim copiilor noștri să fie așa cum ne dorim majoritatea dintre noi . RUȘINE celor care s-au umplut de respect încă o dată și care sunt plătiți pentru a veghea la respectarea aceleiași legi pe care o încalcă primii , așa , ca exemplu personal .
                     Foarte mulți întreabă , așa , de formă : și cu ce s-a ales ? În primul rând , cu demnitatea și onoarea de a fi OM ! Oare este de ajuns ? Cu siguranță este un început bun !

 

                    

joi, 3 octombrie 2013

Vânzătoarea

                     De la magazinul de produse lactate Romfulda din cartierul unde locuiesc  a dorit să fie amabilă . Oare a reușit ?
                     - Aș dori smântână de 18% , vă rog !
                     - Ioi , ori de care , dar de asta nu luați !
                     - Păi....?
                     - Numai de asta să nu luați , insistă doamna .
                     - Bine , dați-mi de 25% .
                     Menționez că vânzătoarea nu are mai mult de 30 de ani , deci este exclus să provină dintre persoanele care au lucrat în comerț înainte de '89 . Curios lucru , metehnele sunt identice cu cele din comunism . Dacă este o problemă cu un produs alimentar (și nu numai) , cum se face că el este expus spre vânzare ? Nu este normal și firesc ca el să fie retras de la galantar ? Să nu mai vorbesc despre obligația legală de a nu pune în vânzare produse neconforme . A ! Scuzați-mă ! Suntem in România !

miercuri, 2 octombrie 2013

Falimentul

                    S.U.A. este un subiect bun de presă . Că acesta este tehnic sau nu este mai puțin important pentru ceea ce vreau să vă spun astăzi . Am citit în ziarul Adevărul un articol despre cum va fi guvernul federal al S.U.A. închis parțial pentru o perioadă de timp nedeterminată , deoarece parlamentul nu a aprobat în timpul prevăzut de lege bugetul statului pe anul următor . Poftiiiiim? Americanii ăștia pe ce lume trăiesc ? Păi să vină ei în România să vadă cum , dacă o singură data pe deceniu este adoptat bugetul la timp , se poate face .... gaură-n ceruri ! Serios vorbind , vă dați voi seama de pericolul la care am fi supuși dacă stimabilii politicieni români ar avea drept model Parlamentul American ? Bine , no ! Știu că la ei se numește Congres !
                    Lăsând deoparte cele scrise mai sus , dar în strânsă legătură cu ele ,  mi-am propus să vă atrag atenția asupra unui alt .... amănunt . Cu o suprafață totală de aproximativ 40 de ori mai mare ca a României și o populație de peste 312 milioane de persoane (Wikipedia) , odată cu acest faliment tehnic este tăiată finanțarea majorității instituțiilor de stat , aproximativ 700.000 de salariați fiind afectați . INCREDIBIL ! Dacă informațiile sunt corecte (sursă) , vin și întreb și eu , ca tot omul : în aproape toate instituțiile statului (este drept că este federal) care deservesc peste 300.000.000 de personae lucrează DOAR aproximativ 700.000 de angajați ? Domnu' Dragnea , ce părere aveți ?

                    P.S. Informații interesante privind numărul angajaților găsiți aici .

marți, 1 octombrie 2013

Maestro

                     Este ultima carte citită . Stelian Tănase este ,,tipul de la televizor" care știe foarte multe despre politică și istorie , care a făcut până de curând emisiuni faine și deosebit de interesante cu Emil Hurezeanu . No bine , știți și voi despre cine vorbesc . 

 
 
                          Vă pot spune că este o carte destul de voluminoasă (587 de pagini) , cu un limbaj deosebit de .... brutal , așa cum eu nu am mai citit până acum . Povestea unei vedete de televiziune este împletită cu drama familiei sale , pe fondul nebuniei sociale de după 1989 . Evenimentele istorice reale cu bătăliile dintre jandarmi și mineri , invadarea bucureștiului de către aceștia din urmă , relatări despre un scriitor român aflat în exil la Paris de 30 de ani și care se dovedește a fi , de fapt , legat de poveste : este tatăl vedetei tv.
                          Felul interesant în care ne sunt povestite toate evenimentele trebuie menționat : capitolele sunt de fapt niște scene , ca întro uriașă piesă de teatru (adesea ne sunt prezentate și elemente de decor) , descrise de un personaj secundar , narator , participant direct la toate cele petrecute . Mă întorc iarăși la limbaj : dur , cuvinte grele , triviale , rostite cu puterea lor de zi cu zi , în asocieri neașteptate , repetitive . Departe de mine gândul de a rosti critici literare , nu sunt calificat pentru asta . Am să trag concluzia : o carte grea , pe fondul unor evenimente istorice reale , care radiografiază  corupție , minciuni de propagandă , fiori ai implicării securității în viața românilor , colaboratori neașteptați ai acesteia . Drama unei familii : el se îndrăgostește de ea , timpuri complicate , arestat de securitate el devine ....turnător , se țese în jurul său o legendă de disident politic și este alungat în exil fix la Paris , se naște o fetiță de care el nu știe , ea se sinucide , fetița rămâne a nimănui , el ajunge mare scriitor , fetița ajunge vedetă de televiziune , după revoluție el refuză să vină în România , ..... , dacă v-am stârnit cât de cât curiozitatea , sunteți invitații mei să citiți cartea !
 
                         Sursă foto .