marți, 31 decembrie 2013

Gânduri

                     Bune am pentru voi, cei ce citiți aceste rânduri!

 
 
                      Doresc să vă mulțumesc tuturor pentru timpul acordat mie, deși sunt convins că uneori nu vă ajunge nici pentru ceea ce aveți voi de făcut. Sunt bucuros că mi-ați fost alături în acest prim an de existență a acestui blog. Luna viitoare se va împlini fix un an de când am scris primele rânduri, pe 29 ianuarie, mai precis! V-aș fi de-a dreptul recunoscător dacă, din când în când, mi-ați mai scrie impresiile voastre la comentarii! Nu în ultimul rând, profit de ocazie să vă urez un sfârșit de an liniștit împreună cu cei dragi vouă, să aveți parte de un an (care începe în curând!) mai bun în comparație cu toți ceilalți care s-au scurs până acum și să aveți grijă ce vă doriți că s-ar putea să vi se întâmple!
                      La mulți ani!

luni, 30 decembrie 2013

Timpul

 
                    Liber pe care îl aveți de sărbători îl puteți petrece, de exemplu, vizionând filmul ,,The Family'' (premiera în România pe 11 octombrie 2013), avându-i în rolurile principale pe inegalabilii Robert de Niro, Michelle Pfeiffer și Tommy Lee Johns. O parodie excelentă, de vizionat cu familia, în care De Niro ne confirmă încă o dată că există roluri pentru orice vârstă.
                    Filmul tratează (parodiază) programul american de protective a martorilor prin care un fost mafiot, care și-a trădat șefii, este plasat într-un orășel liniștit din Normandia! Desigur că sunt făcute , în permanență, paralele hazlii cu debarcarea din al doilea război mondial. Diferențele dintre americani și europeni sunt amplificate de teribilele și legendarele răzbunări mafiote. Un film cu multe poante spumoase și expresii super faine, marca Robert de Niro!
                     Dacă sunteți interesați, puteți să trageți un ochi la trailerul official al filmului:

 
 
                        Vizionare plăcută!

duminică, 29 decembrie 2013

Zicala

                     Populară conform căreia viața bate filmul a fost încă o dată confirmată. Cu vârf și îndesat, zic eu! Iată faptele:
                     Umblă vorba prin lume că în Zimbabwe, (da, țara situată în sud-estul Africii, de aceea este vorba!), a avut loc o foarte faină întâmplare: un șofer de autobuz a avut de transportat la un azil de nebuni 20 de personae cu probleme de sănătate mintală. Spre nenorocul său, a oprit la un moment dat pentru a-și cumpăra oarece de pe marginea drumului, moment în care glumeții din mașină .... au spălat putina! Adică au fugit cu toții! Abia acum urmează partea interesantă: deloc slab de înger, șoferul a oprit în prima stație de transport în comun și s-a oferit să transporte gratis 20 de persoane până unde acestea doresc! Asta da lovitură, de adevărat maestru! Bineînțeles că i-a dus pe toți direct la azil, unde le-au trebuit cam trei zile medicilor să înțeleagă ce s-a întâmplat de fapt! :))
                     O duminică faină să aveți alături de cei dragi!

sâmbătă, 28 decembrie 2013

Punctual

                    Putem spune despre cei care fac mici cadouri în perioada sărbătorilor de iarnă că sunt adevărați Moși Crăciuni! Dacă luăm de bune cele scrise de mine mai sus, premierul în exercițiu este cel puțin văr primar cu moșul în condițiile în care a făcut un cadou de fix 10.000.000 lei Secretariatului  de Stat pentru Culte, din fondul de rezervă aflat la dispoziția primului ministru. Ce să mai zic: asta da donație la cutia milei! O singură problemă pot ridica: banii ăștia sunt ai noștri, ai tuturor și am așa, o mica bănuială că foarte mulți dintre noi sunt un picuț nemulțumiți de alegerea făcută de cel care dispune de banii noștri!  Nedumerirea mea este următoarea: cum a ajuns la concluzia că exact cei ce ne păstoresc, din punct de vedere religios, (cu mult talent și fără a fi nevoiți să plătească impozite fix statului care îi finanțează!) au cea mai mare nevoie de bani? Cum ar fi fost dacă lua ziarul și citea de la mica publicitate despre câțiva copii care au urgentă nevoie de ajutor pentru diverse operații sau tratamente medicale și aflam din monitorul oficial cum a hotărât el (premierul!) să le achite facturile la clinici din străinătate, astfel încât aceștia să mai aibă o șansă la viață? Ufff, ce ....fraier sunt! Popii pot să adune mai multe voturi decât familiile năpăstuite de necazuri!
                     La sfârșit am o mica rugăminte: dacă mergeți pe la biserică și îl auziți pe preot că se roagă și pentru politicienii noștri, să știți că unul dintre motive este și cel scris de mine mai sus! Un week-end fain vă doresc în continuare!

vineri, 27 decembrie 2013

Ceață

                     Mare, mon cher!

 
 
 
                    Parol!
 
 


miercuri, 25 decembrie 2013

Colindătorii

                    Au lipsit cu desăvârșire în zona în care locuiesc eu. Nu pot să nu constat că în zonele urbane, tot ceea ce se numim, în general, tradițional, se pierde cu mare grație, în fiecare an câte un pic. Din motive pe care fie nu le știu în totalitate, fie nu doresc să le dezbat acum, orășenii se rușinează de datinile și obiceiurile înaintașilor. Fie sunt prea snobi, fie prea îngâmfați, fie pur și simplu nepăsători, părinții moderni au uitat ei însăși de unde au plecat (este adevărat, doar unii!) și uită constant să le vorbească celor mai tineri despre tradiții.
                   No bine, no! Regret că scriu rânduri cu conținut negative în ziua de Crăciun, dar parcă nu pot să nu observ că băieții de cartier, mai mici sau mai mari, stau și mâncă semințe în fața blocului, beau tot felul de porcării energizante care se găsesc la prețul de un leu cincizeci la ABC-ul din colt, sunt permanent întro competiție de scuipat și iau în râs pe bătrâneii care trec prin câmpul lor vizual. Exact pe aceia care ar putea să le transmită obiceiuri și datini care se vor pierde în curând, poate tocmai din cauza celor ce sparg semințe la nesfârșit. Da, știu, cârcotașii vor spune că Ceaușecu este de vină, că ne-a obligat pe prea mulți să locuim la bloc! Ei bine, pentru asta el a fost împușcat fix în ziua de Crăciun, acum 24 de ani! Nu îi plâng de milă lui, ci celor care au ales acest mod neinspirat de a încheia astfel socotelile ultimului tiran al României!


                     P.S. Nu pot să nu mai fac o remarcă: nu chiar tot ce este traditional se pierde. Sau poate tocmai de aceea, în compensație, inventăm alte chestii tradiționale, cum ar fi ..... parizerul! :)) Voi nu vă amintiți de vremurile când erați mici și bunica pregătea parizer, după o rețetă moștenită de la strămoșii săi?

                   

marți, 24 decembrie 2013

Numele

                    Lui Moș Crăciun diferă, după cum este și normal, de la țară la țară. Iată câteva dintre ele:
- Anglia - Kris Kringle sau Father Christmas
- Belgia - De Kerstman
- Italia - Babbo Natale
- Germania - Weihnachtsmann sau Sankt Nikolaus
- Suedia – Jultomten sau Christmas Brownie
- Hawaii - Kanakaloka
- Chile - Viejo Pascuerro
- Franţa - Pere Noel
- Japonia - Hoteiosho sau Santa Kurohsu
- Rusia - Ded Moroz .


                    Mie mi s-au părut interesante aceste nume și m-am gândit să vă spun și vouă.
                    Vă doresc sărbători fericite alături de cei dragi!


                    Sursă informative.

luni, 23 decembrie 2013

Fobiile

                    Noastre, cele de toate zilele, (ca să spun așa!), pot fi deosebit de amuzante uneori, dacă le privești din punctul de vedere potrivit! Adică din cel plin de umor! Să mă explic: am un vecin trecut bine de a doua tinerețe care în fiecare an, în luna decembrie ascultă colinde cu Hrușcă, de bună dimineață până se plictisește, cu volumul dat la maxim. Pe la șase trecute fix, dimineața, începe și, în funcție de cum mi-e norocul, audiția se termină întro oră sau mai multe.... . Faza este că omul (Hrușcă vreau să zic!) poate zice bine ce zice, dar în fiecare zi, fie că dormi sau ai treabă, parcă e prea mult!  Cert este faptul că eu unul, să nu mai aud de el! Parcă începe să-mi fie dor de celălalt celebru colindător, care face șpagatul între două vârfuri de brad împodobite, care își strigă mama. Cum care! Fuego, domnule! :))
                     Cu un pic de îngăduință lingvistică, pot spune despre mine că am o fobie în ceea ce îl privește pe cel mai sus pomenit! Și, azi am fost la cumpărături la Cora și am primit la casă un CD fain colorat, cu colinzi! Pentru  o secundă am înlemnit! Oare o fi cu Hrușcă? Cu greu mi-am făcut curaj și am citit ce scrie pe el! Pfiuu! Ce ușurare! Cel mai celebru colindător român lipsește din lista colindătorilor frumos tipărită pe ambalajul darului de la Cora! Deja mă simt mai bine și, amuzat, m-am gândit să vă spun și vouă despre preferințele mele în materie de colinde! Voi pe cine ,,apreciați'' cel mai tare dintre colindători?

duminică, 22 decembrie 2013

Campanie

                     Pentru că avem români care fac lucruri care merită să fie pe buzele tuturor, pentru că dorim să sprijinim antrepenorii români, ne-am gândit să lansam conceptul “BlogalInitiative.ro ajuta start-upurile românești”(sursă).
                     Pentru că eu, de bună voie și nesilit de nimeni (:)), sunt înscris în (fac parte din) Blogal Initiative, îmi face plăcere să particip la acest concept. Mai mult, și eu am mașină și, prin informarea despre această campanie îmi aduc și mie un serviciu mai aproape.
                     Nu știm alții cum sunt, dar nouă ne sunt dragi mașinile și ne-am dorit mereu să avem acces imediat la cele mai avantajoase servicii de reparații și întreținere pentru automobilele noastre.
Pentru aceasta autoeconom.ro a lansat platforma inovatoare prin care utilizatorii își pot găsi service-ul ideal pentru nevoile lor (BlogalInitiative).
                     No bine, no! Să vă spun, așa mai pe înțelesul tuturor, despre ce este vorba. De fiecare dată când avem o problemă la mașină, intrăm în panică (uneori pe bună dreptate, alte ori în mod gratuit): oare ce-i de făcut, cui să mă adresez, în cine să am încredere că nu mă aburește doar așa, ca să-mi ia banii,.... ? Este limpede pentru oricine că lista frământărilor legate de defecțiuni la mașină este mult mai lungă. Ei bine, platforma lansată de autoeconom.ro vine în întâmpinarea tuturor celor care au urechi să audă și ochi să vadă (când spun asta, mă refer atât la posesorii de mașini, deci potențiali clienți, cât și la posesorii de service-uri auto). Persoanele care au probleme cu mașina au posibilitatea să ceară oferte de rezolvare a acestora într-un mod transparent, de la service-urile din zonele apropiate. Cei care prestează servicii în domeniul auto sunt de asemenea interesați să fie la curent cu nevoile potențialilor clienți, punând la dispoziția acestora diverse soluții de remediere a deranjamentelor. Totul la vedere, ceea ce este, în mod indirect, tot o reclamă, nu? Faptul că prin intermediul acestei platforme poți să faci aprecieri asupra lucrărilor efectuate sau a prețurilor, îi obligă pe cei care prestează asemenea servicii să dorească să fie competitive, prin profesionalism și raporturi calitate-preț corecte. Asta este în favoarea șoferilor, nu? Concluzia: atât pentru simple revizii, cât și pentru reparații, ai mereu nevoie de prețuri competitive.
                       În era internetului, cine știe să caute, respectiv să pună la dispoziție, informații este întotdeauna în câștig. Părerea mea. Și dacă tot vorbim despre era comunicării, nu puteam să omit facebook-ul. Da, ați ghicit: autoeconom este prezent și aici. Tot ce vă rămâne de făcut vouă, cititorilor acestor rânduri, este să rămâneți informați și, de ce nu, să duceți vorba mai departe!
 

sâmbătă, 21 decembrie 2013

Zilele

                      Astea am tot fost pe la gară-n Cluj, din diferite motive. No, și? Păi stați așa, blânzi, că acu' vă spun: am avut surpriza, plăcută, să văd ceva nou:



                       Foarte faină chestiune, zic eu! Și, de ceva vreme, tot stau și cuget: oare moșul a adus trenul în gară sau trenul l-a adus pe moș la Cluj? No bine, no! Știu că este doar o locomotivă, dar așa-i că-i interesantă?


vineri, 20 decembrie 2013

Diminețile

                      Acestui decembrie sunt adesea tulburate de claxoanele disperate ale lucrătorilor de la serviciul de salubritate care acționează în zona mea. Drept recompensă că le plătim salariile, cei de la Rosal ne umplu de binețe liniștea matinală: datorită numărului uriaș de mașini în comparație cu locurile de parcare existente, căile de acces spre locurile unde se adună deșeurile sunt aproape blocate de mașini parcate, mai inspirat sau nu.
                      Nici nu știu dacă mai are importanță că acești lucrători sunt în majoritatea lor țigani, cert este faptul că au probleme serioase de educație, sau cel puțin referitor la ceea ce cred eu despre educație. Sunt nervos pe ei deoarece nu înțeleg  că pentru a-și face cu bine treaba, nu este suficient să tragă de manetele cu aer comprimat pentru a pune în funcțiune sirene, ca pe vapor..... Cel mai probabil șefii lor nu sunt interesați de modalități reale de îmbunătățire a calității serviciilor prestate către noi toți, pe bani mulți, zic eu. O posibilă soluție ar fi (ca gunoierii) să țină legătura cu mai marii lor și prin intermediul acestora să-i cheme pe cei de la poliția comunitară care să aplice sancțiuni celor parcați aiurea. Asta după ce, în prealabil, zona este împânzită cu anunțuri care să cuprindă orele între care se ridică gunoiul menajer. Să pretinzi tuturor să nu parcheze în apropierea tomberoanelor, în condițiile în care locurile de parcare sunt total insuficiente, doar pentru ca Rosalul să vină când are el chef să ridice gunoiul, este o reală prostie.
                       Culmea este faptul că deși claxonează prelung de ne strică ziua tuturor care locuim în preajmă, cei care parchează nu apar niciodată pentru a-și muta mașinile. Țiganii trag de tomberoane cu zecile de metri, înjură și le urează sărbători fericite tuturor, după care pleacă la un bloc vecin pentru a lua totul de la capăt!

joi, 19 decembrie 2013

Pensia

                    Este un subiect cu mare trecere la ....oricine este interesat de ea. Fără rost îi spui unui tânăr despre ea, dar (uff, ca de obicei, întotdeauna există un dar) pentru cei trecuți bine de prima tinerețe are valoare de propagandă electorală. Sau doar valoare electorală, fără urâtul cuvânt   ,,propagandă" . Este de la sine înțeles că în funcție de nivelul de interes și de vârsta  persoanelor la care facem referire, știrea de ieri, miercuri, 18 decembrie are sau nu trecere. Hmmm....
                    Cu mare tam-tam camera deputaților ne anunță că a adoptat, în calitate de for decizional, o modificare la legea pensiilor conform căreia se reduce vârsta standard de pensionare pentru cei care au lucrat în condiții grele de muncă. Așa cum se spune în popor, după cutume mai vechi, în funcție de grupele de muncă. No bine, no.... consider că este doar un ușor praf în ochii electoratului ce va ieși la vot în anul deosebit de agitat, așa cum se anunță deja, din punct de vedere poilitic, 2014.
                    După modesta mea opinie, pentru angajații bugetari, această nouă prevedere are ceva valoare (desigur, dacă sunt îndeplinite condițiile la care legea face referire). Pentru marea majoritate a celor ce muncesc în România, în sectorul privat, este doar .... o frecție la picior de lemn, și spun asta deoarece patronatul nu se va grăbi să încadreze personalul în condiții de muncă, altele decât cele normale, din simplul motiv că acest aspect înseamnă o cheltuială mai mare cu forța de muncă. Poftim? Da, da! Credeți-mă pe cuvânt de onoare! Încadrarea în așa zisele ,, grupe de muncă" înseamnă pentru angajator plata de contribuții suplimentare la fondul de pensii, doar pentru ca angajații, pe bună dreptate, să poată ieși la pensie, înainte de vârsta standard de pensionare. Vin și întreb: chiar îi pasă patronului când pot eu să ies la pensie? În 98 % din situații răspunsul este categoric NU. Dacă adăugăm o obligație suplimentară de plată a acestuia, vă rog pe voi să trageți concluzia....
                   Cred că morala acestei modificări legislative este următoarea: noi, puterea USL am făcut ceea ce depindea de noi... de vină pentru ceea ce nu s-a făcut sunt doar patronii voștri , ai tuturor celor ce munciți, în mod cinstit, în această țară care are mari carențe în ceea ce privește drepturile cetățenilor săi. Mai mult decât atât, dacă unii dintre patroni se vor conforma noilor prevederi, cu toții avem de câștigat: deficitul la fondul de pensii va fi mai mic, așa că guvernului îi va fi mai ușor să gestioneze această situație.... No bine, no! Despre ce vorbim noi aici?
                    Sunteți invitații mei să vă exprimați opinia în legătură cu acest subiect..... la comentarii.... da, da! chiar aici, pe pagina mea de blog.... mulțumesc anticipat pentru asta!

miercuri, 18 decembrie 2013

Golul

                    Din interior, odată creat, greu se poate umple cu simple cuvinte. Aceste alăturări de litere se pot folosi pentru a exprima propriile trăiri. Ce te faci dacă trăirile tale sunt total diferite de cele ale majorității în această lună a sărbătorilor de iarnă? Păi nu sunt decât două variante: taci și bâjbâi în continuare prin tine însuți sau te așezi în fața tastelor și te străduiești să creezi cuvinte cu ajutorul cărora ai șansa să îți poți pune ordine în gânduri. Cred că nu este prea greu de intuit ce variantă am ales eu.
                    Cu ocazia înmormântării de săptămâna trecută am văzut (de aproape) cum se comportă preoții la asemenea evenimente. Ei sunt .... la serviciu. Complicată este fișa postului.... ei lucrează cu sufletele oamenilor..... desigur că apare rutina, dar no, dacă la botez sau la nuntă totul este doar un zâmbet și voie bună, la înmormântare este cam neplăcută treaba. Este important cât de cunoscută a fost persoana decedată de către preot, deoarece în funcție de acest lucru și, evident, de pricepere, slujba îmbracă aspecte care fac diferența. Da, știu, este o tâmpenie să spui că X a avut o înmormântare frumoasă și la Y popii au dat pe repede înainte. Cu toate acestea, oamenii vorbesc exact în acești termeni.... Și pentru că tot vorbim despre popi, nu pot să mă abțin să nu vă spun că unii dintre ei, în timp ce intonează cântece bisericești, își mai scot de sub patrafir mâinile și își contemplează unghiile. Probabil că în mintea lor se trasează directive de genul: oare am timp mâine să merg la manichiură? Și dacă tot am deschis sacul cu răutăți, nu pot să pricep cum de s-a împământenit tradiția prin care mortul își ia iertăciuni de la cei apropiați, moment în care preotul răsucește cuțitul în rană. Culmea, cu cât ești mai tare răvășit de cele spuse, vei fi tentat să spui că X a avut o înmormântare memorabilă și acest lucru depinde în totalitate de priceperea preotului. Oratoria este o armă perfecta pentru a ..... manipula mulțimea, indiferent de prilej.
                     Decembrie este o lună de iarnă. Lângă frigul de afară, în acest an se așează și tremurul din interior.... Așa se întâmplă uneori.

marți, 17 decembrie 2013

Gânduri

                    De tot felul mă încearcă în aceste zile de decembrie.... din păcate, săptămâna trecută am avut parte de un deces în familie și pentru prima dată am văzut (simțit) din interior ce și cum stau lucrurile în astfel de situații..... pozitiv este faptul că până acum am fost doar spectator la dramele prin care trec cei încercați de coasa doamnei îmbrăcate în negru..... deosebit de trist pentru mine: a sosit momentul încercărilor de acest fel..... familia poate fi asemuită cu un lan de grâu, care onduiește vesel în adierea vântului prietenos.... atunci când primul spic este secerat, niciodată lucrurile nu vor mai fi la fel....
                    Sunt (încă) deosebit de confuz.... atunci când îți moare un membru al familiei ai parte de evenimente și situații pe care nu ți le-a povestit nimeni până atunci.... trăirile proprii cu greu pot fi împărtășite altora.... regrete.... durere.... plânsete.... sunt momente peste care ai vrea să treci mai repede în timp ce te încearcă sentimente ale zădărniciei....
                    Cred că de departe cel mai neplăcut este să dai vestea .... îngrozitor.... cu greu te obișnuiești tu însuți cu realitatea..... da, da: refuzi să crezi.... apoi, deodată realizezi că tu trebuie să dai de știre..... și celor apropiați, dar și celorlalți.... este deosebit de greu să vorbești despre asta în cazuri în care te așteptai la un asemenea deznodământ, dar când moartea vine prin surprindere.... de acord, niciodată nu suntem pregătiți pentru asta.... vă rog să mă credeți, ăsta a fost cel mai greu moment prin care am trecut în aceste zile înnegurate: să-i anunț (telefonic sau nu) pe alții despre situația delicată prin care trec.... să anunț o fiică despre moartea mamei sale....
                     Dumnezeu să o odihnească în pace pe cea care a fost mama soției mele!


                   

luni, 16 decembrie 2013

Vânătoarea

                     Sau în original ,,The Hunt'' este filmul pe care l-am văzut duminică seara,(8 decembrie), în premieră la HBO. Un film extraordinar, care îți taie răsuflarea. O drama care a impresionat juriul de la Cannes în 2012, care juriu a decernat premiul Cel mai bun actor lui Mads Mikkelsen, care joacă în rolul  principal. Pelicula are și alte patru premii și nouă nominalizări la competiții de film din 2012 și 2013.

 
 
                         În viață este important să fii echilibrat și să dai dovadă de rațiune, să nu fii orbit de sentimente (sau resentimente). La nivel de teorie lucrurile stau bine, dar filmul ne prezintă cum poți ajunge din vânător, vânat, construind un cerc al narațiunii în jurul existenței unui bărbat de 42 de ani, divorțat, care lucrează la o grădiniță. Aproape toate relațiile sale cu societatea în care trăiește sunt fundamental schimbate în urma unei minciuni a unei fetițe cum că a fost abuzată. Orbiți de monstruozitatea unei asemenea fapte, tot ceea ce a existat în viața lor a fost șters cu un mare burete și, chiar dacă poliția intervine și face lumină, sâmburele îndoielii odată răsădit, va rămâne acolo, în gândurile tuturor, mai cu seama a celor care sunt deja părinți.

                         Și pentru că suntem în preajma sărbătorilor de iarnă, Crăciunul joacă un rol important în restabilirea normalității. Spiritul acestei sărbători ajută la reglarea, în bine, a socotelilor tuturor celor implicați în poveste.

 
                 
                           Subiectul este răscolitor și deosebit de sensibil. Bine realizat, filmul te prinde în tumultul gândurilor unui om nedreptățit de către toți și în imposibilitatea de a șterge cu totul impresiile total eronate ale celor din jurul său! Vă recomand tuturor să vedeți acest film, nu de alta, dar impresia pe care o au ceilalți despre noi este legată uneori de împrejurări nu tocmai fericite.
 
                            Sursă foto.
                        

marți, 10 decembrie 2013

Iarna

                    A sosit și la Cluj!

 
 
                     Dumincă dimineață a nins pentru prima dată și am crezut, pentru un moment, că o să rămânem înzăpeziți!
 
 
 
                      Ei bine, a fost alarmă falsă! A nins puțin, deși eram sub atenționare de cod galben de ninsoare și viscol! Între timp a și plouat, așa că zăpadă ... nu mai este!


luni, 9 decembrie 2013

Telefonia

                    Mobilă evoluează cu viteză mărită și nu am pretenția că vă spun lucruri noi. Sunt abonat Orange de mulți ani (prea mulți poate!) și am constatat că de ceva vreme ofertele de servicii sunt mai bune în varianta prepay decât abonamentele. Desigur fac aici referire la cele modeste, cu prețuri potrivite și mai fac o precizare: nevoile noastre de comunicare ne fac să apreciem în mod diferit piața telefoniei mobile. În egală măsură mă tot gândesc cum au putut trăi părinții nostril fără mobile, dar asta este o cu totul altă discuție.
                    No bine, no! Săptămâna trecută am sunat la serviciul clienți al Orange pentru a anunța decizia mea de a renunța la abonament și intenția de a păstra numărul în continuare, ca o cartelă prepay. Mi-a fost puțin groază de posibilele insistențe de a nu renunța și de multele întrebări de genul: ce vă determină să luați o asemenea decizie? Ei bine, domnișoara (doamna) cu care am vorbit nu a fost absolut deloc curioasă de nimic, mi-a înregistrat cererea și mi-a comunicat că voi fi contactat în maxim zece zile lucrătoare pentru a-mi da acordul verbal pentru renunțarea la abonament! Eu tocmai aia doream să fac: să le comunic verbal că nu mai vreau abonament, dar ea nimic: batman, batman! :) Ușurat într-un fel de modul relativ simplu în care am rezolvat problema, mă pregăteam să închid și o salutam pe interlocutoarea mea când m-a întrebat ce părere am despre modul în care mi-a fost soluționată problema pentru care a sunat la serviciul clienți. ?? Am dat asigurări că mai bine de atât nu era omenește posibil și am închis, rămânând cu impresia că, de fapt, domnișoara (doamna) a fost interesată mai mult de acest aspect decât de modul cum ar putea rezolva solicitarea mea. Da, a fost politicoasă, dar tot ce mi-a spus a fost în conformitate cu șabloane deja existente și eu nu înțeleg care ar fi aportul personal. Sau sunt eu depășit de situație.... ce să fac, nimeni nu-i perfect!
                     Acum sunt în stand-by și aștept telefonul lor. Cum al cui? Al celor de la Orange, nu? :)
                   

duminică, 8 decembrie 2013

Profesorul

                    Gheorghe Bănuţă predă cursuri de bune maniere la Clubul Elevilor din Câmpulung, de 12 ani. A scris şi un manual, iar dorinţa lui cea mai mare a fost să îl vadă tipărit. "Ghidul Manierelor elegante pentru adolescenți", a fost publicat de Digi24 și va ajunge la cât mai mulţi tineri. Pentru că Gheorghe Bănuţă crede în România civilizată!

 
 
                       Gheorghe Bănuță predă lecții de bune maniere la Clubul elevilor din oraș. Cum a început însă totul? A fost profesor de liceu și a înţeles că adolescenţii au nevoie de sfaturi practice, nu doar de teorie. Așa că a înfiinţat un cerc de bune maniere şi de viaţă pentru adolescenţi, unic în ţară. Cursul durează un an şi este gratuit. Tinerii sunt învăţaţi cum să se poarte. La final de an, ei primesc un test.
                       „E un curs pentru cei de 15-16 ani, atunci ei trebuie sa fie pregatiţi pentru viaţă, să-şi ia zborul în societate, eu le ofer o punte sa se duca în lumea reală. (...) Aici e momentul, când au cea mai mare nevoie de a fi ajutaţi, pentru că adolescenţa e o perioadă foarte frumoasă, dar acum se iau marile decizii pentru viaţă şi ei sunt în situaţia în care sunt fie neinformaţi, fie nu sunt ajutaţi. Şi cursul ăsta le ofera un prieten. Cea mai mare satisfacţie este că pot sa le transmit, să îi ajut, să îi îndrum, să fie altfel decât majoritatea adolescenţilor, să fie ei înşişi, să nu mai fie ca o turmă dirijată de la o telecomandă, uşor manevrabilă pentru oricine, să ia în frâu viaţa asta şi sa o schimbe în bine”, spune profesorul.
 
              Aceste rânduri nu se doresc a fi o reclamă a postului de televiziune menționat în ele, ci un omagiu adus celui despre care sunt scrise. Domnu' profesor, jos pălăria! Mă înclin în fața dumitale și vin și spun cu tărie că încă mai avem o șansă să trecem cu bine peste vremurile de restriște. Da, am făcut copy/paste la frazele scrise de altcineva pentru simplul motiv că nu știu ce aș fi putut scrie eu mai bine, dar am ținut cu tot dinadinsul să vă spun și vouă despre bravul profesor! Cu speranța că nu mă veți bombăni prea tare pentru lipsa de originalitate, închei aici! A, și dacă știți și voi fapte similare, sunteți invitații mei să le scrieți chiar aici, la comentarii!      
 
 
               Sursă foto și informații. 
                        
 
 
                    

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Struțul

Este, după cum bine știți și voi, o pasăre care își are originile pe dealurile din jurul munților Carpați! Cum? Care struți? Ați uitat când erați mici și mergeați la bunici, la țară și câțiva struți ciuguleau buruieni în fundul grădinii? Ei, na! Nu, nu am febră!
                 


No bine, no! Tot ceea ce doresc este să vă spun și vouă ce am constatat: nimic nu mai este cum era cândva! Și ăsta nu este neapărat un lucru bun: magazinele sunt pline de legume din Italia și Turcia, toți negustorii au mărfuri chinezești de vânzare și noi, românii, suntem cei mai mari exportatori europeni de carne de struț! :)) Mi se pare deopotrivă amuzantă și cel puțin ciudată această știre, așa că am hotărât să vă atrag atenția asupra ei! So, cine dintre voi a mâncat carne de struț? Eu îmi amintesc perfect cum făcea bunica supă de tăieței de fiecare data când tăia struțul! :))

vineri, 6 decembrie 2013

Moșul

                    Umblă pe la casele tuturor în această zi de iarnă. Moș Nicolae de data aceasta. Cu toții, mici și mari, așteptăm să primim un cadou, cât de mic! Ei bine, cu această ocazie faină la origini, străzile sunt pline de vânzători (cam negricioși!) ambulanți care te îmbie cu bețișoare de diverse forme îmbrăcate în staniol sau vopsite în culori vii. Sunt împărțiți în două tabere: unii spun că pentru copiii răi sunt numai bune (a văzut cineva copil cuminte  .... și babă frumoasă?), ceilalți susțin că absolut toți oamenii trebuie să primească ,,o botă'' de la moșul.
                    Oare voi știți care este semnificația acestor bețe oferite în dar? Iată ce am citit eu despre asta: „Beţele din ziua de astăzi sunt doar o tradiţie inventată, ca multe altele. De fapt, pentru această zi fiecare mămică trebuie să aducă în casă crenguţe de măr sau de cireş şi să le pună în apă pentru fiecare membru al familiei. Până la anul nou ele ar trebui să înflorească şi în funcţie de cum vor evolua florile aşa va fi sănătatea celui cui îi este destinată. Din aceste nuiele copiii vor face sorcova cu care umblă de Anul Nou“, a explicat Janeta Ciocan, etnolog.(sursă informație)
                   
Acum, după ce am încercat să lămuresc treburile, sunteți invitații mei să faceți o verificare, poate, poate, moșul a trecut și pe la voi!

joi, 5 decembrie 2013

Gândul

                     Că de ziua națională a țării mele am putea, noi toți, să facem un bine uriaș unor români de-ai noștri nu-mi dă pace. Ideea nu îmi aparține în totalitate, dar scriu despre ea cu mare plăcere, deoarece simt că dacă aș putea, eu așa aș proceda.
                     Precizez că îmi plac paradele și focurile de artificii. Este deja o tradiție ca de zilele naționale ale multor țări să se organizeze asemenea evenimente. Poate că nu este chiar potrivit să întinez acest mod de a arăta tuturor ce mândru ești (sunt) că ești (sunt) român. Și totuși.....
                      Oare ce șanse aș avea dacă mi-aș propune să declanșez efectuarea unui referendum local, în Cluj Napoca, în care cetățenii să aleagă între cheltuirea de bani pentru paradă/focuri de artificii și salvarea vieții unui copil grav bolnav a cărui familie nu-și permite să plătească un tratament sau altul? Cum ar fi dacă de ziua națională, în Piața Avram Iancu ar fi proiectate, pe panouri uriașe, imagini cu un copil (sau mai mulți!) care zâmbește și mulțumește tuturor că a primit o nouă șansă la viață?
                       Nu știu câți bani se cheltuiesc cu un asemenea prilej. Știu că ei (banii) vin din surse diferite: de la diversele ministere participante, consiliul județean, primărie. Am convingerea că se adună o sumă importantă care ar putea face diferența dintre viață și moarte pentru un copil sărman, care nu a avut șansa de a se naște întro familie înstărită. Oare nu am putea să încercăm să ne mulțumim cu parada de la București, cu focul de artificii de revelion? În acest mod am mai putea avea un copil sănătos și, după cum știți și voi, în orice tânăr se ascunde un întreg univers!
                        De ce bat câmpii cu un posibil referendum? Simplu: banii care se cheltuiesc provin din taxele noastre, ale tuturor! Nu sunt banii unei singure persoane, așa că este firesc să stabilim noi, cei care plătim, ce să se facă pe banii noștri! Evident că mă refer la situația în care majoritatea ar fi de aceeași părere!
                        Din păcate sunt prea mulți copii bolnavi și prea puține șanse pentru ei! Vina o purtăm noi toți, deoarece nu am reușit până acum să alegem oameni pricepuți cărora să le pese de noi! Refuz să cred că toți românii sunt corupți, hoți și nepăsători!
                        Sunt curios câți dintre cei ce citesc aceste rânduri sunt de acord cu mine, așa că vă invit să-mi comunicați opinia voastră, oricare ar fi ea! Mulțumesc anticipat!

miercuri, 4 decembrie 2013

Filmul

                    Românesc a avut întâietate, duminică seara, după cum era și firesc de ziua națională, pe HBO. Pe lângă premiera serialului  ,,Râmâi cu mine'' , am avut ocazia să văd ,,Câinele japonez", un film fain din 2013, în regia lui Tudor Cristian Jurgiu. Cu Victor Rebengiuc în rolul principal, avem ocazia să vedem încă o data că fiecare vârstă își are propriile roluri, ele trebuiesc doar găsite.

 
 
                      Eroul filmului, domnu' Costache, și-a pierdut soția și tot ce a avut în timpul  unei inundații. El este singur de acum și grație actorului Victor Rebengiuc, ne este înfățișat (aș îndrăzni să spun) ca un Moromete din zilele noastre: taciturn, deloc amabil cu consătenii săi, deosebit de grijuliu cu pământul său, pe care refuză să-l vândă unui întreprinzător care era un prieten al primarului.
 Viitorul sumbru se schimbă în momentul în care fiul său, inginer constructor în Japonia, vine în vizită însoțit de soție și băiețelul în vârstă de șapte ani. Relațiile între ei se restabilesc cu greu și, odată depășit momentul critic, viața pare altfel.
                      O să vă las pe voi să vedeți sfârșitul emoționant, în care Costache devine, cu adevărat, bunicul nepoțelului japonez.
 

 
                      Filmul adresează un mesaj emoționant tuturor celor care au familile împărțite de-a lungul și de-a latul Pământului și face apel la tot ce este mai bun în oameni.
 
                       Sursă fotografii.

marți, 3 decembrie 2013

Păsări


 
 
                               Ce aș mai putea adăuga? :))

luni, 2 decembrie 2013

Egalitate

                    De șanse există în orice armată modernă, deci și la noi! Iată dovada:

 
 
 

duminică, 1 decembrie 2013

ROMÂNIA

                     Împlinește azi 95 de ani! Așa cum era de așteptat, (și) la Cluj Napoca a avut loc o paradă militară cu ocazia zilei naționale.

 
 
 
                     Am constatat cu mare bucurie că militarii au fost aplaudați, așa cum o merită, de marea majoritate a celor care au fost prezenți în zona centrală a orașului, în această zi de sărbătoare. Așa cum era de așteptat, tehnica militară a stârnit interesul tuturor.
 
 
 
                        LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!