joi, 30 aprilie 2015

Luna

Mai este dedicată Festivalului de Film European care se defășoară anul acesta în cinci orașe, după următorul program: 7-14 mai în București; 15-17 mai în Craiova, 22-24 mai în Târgu-Mureș și Iași; 29-31 mai în Hunedoara. Cred că este o veste extraordinară pentru iubitorii de film din aceste orașe sau pentru cei care sunt pe aproape sau în trecere prin ele în aceste perioade. Aflat la a XIX-a ediție, festivalul celebrează Ziua Europei (9 mai) printro varietate cinematografică a bătrânului continent în așa fel încât cinefilii vor putea viziona peste 50 de filme europene în orașele precizate anterior, în perioada 7-21 mai. O să adaug faptul că, pentru a fi în ton cu vremurile, festivalul are și pagină de Facebook, tocmai pentru a da posibilitatea tuturor celor interesați să afle noutățile.


Sunt fan al filmului românesc și plecând de la acest considerent, aș dori să vă recomand filmul „Autoportretul unei fete cuminți”, o dramă în regia Anei Lungu. Este chiar filmul de debut al Anei Lungu în lungmetraj și a avut premiera anul acesta la Festivalul de Film de la Rotterdam. Filmul tratează un subiect bine cunoscut publicului românesc: o fată dintro „familie bună”, Cristiana, 30 de ani, este doctorandă în inginerie seismică și în timpul liber are o relație cu un bărbat căsătorit. Hmmmm, vă sună cunoscut? Viața ei se derulează între facultate, discuțiile cu bunii săi prieteni Alex și Michelle și câinele pe care tocmai și-l cumpără. 


Cu Elena Popa în rolul principal, filmul aduce în prim plan fel de fel de frământări ale unei tinere aflate în plină vâltoare a vieții.


Cu o durată de 81 de minute, filmul va fi difuzat în București, la Cinema Pro, în data de 10 mai, de la 20.30. 












marți, 28 aprilie 2015

Societatea

Are nevoie și trăiește prin formatorii de opinie. Nu mă refer la cei  de la televizor, realizatori sau invitați permanenți și veți înțelege imediat ce vreau să spun. Spiritul civic este caracteristic persoanelor care știu ce vor de la cei în mijlocul cărora trăiesc și care sunt gata să dea totul pentru a duce la bun sfârșit ceea ce și-au propus. Trecem zilnic pe lângă oameni de acest fel și ei nu știu că și (unii dintre) noi am rezona cu ideile lor, cu dorințele lor de a ne fi mai bine, fiecăruia în parte și tuturor în egală măsură.

Dincolo de orice îndoială (părinții știu de ce!), starea de bine a copilului este preocuparea majoră a multora dintre români și nu numai. Să fii părinte este o mare provocare și nu există o rețetă a părintelui de succes. Meseria de părinte se învață uneori de la alții, alteori pe cont propriu. Toate sunt bune până în momentul în care micuțul este bolnav. Din acel punct, lumea este răsturnată cu susul în jos, mai ales în situațiile, deloc puține la număr, în care boala este una dintre cele cu un grad redus de răspuns la tratament. Și, parcă nu ar fi de ajuns, în acele situații afli cu stupoare că nu prea ai unde duce copilul la tratament. Oncologia pediatrică este o specializare cu multe sensibilități, cu un consum uriaș de resurse și deloc la îndemâna statului (român) firav în care trăim, oricum vlăguit peste măsură de o mână de nemernici ....

Omul este un „animal social” și are mare nevoie, în momente delicate, de societatea în mijlocul căreia trăiește și este o condiție obligatorie ca acesteia să-i pese de indivizii care o compun. Ei bine, în acest moment al discuției apare formatorul de opinie: omul care pune punctul pe i și propune, în folosul tuturor, un voluntariat de excepție, bazat pe ideea simplă că noi trebuie să avem grijă de noi, nu să stăm cu mâna întinsă! Un spital pentru copii, construit în totalitate din donații benevole, ca urmare a unei stări de spirit create în urma exprimării unei opinii a unui om cu suflet mare, el însuși tată, este cea mai mare provocare socială, aș îndrăzni să spun, a timpurilor pe care le trăim.

În fiecare zi ne împiedicăm, la propriu, de mărunțișul pe care îl primim rest, asta în cazul în care îl luăm. Ce ziceți dacă v-aș propune să strângeți acest rest întro mică pușculiță și, din când în când, să donați tot ce ați adunat pentru a participa la construirea unui spital pentru copii? Aici, în România, în București, acest proiect poate prinde viață în măsura în care și tu, și eu dorim să ne alăturăm unei cauze nobile, din solidaritate cu semenii noștri aflați la mare încercare: copii bolnavi de cancer și leucemie!

„Dă-mi 1 leu, te rog!
Ca să construiesc un spital pentru copii!” este un slogan care a prins deja viață, care prinde putere și căruia i se alătură tot mai mulți. De la sfârșitul lunii februarie, de când această idee a fost rostită public și până în prezent, peste 35.230 lei, peste 850 euro și prin Paypal peste 1560 de euro au fost strânși și vreau să cred că acesta este doar un început. Inițiatorul acestui proiect face public în fiecare zi de luni extrasul de cont din săptămâna anterioară tocmai din motivul unei transparențe totale și binevenite în asemenea situații. Consider că se mai impun câteva precizări: suma necesară unei asemenea construcții este de 80.000.000 lei, o sumă uriașă, dar și noi suntem mulți. Dacă fiecare român ar participa cu 4 lei, sau cu câte 1 leu o dată la 9 luni, acest proiect ar putea fi dus la bun sfârșit. Da, știu, nu vor fi cu toții interesați, dar ăsta nu este cu adevărat un impediment: sunt destui care vor dona mai mult! Pentru a pune în balanță greutatea unei donații de acest fel, am să dau un singur exemplu: prețul mediu al unui pachet de țigări este de 16 lei, tu ai fi în stare să donezi contravaloarea a 5 țigări pentru a pune umărul la construirea unui spital pentru copii?

Vrei să fii parte a acestei stări de spirit? Vino sâmbătă, 9 mai, la ora 9, în Parcul Central Simion Bărnuțiu din Cluj Napoca, la fântâna arteziană din dreptul Cazinoului pentru a ne cunoaște și, dacă dorești, pentru a dona 1 leu. Ei, m-am cam luat cu vorba și nu v-am spus încă ce și cum se întâmplpă sâmbătă! Așadar, pe 9 mai la ora 9 organizez un eveniment care se numește „Alerg pentru Spitalul de Copii”. Ești amator de mișcare în aer liber? Vrei să cunoști oameni noi? Dorești să faci o faptă bună? Dacă răspunsul este da măcar la una dintre întrebările de mai înainte, te invit cu drag în parc să ne cunoaștem și să alergăm puțin așa, doar de dragul mișcării. Condiția ca să participi la eveniment este să donezi 1 leu pentru spitalul de copii! Vrei să dai mai mult? Promit să nu mă supăr! Vrei să donezi și să nu alergi? Alegerea îți aparține! Nu ai chef de mișcare și nici nu este ziua ta de donații? Nu-i bai, haide să ne cunoaștem! :)


luni, 27 aprilie 2015

Prima

Zi a săptămânii este recomandabil să aducă un zâmbet pe fața ta. Să vedem ce pot face:

*
O femeie sună disperată la medicul veterinar:
- Domnule doctor, pisica mea a băut circa 50 ml de benzină, după care s-a învârtit ca nebuna prin casă timp de trei ore. Acum stă pe canapea și nu mai mișcă absolut deloc. Ce credeți că s-a întâmplat?
După 10 secunde de gândire, medicul răspunde:
- O fi rămas fără benzină?
:))

**
Șeful către angajat:
- Când îți fac cu mâna, înseamnă că trebuie să te apropii de mine, este clar?
- Sigur că da, dar eu când dau din cap, înseamnă că nu vin!
:))

***
Un tânăr își conduce prietena acasă, seara târziu, după ce au fost la discotecă. Ajunși în poarta casei fetei, tipul se reazămă cu cotul de stîlpul porții și începe s-o aburească pe fată în fel și chip. După 15 minute, se deschide ușa casei și tatăl fetei, cârpit de somn, spune cu un oftat:
- A zis nevastă-mea că se culcă ea cu tine, numai ia cotul de pe interfon!
:))

Tu ce banc bun ai auzit în ultima vreme?




duminică, 26 aprilie 2015

Burlaci

Întârziați, în original Last Vegas, 2013, este o comedie excelentă în care se face o mică radiografie a unei laturi delicate a societății: căsătoriile ușor nefirești dintre domnișoare frumușele și bătrâni de multă vreme scăpătați, dar cu portmonee generoase. Un film cu multe poante bune, chiar dacă subiectul este unul deja obișnuit la Holliwood. De data aceasta, diferența este făcută de distribuție: Robert De Niro, Michael Douglas, Morgan Freeman și Kevin Klyne interpretează un grup de patru prieteni buni, care trăiesc în locuri diferite și se întâlnesc pentru o petrecere a burlacilor în Las Vegas.





Eterna poveste a vârstelor nepotrivite pentru căsătorie sau petreceri la Vegas este presărată, cu mare artă, cu detaliile relațiilor de prietenie dintre cele patru personaje, subiectul principal fiind iubirea pentru aceeași fată a doi dintre ei, Billy (Douglas) și Paddy (De Niro), începută pe vremea adolescenței. După moartea soției lui Paddy, la care Billy nu a participat, relațiile celor doi se răcesc și istoria cu iubirea pentru aceeași femeie este pe cale să se repete la Vegas. Cu multe ironii la adresa petrecerilor care se țin în acest oraș uimitor, cu De Niro ursuz, cu Douglas mare Don Juan, cu Freeman care efectiv fuge de acasă pentru această petrecere și Klyne care speră la o aventură de zile mari, filmul vine și confirmă teoria că există roluri potrivite pentru orice vârstă!


Puteți să vedeți câteva secvențe în trailerul de mai jos:


Recomand filmul tuturor celor care doresc să se amuze copios pe un subiect deja bine dezbătut în fel și chip! 




sâmbătă, 25 aprilie 2015

Deoarece

- eu cred cu încăpățânare că schimbarea este în noi, în fiecare dintre cei care o dorim,
- scara de valori morale poate reveni la normalitate prin educație,
- educația înseamnă, printre multe altele, lectură,
am ales să vă scriu azi iarăși despre campania „Cărțile copilăriei pe bicicletă”. Asociația Curtea Veche își propune să promoveze lectura în rândul tinerilor prin donarea de cărți tuturor celor interesați să citească o carte. Mai mult, o „caravană” interesantă, formată din bicicliști, străbate zilele acestea țara, pe un traseu de peste 1000 km, cu scopul de a atrage în mrejele cărților cât mai mulți dintre cei din generațiile cele mai tinere. Plecarea a avut loc joi, 23 aprilie, de ziua internațională a cărții, din Sighetul Marmației, vineri au fost în Cluj, azi vor fi la Alba Iulia, mâine la Sibiu și tot așa, până ce vor ajunge în data de 3 mai la Constanța. Impresionant efort, zic eu!

Cine sunt eroii acestei povești? Ciclistul Alex Ciocan nu are nevoie de prea multă prezentare și este extrem de discret în locurile în care se fac opririle anunțate pe traseul cărților pe bicicletă. Invitatul de onoare este Principele Nicolae al României:


care a dat autografe, tuturor celor care au dorit acest lucru, pe cărțile oferite gratuit de editura Curtea Veche elevilor invitați la acest popas al caravanei, în Parcul Simion Bărnuțiu.



După această pauză binevenită și fotografia de grup


turul ciclist a continuat, conform programului propus și despre care puteți afla amănnunte de aici


Îndrăznesc să sper că viitorul sună bine, nu? :)












vineri, 24 aprilie 2015

Ziua

Retro de sâmbăta trecută mi-a dat ocazia să surprind și câteva reflexii. Iată două dintre ele, care mi-au plăcut cel mai mult:




Pe blogul lui SoriN mai puteți găsi și alte reflexii în oglindă!

joi, 23 aprilie 2015

Adeseori

Am scris aici despre atitudinea deloc profesionistă a unora dintre funcționarii care lucrează pe la diverse ghișee. Am admis întotdeauna, cu jumătate de gură, că și clienții au vina lor, de multe ori deloc nesemnificativă. Da, cel mai complicat este să lucrezi cu oameni și trebuie să fii într-un anume fel pentru a face față unei meserii în care vii în contact cu fel de fel de temperamente sau stări de spirit. Sau niveluri de educație, nu în ultimul rând .....

Ieri dimineață am mers (iarăși) la Poștă, deoarece este singurul mod în care pot plăti o taxă către ARR, dar asta este o altă discuție. Pentru prima dată în ultimele mele ț experiențe cu această instituție, la un moment dat eram doar eu de o parte a ghișeului și de partea cealaltă două lucrătoare. Ceva plutea în aer, desigur! Ușa se deschide și intră un bătrân, dar bătrân bine, așa cam de 75 plus, cred eu. O întreabă, ușor răstit, pe doamna de la ghișeul unde eram eu dacă poate plăti rovinieta acolo sau să meargă la celălalt ghișeu (adică la coletărie, unde era cealaltă angajată în acel moment). Răspunsul a fost simplu și politicos: poate să aștepte puțin, să „termine cu domnul și pe urmă”, adică imediat ce eu primeam chitanța pentru taxa plătită.



Omul merge la celălalt ghișeu și ceea ce a urmat a fost de neînchipuit cu un minut mai devreme ...
- Pot plăti rovinieta aici? se răstește iarăși moșneagul, la cealaltă angajată de data aceasta .....
- Da, imediat, vă rog, răspunde doamna.
- Dar eu vreau acum! Să stau aici sau veniți la celălalt ghișeu? insistă omul.
- Vin imediat dincolo, răspunde angajata Poștei, în timp ce se chinuia să descâlcească o încurcătură cu coletul unui alt client care doar ce ieșise din oficiul poștal.
- Dar eu vreau acuma! strigă bătrânul
- Ai răbdare, domnule! Vei fi servit deîndată ce vom putea, așa cum ți-a spus și colega! Și, te rog, nu mai striga!
- De ce, vorbesc cum vreau eu!
- Bine, dar de ce trebuie să urli la mine?
Nu-mi venea să cred .... moș Teacă era pus pe harță.
- De aia! Pentru că ești proastă! E bine?
Uluire maximă. Efectiv nu am știut ce și cum să fac. Problema este că mă accelerez repede și dacă încercam să-l pun pe moș la punct și-mi zicea ceva și mie, eram în pericol să fac ....„moșucidere”. Nici acum nu-mi vine să cred cum s-a purtat acel nemernic ....Angajata l-a poftit afară, că altfel cheamă poliția. Și are și martori, adică pe mine. Moșul și-a ridicat șapca pe ceafă, a mai zis ceva duios și a ieșit bombănind. Am primit chitanța, am ieșit parcă rușinat de comportamentul celulilalt. Sau de lipsa mea de reacție. Sau amândouă la un loc.

Oare dacă de la o anumită vârstă cetățenii ar trebui să predea carnetele de conducere, așa fără motiv, că știu ei de ce, nu am fi cu toții mai liniștiți?


marți, 21 aprilie 2015

Întrebarea

Care frământă omenirea, mă rog, una dintre multele întrebări esențiale, este următoarea: cine a fost mai întâi, oul sau găina? Dacă ești de acord până aici, te invit să citești mai departe, dacă nu, te invit să citești în continuare! :)) Să revenim: plecând de la această cugetare adâncă, iată în ce încurcătură am ajuns: cine au fost primii, ciobanii sau cei care au buletin nou de Florești? Hmmmmmm ....


Aflat cu ceva treabă în zonă, m-a umflat râsul, la propriu, când, privind în zare, mă rog, în deal mai precis, am văzut, aievea, o parte din Miorița: Pe-n picior de plai/Pe-o gură de rai/ Iată merg la vale/Mai multe mioare/ Printre blocuri behăind/Cu toți câinii chiar lătrând/Și ciobanii suspinând/Ușurel zicând, în gând/Mai lungă-mi pare calea/Acum, la-ntors acasă/ Printre atâtea blocuri/Aș vrea să zbor/Dar ...turma nu mă lasă!




Ideea este că în localitatea Florești, începând cu bumul imobiliar din 2007, pe fondul unei luări prin surprindere a autorităților locale în ceea ce privește dezvoltarea normală, cu infrastructură în conformitate cu secolul XXI, o mulțime de șmecheri au construit blocuri anapoda, după cum i-a dus interesul miliardelor făcute într-un singur an. Este ușor să ridici din umeri în calitate de primar, dar să gestionezi problemele unei comunități care a cresut într-un deceniu de la 6.000 de persoane la peste 20.000 nu este floare la ureche. Numit și dormitorul Clujului, Floreștiul zilelor noastre este cea mai mare comună din România și are probleme pe măsură: drumuri, canalizare, miros îmbietor de la fermele de păsări, lipsa școlilor și a grădinițelor și, nu în ultimul rând, apariția acestor blocuri pe terenurile unde cu ani în urmă pășteau fericite turmele de oițe. Poate că este ceva ce eu nu înțeleg, poate că alții asta și-ar dori, dar mie mi nu mi se pare în regulă să te uiți pe geam fix la turma de oi care lasă peste tot dovezi solide a trecerii ei. Și căpușe. Da, dar ele, oile, au fost primele în Florești .....








luni, 20 aprilie 2015

Bancul

De luni:

Întro  noapte, Ion și Măria, proaspăt căsătoriți, stau de vorbă ....
- Mă Ioane, spune drept, pe cine ai mai avut înaintea mea?
- Pe Florica ....
- Numai pe ea?
- Pe Veta, Maricica, Rozi .....
- Să știi că sunt geloasă ....
- No bine, no! Mai bine ai fi mulțumită că te-ai calificat în finală!
:))))

- Bade, ia spune tu: ce faci toată ziua?
- Păi, mă scol la 5, rânesc la vaci, vin și rad o pălincă ....
- Bade, uite, ca să arătăm că țăranul român este cultivat, în loc de „rad o pălincă” spune și dumneata „citesc o carte”!
- No, bine atunci! Dimineața mă scol la 5, rânesc la vaci, apoi vin și citesc o carte. După-amiază fac io ce fac, mai citesc o carte. Asta până mă întâlnesc cu prietenii și mergem cu toții la bibliotecă și citim acolo la cărți până seara, când vin muierile să ne ia acasă!
:)))

Doctorul îl întreabă pe pacient:
- Oare te obligă cineva să te îmbeți, în halul ăsta, în fiecare zi?
- Nu domnule doctor, nu mă obligă nimeni și nimic. Sunt voluntar. degust vinuri!
:))))









duminică, 19 aprilie 2015

Sâmbătă

A fost o zi retro în Cluj Napoca, cel puțin dintr-un punct de vedere: Retromobil Club România a organizat în Piața Unirii din orașul în care trăiesc o mică expoziție de mașini „de pe vremuri”! Deși vremea nu a fost deloc pe placul unor persoane care desfășoară activități în aer liber, în piață s-au strâns câteva mașini faine și timid, au apărut și vizitatorii. M-am numărat printre aceștia din urmă și am făcut și câteva fotografii, așa cum face bloggerul la o expoziție, nu?  :)