Omagiu

Este cuvântul care îmi vine primul în minte atunci când mă gândesc la accidentul de elicopter care a curmat viața a opt militari ai armatei României ....

 Sursă.

Acești oameni au plecat la serviciu întro zi care se anunța a fi una obișnuită pentru ei și din momentul în care elicopterul a decolat de la Baza Aeriană 71 au pornit, chiar dacă nu știau încă, pe drumul fără de întoarcere al îngerilor, spre cerul care le-a fost atât de drag încât pasiunea lor pentru zbor s-a transformat întro ocupație zilnică, cu atât mai nobilă cu cât ea era în serviciul patriei! 

Tineri, în puterea vârstei sau în plin avânt al cunoașterii meseriei armelor, cei care azi nu mai sunt printre noi aveau în spate ani de muncă și de studii, de renunțări și perseverență, totul pentru măiestria zborului! Curajul aviatorului a fost dublat, în cazul lor, de cel al militarului care pune totul în slujba țării sale. Un eveniment așa de trist cum este acesta poate (și trebuie!) să atragă atenția tuturor celor responsabili că armata nu (mai) trebuie lăsată în voia vântului politicii, că militarii trebuiesc tratați cu minimul de respect cuvenit serviciului în slujba țării și nicidecum batjocoriți de cei care ajung în situații care le permit să spună orice, ca de exemplu pensii nesimțite! 

Visele militarilor s-au frânt brusc, însă ele vor fi duse cu onoare mai departe de colegii lor .....

Un gând pios, condoleanțe familiilor celor dispăruți și un zbor lin celor care s-au alăturat îngerilor!