sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Viață

                    La tăți ni-i greu!



                    Săracii români! Mă tot chinuie o întrebare din momentul în care am văzut cabana asta faină, în apropierea lacului de la Fântânele din județul Cluj: oare proprietarii fumează?

vineri, 29 noiembrie 2013

Natura

                    Ne înconjoară cu fumusețile ei în permanent, tot ceea ce ne rămâne nouă de făcut este să ne oprim o clipă din ceea ce facem și să le admirăm. Cu un mic exercițiu de imaginative am putea să credem că această cabană poate fi a noastră:

 
 
                     :))
                     Lăsând gluma deoparte, voi ce ziceți, proprietarii cabanei sunt în pericol din cauza ... conurilor de brad?
 
 
 
                   


joi, 28 noiembrie 2013

Ziua

                             Recunoştinţei este o sărbătoare de o zi din U.S.A. care, la origini, reprezenta o zi plină de mulţumiri aduse lui Dumnezeu pentru recolta agricolă din anul respectiv. Această sărbătoare a fost preluată de primii coloniști sosiți în Lumera Nouă, unde a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 1621, ca semn de recunoștință față de recolta miraculoasă obținută în condiții climaterice dure. În decembrie 1941, Congresul SUA a adoptat o rezoluție prin care a 4-a zi de joi din noiembrie devine oficial sărbătoare națională a SUA.
                            După cum bine ştiţi deja, noi românii importăm sărbători şi iată că a venit rândul acesteia. Ceea ce am auzit şi doresc să vă spun şi vouă este faptul că în perioada 21-28 noiembrie Campofrio transformă fiecare produs achiziționat în rețeaua Carrefour într-un sandviș care va fi donat unui copil neajutorat din comunitățile doljene, de Ziua Recunoştinţei. Sub sloganul #Campofriofacebine, proiectul va aduce bucurie în viața celor care au cea mai mare nevoie. În urma acestei campanii, Campofrio va dona cel puțin 8000 de sandvişuri către copiii defavorizaţi din comunităţile doljene. O mare mână de ajutor este dată şi de Word Vision România a cărui campanie se numeşte ,,Donator de viitor'' .
                            De mai multe ori am cugetat că ar fi grozav să facem o faptă bună, fiecare dintre noi. Ei bine, azi ar fi momentul. Ce am putea face? Sunt convins că fiecare dintre noi poate afla cu mare uşurinţă unde se află cea mai apropiată casă de copii. Aceştia se vor bucura cel mai tare pentru orice, dar absolut orice cadou primit: un caiet şi un pix pentru elevi; o căciuliţă mai veche,dar care este încă întro stare foarte bună; o pereche de mănuşi sau un fular. O altă soluţie ar fi să apelezi la bunăvoinţa colegilor de serviciu şi să strângi ceva bănuţi cu ajutorul cărora să cumperi pizza şi suc pentru o cină îndestulată şi un pic altfel. Şi acestea sunt doar câteva idei despre cum am putea să facem de ziua recunoştinţei. Ei, ce ziceţi?

                           Sursă informaţii.

marți, 26 noiembrie 2013

Bucătărie

                     No bine, no! :)
                     Gătim și noi ceva în aer liber?

luni, 25 noiembrie 2013

Pregătiri

                    Pentru vinerea neagră! :) Cronica unei dezamăgiri! Așa se întâmplă dacă îți creezi singur anumite așteptări. Locul de muncă a fost pregătit, corespunzător, zic eu, dar munca nu a avut loc....

 
 
                        ..... nu prea am avut ce cumpăra, la ora zero, deoarece vânzătorii, cel mai probabil, dormeau! :) Data viitoare o să știu!  Voi cum v-ați petrecut black friday?
                        

 
 
 

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Artizanat

                        Se cheamă ceea ce-şi face omul cu mâna lui. Întotdeauna.
Exact aşa am păţit eu de black friday: mi-am creat singur aşteptări despre ceea ce se întâmplă cu această ocazie şi rezultatul a fost o mare dezamăgire. Doresc să cumpăr şi eu un telefon pentru a-l face cadou de Niculaş şi astfel am devenit victima perfectă a acestei trompete de zi a marilor reduceri. În primul rând, nu am avut cum să ştiu dacă telefonul dorit de mine este în categoria produselor la care se vor face reduceri. Mai apoi, potrivit unei raţiuni, zic eu normale, pentru magazinele online nu ar trebui să fie o problemă să fie deschise non stop, exact aşa cum sunt de obicei. Deoarece orice zi începe cu ora zero, am considerat că este ok să stau de şase lângă coputer, să nu cumva să mi-o ia alţii înainte! :)
Ei bine, este Adevărat că în afară de evomag, celelalte nu au dat nici un semnal că marea zi a reducerilor va începe la secunda 00.00.01, dar no, eu batman-batman. La minunata oră de la miezul nopţii, emag a postat un clipuleţ în care se putea vedea întro filmare făcută cu o dronă ce mare şi fain este depozitul plin de marfă la care nu puteai să ai acces. Într-un târziu, cu câteva minute înainte de şapte dimineaţa, a dat liber la reduceri, afişând pagina binecunoscută care avea în plus un buton cu black friday.  Evomag a căzut (cred că şi-a rupt ceva, că tare greu a revenit la forma de dinainte!) şi apoi, cu greu, a afişat o pagină nouă care prezenta exclusiv produsele care aveau reducere. Domo a fost cel mai amuzant: în două imagini vesele, cei doi maimuţoi pufoşi se văicăreau că nu merge site-ul, dar se lucrează la asta.
În paralel, ziarele online se întreceau în a prezenta liste şi listuţe cu reducerile, care nu au fost corecte, în cea mai mare parte a lor. O mare vrăjeală, în stil pur românesc, am fost asaltaţi de tot felul de reclame, care mai de care mai enervante, pentru un eşec relativ uşor de intuit, în avans. Evomag te ispitea să te înscrii la newsletter pentru a primi cu o oră înainte lista reducerilor. O mare minciună, nu am primit nimic....
Totuşi mă pot considera norocos: am stat în faţa calculatorului (până la 01.15) în mediu familiar, cu tot confortul, spre deosebire de bieţii concetăţeni care au luat cu asalt magazinele cu noaptea în cap pentru a forma celebrele cozi româneşti.  Întotdeauna experienţele personale au mai multă valoare şi concluzia este: a fost prima şi ultima dată când am luat în seamă black friday.
Era să uit: nu am cumpărat telefonul dorit, la evomag nu figura pe listele  cu reduceri , iar la emag nu am putut alege culoarea dorită de mine. Voi cum aţi petrecut în vinerea neagră?

vineri, 22 noiembrie 2013

Vinerea

                             Neagră este ziua potrivită pentru toţi retailerii interesaţi în a-şi lichida stocurile de marfă. Este un bun prilej pentru un rulaj mare de mărfuri, chiar dacă adaosul este minim. Nu neapărat, deoarece s-a dovedit în anii trecuţi că unii comercianţi au mărit preţurile produselor în săptămâna de dinainte şi au vândut vinerea cu exact aceleaşi preţuri aşa zis reduse pe care le aveau şi în perioadele anterioare. Morala: grijă mare ce vă cumpăraţi!
                             Americanii (iar ei?) sunt cei care au inventat acest concept, de zi de start al promoţiilor de sărbători, care este în ultima zi de vineri a lunii noiembrie. Românii au stat ei şi au cugetat şi au ajuns la concluzia că, deşi este un eveniment importat, el nu este bine plasat în calendar. Zis şi făcut! Anul acesta, în ţara unde cu mare onor locuim, Black Friday vine cu o săptămână mai devreme. Habar n-am de ce. O fi bine, o fi rău...aşa suntem noi, mai cu moţ!
                             Dacă doriţi să faceţi publică bucuria cumpărăturilor făcute cu această ocazie, sunteţi invitaţii mei să postaţi comentarii cu ce a-ţi reuşit să vă cumpăraţi şi în ce mod (online, la magazin). Vă doresc un week-end plăcut!

joi, 21 noiembrie 2013

Ecourile

                          Super-meciului se sting, uşor-uşor. Cu toate acestea, amintirile îi vor chinui mult timp pe microbiştii mai mici sau mai mari. După cum este şi firesc, cei mai pătimaşi vor despica firul în patru mai mult timp. Ruşinea naţională continuă. Suntem nişte nepricepuţi chiar şi la cel mai polular sport din lume.
                          Nu sunt un admirator al eroilor din fotbal şi chiar cred că rezultatele sunt o răsplată a muncii şi seriozităţii cu care tratează ceea ce au ei de făcut. La frizuri care mai de care mai turbate, la mers de vedete prost înţelese, aere de superioritate şi îngâmfare de te uiţi mereu în urma lor să vezi unde este omul cu tava cu lămâi să le mai taie din greaţă, tatuajele sunt la mare modă, ....., fotbaliştii noştri sunt pe primele locuri în topuri. Dar atât.
                          Am remarcat două lucruri jignitoare la adresa noastră a tuturor: la intonarea imnului de stat al României, eroii noştri au rupt rândurile înainte de ultima storfă, ceea ce spune totul despre ce şi cât ştiu ei despre imnul ţării pe care o reprezintă în competiţiile internaţionale.  Mai mult decât atât, din vina operatorilor de la camerele tv, am putut observa cu uşurinţă faptul că unii dintre protagoniştii serii nu ştiau versurile. Ceea ce ei mimau nu avea nicio legătură cu linia melodică şi mai ales cu versurile imnului care se auzeau în sistemul de sonorizare. Menţionez că nu sunt singurul care a remarcat aceste nepotriviri, ca să zic aşa.
                          Ce ar mai fi de spus? Dincolo de faptul că în fotbal se învârt sume de bani uriaşe, rezultatele în competiţiile de orice fel lasă mult de dorit. În final, două cuvinte vă mai scriu, referitor la fotbaliștii lui pește prăjit: RUŞINE!

miercuri, 20 noiembrie 2013

Motorina

                             Noastră cea de toate zilele creează vii dispute printre conducătorii auto, amatori sau profesionişti. Mai degrabă calitatea acesteia. După cum este firesc, în funcţie de pricepere, experienţă şi de ce nu, aşteptările create de preţul bine crescut al combustibililor auto, părerile sunt împărţite.
                             De aproape trei ani eu alimentez exclusiv Evo Diesel de la Mol. Rezultatul: mulţumit deplin! Mai mult decât atât, cu excepţia situaţiilor în care deplasarea se face cu un consum mai mare decât capacitatea maximă a rezervorului (68l), alimentez din aceeaşi benzinărie. Puteţi să-i spuneţi cum doriţi, dar asta este realitatea. Sâmbătă am oprit pentru a alimenta la o nouă benzinărie din apropierea autostrăzii Transilvania şi , printr-un concurs de împrejurări, am ,,pus'' motorină Tempo Plus şi concluzia este că motorul nu a mai fost aşa de energic precum îl ştiam. Nu conduc cu viteză excesivă şi nici întro manieră sportivă/agitată, dar cu siguranţă vioiuciunea cu care eram obişnuit lipsea cu desăvârşire. Culmea este că a crescut uşor consumul pentru un drum pe aceeaşi distanţă şi în condiţi asemănătoare: de la 5,7-5,8 la 6,2l/100km. No, numa'ncet! Nu săriţi, nu e mult şi tot ceea ce doresc este să vă prezint o situaţie.
                             Calitatea motorinei este direct legată de proprietăţile acesteia. În Uniunea Europeană (din care, îmi permit să vă amintesc, România face parte) reglementarea conţinutului şi proprietăţilor combustibililor diesel se face prin directiva europeană EN590/2004. Am studiat problema, aşa de curiozitate şi am constatat că, pe site-ul Mol(și nu numai), la calitatea carburanţilor, sunt efectiv copiaţi parametrii generali din această directivă. Desigur că, probabil că la fiecare benzinărie există un buletin de calitate(sau certificat?) în care sunt trecuţi parametrii măsuraţi, dar no..... . Încă două observaţii:
 a)producătorii motorinei comercializate în staţiile Mol din România sunt:
                                         1. ROMPETROL RAFINARE SA, DJ 226, km 23 Constanta
                                     2. Petrom SA - Membru OMV Group, Com. Brazi, Jud. Prahova
                                     3. Petrotel Lukoil SA, Ploiesti jud. Prahova
                                     4. MOL RT Budapesta – import
                                     5. S.C. Oscar Downstream - Bucuresti;

b) aditivarea sortimentului Evo se face de către Mol, aşa că în funcţie de priceperea şi seriozitatea personalului din fiecare staţie, motorina poate fi mai mult sau mai puţin aditivată, după cum ai baftă. Informaţiile sunt la zi, actualizate ultima dată în 01.11.2008 (sursă). Evident că acum urmează o întrebare: voi de unde alimentaţi?














   





marți, 19 noiembrie 2013

ShoeBox

                     Este un proiect fain, de suflet aș putea spune, care dorește să aducă o rază de lumină pe chipurile triste ale unor copii care sunt greu încercați de viață. O cutie de pantofi poate fi un ambalaj potrivit pentru un cadou făcut cu dragoste de oameni. O puteți pregăti pentru momentul magic într-un mod pe care îl puteți vedea aici. Apoi, tot ce aveți de făcut este să puneți în ea:
  • dulciuri (ex.ciocolată, biscuiți, napolitane), dar NU ceva perisabil (ex.banane, portocale, iaurt)
  • articole școlare: caiete de scris, creioane colorate, un ghiozdan, un penar sau orice altceva
  • jucării potrivite pentru vârsta și sexul copilului
  • produse de igiena personală: perie și pastă de dinți, săpun, șampon, gel de duș, absorbante (în fiecare an am observat ca fetele aveau mare nevoie de așa ceva)
  • felicitare de Crăciun pe care să scrii câteva rânduri pentru copilul care va primi cutia de la tine (ești liber să pui datele tale de contact și să păstrați legătura și pe viitor)
  • articole de îmbrăcăminte: un fular, căciulă, ciorapi groși, mănuși sau orice altceva de acest fel, nou sau purtat dar care să arate bine, să nu fie rupt, pătat sau deteriorat
  • poate o lumânare parfumată care să le amintească și lor de mireasma Crăciunului, însă fără chibrituri, nu cumva copiii să facă vreo isprava… Lumânarea nu trebuie să fie neapărat ceva “fancy”, ci una “folosibilă” (mulți dintre ei NU au nici măcar curent electric).

  • ShoeBox.ro - Cadoul din cutia de pantofi. Participa si tu!
     
     
     
                    Aici puteți vedea o listă cu numele copiilor care se vor bucura de cadourile voastre.
     
     
                    Aceste rânduri sunt scrise pentru Blogal Initiative, din dorința de a ajuta la mediatizarea proiectului ShoeBox. 
            

    luni, 18 noiembrie 2013

    Atitudinea

                        Mea referitoare la persoanele care parchează pe unde apucă, cu mare nepăsare, este posibil să suporte shimbări. Am mai scris aici despre înghesuiala generală pe un număr insuficient de locuri de parcare și despre cele două categorii: simțiții și nesimțiții!
                        Am avut zilele trecute pe cineva în vizită care a venit cu mașina. La un moment dat, sunt întrebat:
                        - Oare încurc pe cineva dacă am parcat aici, lângă bloc?
                        - Încearcă să ghicești, zic eu.
                        - Dar sunt locuri de parcare cu plată? mă întreabă, deși știe foarte bine răspunsul.
                        - Cam așa ceva! Ai pus și tu un număr de telefon, undeva la vedere?
                        - Nu! Ghinion, dă-le pace! Așa-i în viață! a tras concluzia interlocutoarea mea și a schimbat vorba.
                        Aduc iarăși în discuție acest subiect deoarece mereu m-am gândit că nu este în regulă să dau apă la moară celor de la poliția locală să dea amenzi . Totuși, 200 de lei în 48 de ore sunt ceva bani... Când am avut ocazia să întâlnesc și cealaltă persoană implicată întro asemenea situație, am fost total surprins de modul cum pune problema. Desigur că nu toți oamenii sunt la fel. Acum stau și mă întreb: are rost să-mi fac mustrări de conștiință în asemenea situații?

    duminică, 17 noiembrie 2013

    Relaxare

                        Azi vă propun aproape patru minute dintr-un Vis American. Este duminică și ar trebui să avem clipe de relaxare și liniște, că destul zbucium avem peste săptămână, la serviciu și acasă, după cum zicea, bine inspirat domnu' Rabă: ,,la tăți ni-i greu!" :)
                        O zi faină să aveți!

    sâmbătă, 16 noiembrie 2013

    Cuţitul

                                 Bine ascuţit trebuie să fie unealta principală a unui vânzător de la raionul de carne al oricărui magazin care are în dotare carmangerie. Bine ascuţit, zic eu. No bine, dar părerea mea nu este general valabilă şi ce te faci dacă acesta de abia taie?
                                 La magazinul Unicarm de pe Calea Floreşti din Cluj se întâmplă adeseori ca vânzătoarea să se lupte, la propriu, cu o bucată de carne, care pur şi simplu refuză să se lase tăiată. Pentru ca efectul să fie maxim, feliile de ceafă sunt făcute ferfeniţă şi total inegale, aşa că degeaba te-ai gândit să o rogi pe doamnă să le taie (că ei îi iese mai bine!), ele nu vor impresiona pe nimeni. Întâmplător sau nu, locul unde taie, împachetează şi ce ştiu eu ce se mai poate face, este bine poziţionat în spatele vitrinei frigorifice astfel încât să nu vezi decât acasă ce ai cumpărat. O fi bine, o fi rău ....
                                 Acesta este doar un mic aspect legat de modul în care este tratat orice client în această minunată ţărişoară. Din lipsă de timp, din lehamite sau pur şi simplu din necunoaşterea drepturilor (ceea ce este destul de grav, dar suspectez eu, des întâlnit!), din indiferenţă, cei mai mulţi se complac în această stare de lucruri. La care se adaugă adeseori tupeul patronului/şefului de magazin/vânzătorului. Din păcate, asta spune ceva despre nivelul de educaţie al consumatorului, care este verişor primar(el, nivelul!) cu nivelul de educaţie, aşa, în general, al unei naţiuni. Ştiu, sună naşpa, o să ziceţi de bine despre mine, dar asta este părerea mea. Personală, cum ar zice unii! :))

    vineri, 15 noiembrie 2013

    Trăsăturile

                                 Care ar trebui să-i recomande pe cei mai înalţi funcţionari ai unui stat, sunt printre altele: demnitate, onoare, cinste ..... . Conform DEX 1998, demnitate egal autoritate morală, prestigiu. În conformitate cu Dicţionarul Limbii Româneşti din 1939, prestigiu egal încredere pe care o inspiri altuia prin forţa fizică, morală sau ştiinţifică, dar şi scamatorie, farmec, iluziune. În acelaşi DEX 1998 găsim în dreptul cuvântului onoare: integritate morală, probitate, corectitudine, demnitate , cinste. În  Dicţionarul Limbii Româneşti, onoare egal glorie, cinste, stimă care urmează virtutea şi talentul, precum şi persoană de care eşti mândru(exemplu: a fi onoarea ţării!). În dreptul cuvântului cinste, în Noul Dicţionar Explicativ al Limbii Române (2002) găsim următoarele: calitate morală şi sentiment al dreptăţii, demnităţii şi conştiinciozităţii, care servesc drept călăuză în conduita omului.
                                 De multă vreme, între persoanele din conducerea statului are loc un dialog la un nivel neaşteptat de coborât, ceea ce ridică mari semne de întrebare în ceea ce priveşte calităţile care îi recomandă pe protagonişti. Dacă aţi fi nevoiţi să faceţi un exerciţiu de sinceritate, care trăsături, dintre cele enumerate mai sus, le-aţi putea alătura primilor doi oameni din stat?

    joi, 14 noiembrie 2013

    Indiferenţă

                                 ,,Nimic durabil nu se poate întemeia pe indiferenţă!''

                                Octavian Paler

                                De câte ori facem cuiva o observaţie, suntem trataţi cu ostilitate, cu reacţii de genul ,,tu să-ţi vezi de treaba ta!''. Indiferent despre ce vorbim, faptul că observăm ceva ce este în neregulă ni se trage tocmai din aceea că nu suntem indiferenţi! Răsplata? Ia cu mac, domnu'!
                               Exemplele sunt multe şi prezente în imediata noastră apropiere: elevii sunt indiferenţi la poveţele profesorilor; tinerii iau în râs pe vârstnicii care, chiar bine intenţionaţi fiind, nu sunt în pas cu vremurile; politicienii sunt de neatins după ce depăşesc campaniile electorale: ei ştiu cel mai bine ce dorim noi şi ce este mai bine pentru noi; neajunsurile pensionarilor sunt privite de sus de cei care au buzunarele pline, cel mai adesea din ,,muncă cinstită"; boii care trec pe roşu la semafor sunt dincolo de condiţia celui care aşteaptă, în mod civilizat, culoarea verde; etc. Am ales doar exemple sociale tocmai pentru a arăta că destrămarea societăţii este în plină desfăşurare şi asta nu poate aduce nimic bun. Suntem condamnaţi să trăim în comun şi de fiecare dintre noi depinde binele general. Oare am luat-o rău pe arătură sau chiar ar trebui să începem să fim mai responsabili pentru a ne fi tuturor mai bine?

    miercuri, 13 noiembrie 2013

    Grădiniţa

                                  Este locul (instituţia) de importanţă deosebită în viaţa familiilor mai tinere sau mai puţin tinere, care au copii mici, de vârstă preşcolară. În afară de faptul că a devenit de la sine înţeles că absolut toţi copiii trebuie să meargă la grădiniţă, este o perioadă în dezvoltarea copiilor în care se fac primii paşi spre ceea ce numim, generic, socializare. Dar nu ăsta este subiectul pe care doresc să îl abordez azi, ci aglomeraţia infernală din jurul unei grădiniţe, situate în zona locuinţei mele.
                                  Se presupune că majoritatea copiilor de la o grădiniţă locuiesc în imediata apropiere şi, pe această logică, deplasarea la şi de la grădiniţă se face pe jos. Habar n-am cum stau lucrurile în realitate, dar pot să vă spun sigur că majoritatea covârşitoare a copiilor sunt aduşi/luaţi de către părinţi cu maşina. Asta presupune o nebunie pe o stradă îngustă, chiar dacă este sens unic. Ştiu, ideal ar fi să fie locuri de parcare suficiente în curtea instituţiei, dar între blocurile construite acum 40 de ani nu au fost prevăzute parcări. Astfel, fiecare parchează unde apucă şi afişează un zâmbet de-a dreptul enervant care însoţeşte expresia bine cunoscută de acum: ,,doar cinci minute am parcat...’’. Ştiu că unii dintre cititorii acestor rânduri o să strâmbe din nasurile  lor delicate, dar vin şi întreb: ce vină am eu, care locuiesc în zonă, pentru situaţia creată şi de ce trebuie să suport deranjul zilnic, la sosirea de la serviciu, aşteptând minute în şir să mi se elibereze locul de parcare? Pot să fac prinsoare că nu există timp de aşteptare mai mic de 10-12 minute în asemenea situaţii şi unde este oare firul subţire dintre politeţe şi bădărănie? Oare să cer şefilor mei să lungească programul de lucru astfel încât să ajung acasă după ce toţi copiii de la grădiniţă au plecat acasă? 
                                   Poate să pară un moft, dar zi de zi, această situaţie aduce la limita răbdării pe oricine. În zona despre care vă scriu sunt aduşi copii din Floreşti, una dintre cele mai mari comune din România. Peste 15.000 de locuitori ai acestei comune vin, cu mic, cu mare, zilnic în Cluj. Pot spune că sunt o victimă colaterală a şmecherilor care au construit fără nici o regulă urbanistică, care au atras în capcană mii de familii care sunt datoare vândute acum la bănci şi nemulţumite la maxim de alegerea făcută la un moment dat(ei bine, ăsta este un alt subiect!). Pe lângă nemulţumirea generală a lor, problema mea cu parcarea este cu adevărat un moft. Şi totuşi, ce vină am eu? Nu ar fi fain dacă în funcţionarea unei grădiniţe s-ar ţine cont şi de amenajarea unei parcări spaţioase, care să permită afluirea/defluirea în mod civilizat a celor ce au drum pe acolo?

    marți, 12 noiembrie 2013

    Proprietatea

                         Asupra locuinței este un scop important în viața noastră, a românilor. Drept urmare, după cum este și firesc, în jurul acesteia s-a creat o adevărată ,,rețea'' de firme care au ca scop oferirea de servicii în domeniul imobiliar. Fie că vorbim despre cumpărarea unei locuințe, a unui teren, sau despre închirierea unui apartament(unei case) sau a unui sediu pentru afacerea pe care o avem, o agenție imobiliară este absolut necesară. De ce? Pentru că are oferte variate, atât din punctul de vedere al prețurilor, cât și al situării locațiilor, pentru că ne poate asista, în conformitate cu prevederile legii, la orice demers într-un domeniu atât de complex: imobiliarele.
                         Imopedia a lansat un site nou, unde primordială este părerea noastră, a tuturor, a potențialilor clienți. Fiecare vizitator este provocat să vină cu idei și sugestii, toate intrând într-un concurs care are ca premiu principal un telefon Samsung Galaxy S4, premiile secundare constând în sticle de vin de colecție, frigidere sau tablete. Putem spune că părearea noastră contează cu adevărat.
                         În premieră pe piața românească, pentru Imopedia a fost realizată o piesă muziclă compusă și interpretată de trupa Taxi. Deosebit de amuzant este faptul că în videoclip au interpretat reprezentanți importanți ai companiilor imobiliare din România. Curioși? Iată videoclipul:

     
     
     
                           O abordare faină a vieții agenților imobiliari, care este parcă făcută să ne arate că și ei sunt oameni fix ca și noi, cu familii și probleme cărora trebuie să le facă față. Dacă îi privim cu simpatie, nu ni se mai par indiferenți și scopul a fost atins: gheața o dată spartă, discuțiile pot aluneca spre adevăratul scop, și anume afacerile imobiliare! 

    luni, 11 noiembrie 2013

    Ghișeul

                         Electronic, virtual, la care avem acces 24 de ore din 24 pentru plata taxelor și impozitelor locale, a amenzilor(neplăcute momente, e drept!), fără funcționari morocănoși sau fără chef de lucru(sunt oameni și ei, tocmai a picat copilul examenul de bacalaureat, spre exemplu!), este functional în România de mai multă vreme. Ghișeul.ro este locul unde, cu puțină pricepere și bani în contul atașat cardului cu care dorești să faci plata, îți poți rezolva obligațiile de plată pe care le ai către comunitatea locală, fără a fi nevoit să te deplasezi nicăieri, să stai la cozi care parcă sunt tot mai lungi, să ceri învoire de la șefi pentru a te încadra în orarul de funcționare al instituțiilor care colectează aceste taxe și lista beneficiilor ar putea continua. Unul dintre chinurile de care scapi este și acela al suportării căldurii înăbușitoare(doar pe perioada iernii, desigur!) din încăperile unde lucrează cei care încasează dările, fapt justificat întro oarecare măsură: doar n-o să stea îmbrăcați cu paltoanele, nu?
                        Sistemul Național Electronic de Plată Online cu Cardul Bancar (www.ghișeul.ro) este securizat la standarde înalte în ceea ce privește tranzacțiile bancare și are, printre altele, următoarele avantaje:
                   Confort, rapiditate și independență geografică și temporală (posibilitatea
    achitării taxelor și impozitelor locale oricând şi oriunde v-aţi afla); 
                   Siguranță asigurată de un site securizat la înalte standarde privind
    tranzacțiile cu cardul pe internet;
                   Posibilitatea plății impozitelor și taxelor locale pentru toate proprietățile
    deținute pe teritoriul României, cu condiția înrolării în sistem a unității
    administrativ teritoriale pe raza căreia se situează proprietatea;
     
                   Plata amenzilor, atăt la jumatate din minim, în termenul de 48 de ore,
    cât și ulterior;
                    Nu se percepe comision.
                    În ceea ce mă privește, plătesc impozitele locale direct pe site-ul primăriei Cluj Napoca, într-un sistem asemănător din 2010 și vă pot mărturisi cu mâna pe inimă că nu îmi este dor de birourile arhipline și de toate persoanele care efectiv se freacă de tine, în dorința de a strânge rândul, să nu cumva să intre cineva în față!(oare o să scăpăm de acest simptom al cozii vreodată?). Studiind site-ul despre care v-am scris mai sus, am constatat cu plăcere că și primăria Clujului este parteneră, așadar iată că am o a doua opțiune la îndemână. Știu că în timpul pierdut la coadă nu poți muta munții din loc, dar, spre exemplu, dacă vezi un film fain, așezat comod în fotoliul personal sau de la cinema, tot ești mai câștigat.
                     Dacă printre cititorii acestor rânduri este careva care locuiește în Sectorul 3 din București, să știe că până la sfârșitul anului 2013 are posibilitatea câștigării prin tragere la sorți, lunar, a unui telefon (Samsung Galaxy S4 Mini) și la sfârșitul campaniei, tot așa, cu voia sorților, o tabletă Samsung XE500T1C-A01RO Z2760 64GB WIN8. Tot ce are de făcut este să-și activeze contul pe ghiseul.ro după metodologia expusă chiar acolo, pe pagina despre care tot scriu aici.          
                    Și pentru că plata de taxe și impozite nu este o ocupație prea plăcută, o să încerc totuși să vă provoc un zâmbet: năvăliți, oștenii mei! :))

                     Sursă informații.



    duminică, 10 noiembrie 2013

    Oul

                        Poate fi definit, întro conjunctură amuzantă, desigur, ca fiind rodul traiului fericit al găinii! :)) No bine, no! În funcție de cât de galben este gălbenușul avem și tabloul vieții ,,păsării mamă'' : dacă a fost stresată sau nu, dacă a ascultat muzică de cameră sau rock-and-roll, dacă a avut vedere la mare sau .... în fundul curții, dacă a cescut în grădini suspendate sau a avut ieșire la sol! Enumerarea poate continua, dar ridicolul a fost de mult atins! Vă rog fiți îngăduitori, doar este duminică, nu? În paranteză fie spus, (nu mă pot abține): v-ați gândit vreodată la cât de greu le este cocoșilor la o fermă? :))     
                         Știți cam cât de mare este diferența dintre niște ouă, așa cum le-a făcut măria sa, găina și o omletă ambulantă? No, ziceți, dacă știți! Nu, nu știți? Vă spun eu: cam cât o minge pe care o bat, hotărâți, doi copii în fața unui garaj pe unde treci tu când vii de la cumpărături!

     
     

                             Sursă foto.

                      

    sâmbătă, 9 noiembrie 2013

    Compasiunea

                        Pentru cei apropiați (sau nu) aflați în situații delicate este un sentiment perfect uman, ca să spun așa. Dacă dincolo de ea mai și faci ceva pentru a-i ajuta pe cei aflați în dificultate, jos pălăria! O.K., cu teoria stăm bine, dar ce te faci atunci când ajutorul oferit de tine nu este perceput așa cum trebuie?
                         Subiectul nu este întâmplător: niște persoane în vârstă, apropiate mie, au probleme de sănătate, ca mai toți ceilalți de vârsta lor. El are insuficiență cardiacă, probleme mari de deplasare și colac peste pupăză, nici nu prea elimină apa din organism. Nu poate merge nicăieri, de mai bine de un an de zile singurele ieșiri au fost la spital, pentru internare sau control/analize. Ea a suferit anul trecut un accident vascular cerebral fără urmări semnificative, dar .... . Se ceartă aproape  tot timpul: el este nemulțumit de modul în care este îngrijit, ea este sătulă să-l tot îngijească. Poveștile din filme în care cei doi se iubesc până ce moartea îi desparte sunt departe.
                        El este foarte suspicios în ceea ce privește rezultatele tratamentului din spitale. Ea refuză să caute pe medicii care îl tratează în scopul cunoscut de toți de acum, de a da o mica atenție în speranța că bolnavul va primi tratamentul cel mai bun în raport cu starea sa. Deși nu o spune răspicat, găsește tot felul de scuze pentru a nu contacta medicul. Ceea ce nu înțelege este faptul că, dacă el nu va mai fi, viața sa se va schimba radical: ea are pensie cam 700, el peste 1100. Pentru doi bătrânei este acceptabil, dar unul singur cu 700 este cam complicat. Cu toate acestea, ea parcă s-a săturat să se ocupe de problemele familiei, iar el să mai lupte cu bolile venite la pachet cu bătrânețea.
                       Copii nu au și în ultimul timp parcă încep să-și piardă discernământul. Cu greu ajungem la un acord în ceea ce privește ceea ce urmează să facă în continuare și în ziua următoare planul este abandonat din motive copilărești. Binele cu forța nu se poate face. Și totuși, ce este de făcut atunci când una vorbim și alta facem? Știu că bătrânii pot fi deosebit de dificili, dar o cale de comunicare și mai ales convingere trebuie să existe.

    vineri, 8 noiembrie 2013

    Aventurile

                                 Domnului X cu funcţionarele BCR nu s-au terminat aşa cum era de aşteptat, după evenimentele descrise de mine aici. M-am întâlnit recent cu el şi iată ce mi-a povestit:
                                 Întro zi de vineri trebuia să mergă la bancă după asigurări, dar pe la 15.00 a primit un telefon prin care era rugat să amâne pe săptămâna următoare, deoarece noile poliţe nu au sosit.
                                 - Este ceva în neregulă? a insistat X.
                                 - A, nu, doar că pur şi simplu nu au putut fi întocmite noi poliţe cu aceleaşi serii, deoarece actele adiţionale nu sunt o soluţie în asemenea situaţii, a răspuns plină de miere în glas doamna de la bancă.
                                 - În regulă, o să vin marţi!
                                 După un week-end fain, fără gânduri în legătură cu băncile şi asigurările lui peşte prăjit, marţi pe la amiază merge domnul X la agenţia cu pricina unde a avut parte de surpriza zilei(săptămânii!): a făcut drumul fix degeaba, deoarece poliţele nu au sosit!
                                 -Dar ce s-a întâmplat, au pierdut trenul? întreabă plin de năduf omul meu.
                                - Îmi pare foarte rău pentru situaţia creată, pur şi simplu nu le-am primit încă!
                                - În regulă, aştept să mă sunaţi când să vin după ele! a grăit X şi a plecat ca o vijelie, dorind măcar să le trântească uşa, dar nici măcar asta nu i-a ieşit: uşa avea braţ din ăla fain, hidraulic, tocmai să nu rămână deschisă, dar nici să nu o poţi trânti! :)
                                Miercuri dimineaţă a trimis un e-mail doamnei în care ameninţa ce o să facă el dacă nu o să-şi primească poliţele de asigurare sau banii înapoi. La ceas de seară, doamna simţindu-se cu musca pe căciulă, i-a adus acasă poliţele buclucaşe, scrise cu date corecte, însoţite de scuze şi cu asigurări că totul este OK. Pfiuu! a respirat uşurat X şi şi-a văzut de viaţă liniştit. Până săptămâna următoare când a primit un sms de la bancă prin care era înştiinţat că imobilul nu are asigurare valabilă! 900 cu 700 a avut tensiunea sanguină în mod instant! A sunat la serviciul clienţi şi a primit confirmarea: poliţele nu erau înregistrate în sistem în dreptul imobilului pus garanţie la credit! Aşa ceva.......
                                Ziua următoare a mers la altă agenţie unde a prezentat asigurările şi a întrebat de trei ori dacă acum este totul în regulă, stârnind mirarea angajatelor de acolo. Există oare o morală a acestor întâmplări, prin care efectiv două angajate ale BCR şi-au bătut joc de un client? Dacă scriu despre ele că sunt proaste şi habar nu au să-şi facă sarcinile de serviciu, este posibil să fiu catalogat drept misogin! Întotdeauna persoanele vinovate încearcă să spele ruşinea atacând pe cel care le aduce omagii! Şi totuşi, în contextul în care băncile nu prea au clienţi noi şi se bat efectiv pe cei deja existenţi, a avea aşa angajate este un act de mare curaj! În sensul rău, desigur!
                               În concluzie, cine vrea dureri de cap, să meargă la BCR! Sută la sută o să le aibă!

    joi, 7 noiembrie 2013

    Mașina

                        Noastră cea de toate zilele ne poate aduce și surprize uneori. În completarea celor scrise  despre cetățenii din Alba care au stat la cozi comuniste pentru un loc de parcare, la Sibiu de data aceasta, o altă întâmplare mi-a atras atenția. Face parte dintre abuzurile autorităților, mai degrabă a oamenilor îndoielnici (asta ca să mă exprim delicat) care lucrează pentru aceste autorități.
                        Prim ministrul a fost prezent la ceva congres al unor pensionari și, de frică să nu-l supere pe marele cârmaci, un tip plin de zel a hotărât să fie ridicată o mașină parcată regulamentar în zona respectivă și mutată undeva unde să nu deranjeze. Puteți crede așa ceva? Cum adică să deranjeze? Pe cine mai exact deranjează lucrurile normale, firescul unor situații? Îmi recunosc naivitatea și spun că am crezut că aceste metehne au fost depășite acum 24 de ani, când regimul totalitar, în care oamenii normali nu aveau prea multe drepturi, a fost îndepărtat. Mai mult, un tip ciudat s-a comportat incalificabil și a reacționat într-un mod curios la întrebările unei jurnaliste. Imagini puteți vedea aici. 
                        Întrebare: România, încotro?

                        Sursă știre.

    miercuri, 6 noiembrie 2013

    Năravul

                        Din fire n-are lecuire zice o vorbă cu vechime pe tărâmurile noastre! În primul week-end al lunii noiembrie, niște cetățeni au luat o plasă de zile mari: au stat la coadă două zile și două nopți în fața primăriei din Alba Iulia cu scopul de a-și depune cererile(dosarele) pentru obținerea unui abonament de parcare pe domeniul public! Circul complet cred că îl cunoașteți și voi: liste, prezență și vigilență maximă, să nu cumva să apară intruși, să ia ce li se cuvine doar lor, drept răsplată pentru conștiinciozitatea cu care au creat și stat la coadă! Oare o să scăpăm vreodată de acest coșmar?
                       Am văzut știrea duminică seara și mi-am zis: ,,Ceaușescu se răsucește în mormânt! Apucăturile unor generații maturizate sub oblăduirea lui și frica de a rămâne pe dinafară nu vor dispărea decât odată cu ele!" Luni, subiectul a fost reluat și un hohot mare de râs a fost rezultatul lor: puțin peste 400 de oameni s-au înscris pentru 700 de locuri disponibile! :)) Cred că este una dintre cele mai mari surprize (neplăcute) din experiențele lor cetățenești!
                       Lăsând gluma la o parte, acest fapt este de râs sau de plâns? Este posibil să interzici unor persoane să se așeze la coadă cu ț ore înainte de petrecerea unui eveniment? Ce motive ai putea evoca, fără ai jigni? Mai apoi, este ok să râzi de ei după ce trag singuri concluzia că au făcut totul fără absolut nici un sens sau beneficiu? Pardon, au reușit să ducă mai departe acest obicei oribil, cu rădăcini adânci într-un trecut întunecat, de tristă amintire.
                       Generația tânără poate să tragă și concluzii: AȘA NU!

    marți, 5 noiembrie 2013

    Gusturi

                        Tot mai ciudate pătrund în lumea alimentelor care se găsesc pe piață în țara noastră. Sau cel puțin așa mi se pare mie. Iată ce am constatat în ultima vreme: reclame deosebit de amuzante, care sunt totodată decizii suspecte și cred eu, lipsite de originalitate. Hmm! Sau exact contrariul? Oare sunt cele mai tari idei și nu le înțeleg eu? Reușesc operatorii pe piața alimentară să modifice cererile și așteptările consumatorilor? Am terminat toate resursele de inspirație pentru a aburi bietele papile gustative și o minte ageră (cel mai probabil mai multe!) a scornit în meniul McDonald's sanvișul McMici! Mai nou și cipsurile au gust de mititei .... românești, nu din altă țară! :))


                         Deoarece consider că la fel de bine putem face și noi propuneri trăsnite în legătură cu cele descrise mai sus, voi începe eu: pe când vom avea McSarmale sau McFasoleCuCârnați? Dar cipsuri cu aroma de fasole frecată(bătută) cu gogonele? :))
                         Vă invit cu mare drag să vă alăturați inițiativei mele de a născoci noi gusturi și/sau arome pentru ultimele produse culinare la modă! Cine are o idee mai interesantă?

                         Sursă foto.

    luni, 4 noiembrie 2013

    Sondajul

                         De opinie este o etapă a unei anchete sociologice, după cum bine știe (deja!) toată lumea! :)) Sociologia este prezentă peste tot. Deși fiică-mea este studentă la specializarea inginerie geodezică, evident că are curs de sociologie. Profesorul le-a dat temă să se adreseze unui eșantion cu un chestionar întocmit de el cu tema Roșia Montană. După ce am tot cugetat cum să fac să dau o mână de ajutor astfel încât să nu meargă pe stradă să se adreseze trecătorilor cu sondajul cu pricina, o idee absolut genial mi-a trecut pe sub chelie(sper că simțiți și voi ironia intenționată): să scriu un post cu acest subiect! Mă adresez vouă cu gândul că nu veți strâmba din nas, deși subiectul poate deja a plictisit pe mulți dintre voi.
                          Dragii mei ! Vă rog frumos să fiți amabili și în limita timpului disponibil, să răspundeți la chestionarul următor:


    Chestionar – Roşia Montană

     

    1. Ce vârstă aveţi?

    a) 18 – 30 ani

    b) 31 – 40 ani

    c) 41 – 50 ani

    d) 51 – 60 ani

    e) 61 – 70 ani

    f) peste 70 ani

     

    2. Aţi auzit de Roşia Montană?

    a) Da

    b) Nu

     

    3. Aţi auzit de proiectul iniţiat de firma canadiană Gabriel Resources?

    a) Da

    b) Nu

     

    4. Sunteţi de acord cu punerea in practica a acestui proiect?

    a) Da

    b) Nu

    c) Nu stiu

     

    5. Ce impact credeţi că va avea acest proiect?

    a) Dezvoltarea zonei

    b) Distrugerea zonei

     

    6. Aţi fi de acord ca zona respectivă să fie salvata intrand in patrimoniul UNESCO?

    a) Da

    b) Nu

     

    7. Care este părerea dumneavoastră despre ceea ce se întâmplă la Roşia Montană?

    a) Proiectul Gabriel Resources este foarte bun

    b) Proiectul Gabriel Resources va distruge zona

    c) Statul român ar putea găsi soluţii mai bune

     

    8. Ce credeţi că se va întâmpla, în cele din urmă, cu Roşia Montană?

    a) Proiectul Gabriel Resources va fi pus în aplicare

    b) Statul român va decide păstrarea zonei în condiţiile actuale

    c) Vor apărea alte companii interesate de Roşia Montană

     

    9. Cum credeţi că ar trebui să acţioneze autorităţile române?

    a) Ar trebui să nu aprobe proiectul celor de la Gabriel Resources

    b) Ar trebui să aprobe proiectul celor de la Gabriel Resources



                         Vă mulțumesc anticipat pentru amabilitatea de care a-ți dat dovadă!
                         Da, răspunsurile postate la comentarii sub forma 1-a;2-c; ș.a.m.d. sunt acceptate!:)
                         Data limită este miercuri, 06.11.2013, ora 06.30!


                         Și dacă tot a venit vorba despre sondaje de opinie, vă amintesc că în colțul din dreapta sus al paginii am și eu propriul sondaj!
     

    duminică, 3 noiembrie 2013

    Fetele

                        Sunt cu totul și cu totul diferite față de noi, băieții! :)  Deși sunt construite și funcționează (aproape!) ca și noi, ele sunt altfel! Dacă mai sunt și frumoase, admirația noastră este ușor de câștigat. Dar dacă mai fac și sporturi extreme, orice comentarii la adresa lor sunt absolut inutile! V-am mai propus și cu alte ocazii, duminica, filmulețe care mie mi-au plăcut! Iată pentru azi, din gama BASE Jump, o mostră de petrecere a timpului liber a unei fete, o ședință foto un pic altfel, o prezentare a unei rochii de seară ... la înălțime:
     
     
     
     
                             Să aveți o duminică faină în continuare și un sfârșit de săptămână liniștit alături de cei dragi vouă!

    sâmbătă, 2 noiembrie 2013

    Nerăbdarea

                        Te poate pune în situații ușor amuzante, dacă ai simțul umorului la tine, bineînțeles, sau enervante de-a dreptul, în funcție de situația creată sau starea ta de spirit. Pe 1 noiembrie m-a umflat rușinea când am privit calendarul și am trecut la echiparea de iarnă! Adică vreau să spun că am schimbat la mașină cauciucurile de vară cu cele corspunzătoare sezonului rece, care .... bate la ușă! Toc! Toc! Cine e? Iarna! Brrrr!
                        Cu mai mulți ani în urmă am cumpărat un al doilea set de roți (genți cu cauciucuri) și în funcție de situație, le schimb pe unele cu altele. Această abordare a problemei duce la economii de bănuți (fiecare schimbare a cauciucurilor pe genți costă plus deteriorarea acestora la fiecare montare-demontare), face bine sănătății mintale (la sosirea iernii este întotdeauna coadă la vulcanizare, ceea ce înseamnă, în general, nervi) și te ajută să mai faci ceva mișcare (în cazul sedentarilor, persoanele de față sunt excluse, desigur). Dacă mă încordez mai tare, aș mai putea găsi și alte beneficii, dar ..... .
                         No bine, no ! Și cum vă spuneam, am înlocuit roțile echipate cu anvelope de vară cu cele echipate cu anvelope de iarnă și apoi, m-am dus direct la o benzinărie Mol, la compresorul cu ajutorul căruia am adus presiunea din pneuri la valorile prevăzute de cartea mașinii (sau aproximativ, în funcție de precizia manometrului montat pe compresor). Până am rezolvat problema la toate roțile (inclusive rezerva) s-a făcut coadă! Am văzut fețele persoanelor din prima mașină aflată în așteptare cum îmi transmiteau numai gânduri bune și faine, dar ce să fi făcut? Încurcătura a apărut când un domn trecut bine de prima tinerețe(avea spre 100 de ani) și-a tras Audi-ul (B6) fix în spatele mașinii mele, reușind să stârnească furia atât a celorlați aflați la coadă, cât și a celor care nu mai puteau ieși din benzinărie. O domnișoară a venit și mi-a luat din mână furtunul compresorului în timp ce un angajat al benzinăriei încerca să dirijeze traficul! :) Terminându-mi treaba în zonă, am părăsit locul faptei, lăsând liber locul la compresorul atât de disputat. Ca fapt divers, menționez că din acea benzinărie alimentez de ani buni. Am precizat pentru eventualii cârcotași! :)
                         Voi cum procedați când este necesar să reglați presiunea în pneuri? Stați la coadă la vulcanizare sau ..... stați la coadă la benzinărie? :))
                         
                         Și pentru că în perioada asta toți o dau cu Halloween-ul, oare vrăjitoarele trec la măturile de iarnă?

    vineri, 1 noiembrie 2013

    Parcarea

                        Autoturismului pe locurile special rezervate persoanelor cu handicap este un obicei des întâlnit printre șoferii din jurul nostru. Printre cei care nu nici un fel de problemă de sănătate, doar de atitudine. Interesant este faptul că în majoritatea covârșitoare a cazurilor, din mașinile parcate fain pe zonele colorate în albastru și semnalizate corespunzător coboară cocalari și pițipoance cărora îți vine să le dai șuturi în cur și fără motiv, că știu ei de ce!
                        Tot stau și cuget: care să fie motivele pentru care ai face asta? Să vedem ce posibilități sunt: întotdeauna aceste locuri sunt situate în imediata vecinătate a căilor de acces în magazine, mall-uri, stadioane, etc și ești foarte aproape, deci nu trebuie să te deplasezi prea mult per pedes , să nu se întâmple dracului vreun necaz sau doamne ferește, să obosești! Din același considerent, al așezării , sunt șanse mai mari să te vadă vreun cunoscut din ce mașină bengoasă cobori, că no, este bine să-ți mediatizezi reușitele, așa-i?
                        Un alt motiv serios: pentru că poți! Da, da! Este încă un exemplu de impotență a autorităților care deși au posibilitatea legală să aplice sancțiuni, nu o fac și cel mai adesea, nici nu observă asemenea aspecte! O grămadă de gânditori se dau cu șezutul de pământ să născocească legi noi, care mai de care mai aspre, dar ar fi suficient să le aplicăm pe cele existente, care nu sunt prea bune tocmai pentru că nu sunt aplicate!
                         Un alt răspuns posibil este că nivelul de educație al acestor persoane lasă mult de dorit! Nu așa dovedești celor din jur cât ești de cool, în cel mai rău caz, doar celor care sunt pe o minte cu tine! Ei bine, și dacă aceștia sunt tot mai mulți? Cred că ar putea fi o problemă serioasă!
                         Dacă mai găsiți și alte explicații posibile ale acestui fenomen și dacă, desigur, doriți, sunteți invitații mei să le scrieți mai jos! Și nu în ultimul rând, aveți posibilitatea să votați în sondajul de opinie cu acest subiect, care se găsește în colțul din dreapta sus al paginii!