duminică, 30 iunie 2013

Furtuna

                     Măreţia naturii poate fi admirată şi atunci când se pregăteşte să devină distructivă . Fiecare furtună este unică în felul său . Dacă vă place să vedeţi cum se pregăteşte o furtună , puteţi să faceţi click aici . S.U.A. sunt vestite pentru fenomenele meteo extreme . Celebrele tornade nu sunt prea drăguţe cu cei pe deasupra cărora trec . Şi totuşi , ceva magic se poate vedea ......

sâmbătă, 29 iunie 2013

Einstein

 

 
                       După cum se poate observa cu uşurinţă , a trebuit să fie un geniu în fizică pentru a putea rosti aceste cuvinte . Interesant că geniul era .... un om aproape ca şi noi . Spun aproape deoarece , iată că nu-i erau necunoscute trăirile lumeşti . Şi totuşi , ce viziune diferită !
                      


                        Sursă foto :www.trilulilu.ro .

vineri, 28 iunie 2013

Oraşul

                     De cinci stele arată cam aşa , pe strada Grigore Alexandrescu din cartierul Mănăştur :
 
 

                      Joi , 27 iunie anul curent , pe la ora 11.30 asta se putea vedea în imediata apropiere a locului meu de parcare . Fac următoarele precizări suplimentare : la mai puţin de 500 de metri , dar nu cu vizibilitate directă , este sediul Rosal Cluj , adică firma care se ocupă de ridicarea deşeurilor menajere în frumosul şi mai puţin curatul nostru oraş ; în imediata apropiere este o grădiniţă şi asta înseamnă că : 1. copiii trebuie să treacă prin preajma acestui loc care străluceşte de curăţenie 2.aceeaşi copii au numai de învăţat din ceea ce văd în jurul lor .
                
 

                       Pun în discuţie şi faptul că , după cum se poate observa cu uşurinţă , gunoiul se găseşte pe un loc de parcare plătit către primărie . Pe marginea trotuarului au fost montaţi binecunoscuţii stâlpi pentru a împiedica parcarea maşinilor , să poată circula pietonii în condiţii civilizate . Cum ? Ce fel de condiţii ? Absolut toţi trec pe carosabil , fiind singura opţiune .
                       O să scriu şi primarelui nostru pe site-ul ,,domnuleprimar.ro" .
                       De puţină vreme , o alee laterală din imediata vecinătate a locului cu pricina a fost asfaltată şi modernizată . Faţă de aspectul anterior , a apărut o rigolă de-alungul aleii , fapt care face imposibilă staţionarea recipientului acolo(unde se găsea până la marea asfaltare) şi circulaţia maşinilor în acelaşi timp . Un băiat deosebit de deştept a găsit soluţia : a scos tomberonul în stradă ! Posibil ca el să facă parte dintre cei care îşi scot seara gunoiul la uşă , pe scara blocului .
                      Întrebări ar mai fi : care este obligaţia legală în ceea ce priveşte mărimea recipientului pentru deşeuri în raport cu numărul de persoane arondate , astfel încât situaţii precum cea prezentată să nu se întâlnească ? După umila mea părere , normele nu sunt respectate .
 

                     Sunt trist când spun asta : am impresia că pasul înainte făcut în ceea ce priveşte educaţia şi regulile de trai în comunitate este acum urmat de doi paşi (cel puţin) înapoi . Oare ce este de făcut ?

joi, 27 iunie 2013

Biroul

                      Este locul de la serviciu unde îţi desfăşori activitatea sau o parte însemnată din aceasta în funcţie de profesia pe care o ai . Este uneori doar masa şi scaunul pe care stai , alteori încăperea unde sunt aşezate lucrurile cu ajutorul cărora îţi faci treaba . Şi obiecte aduse de tine , care personalizează locul şi îl face mai prietenos , doar ne petrecem o mare parte din viaţă la serviciu, nu?
                      Este limpede faptul că eşti obligat să împarţi acest birou cu colegii de serviciu , lucru care se întâmplă uneori în afara voinţei tale . Drept pentru care faci tot ce poţi să-i ţii departe pe cei cu care nu ai nimic în comun .
                      Zilele trecute , un coleg a venit în vizită la biroul pe care îl împart cu alţi doi confraţi , cu care sunt din fericire prieten . Am fost bombardat de complimente : ce fain e aici la voi , ce acvariu frumos aveţi , ce interesante sunt cărţile de pe rafturi (,,parcă privesc la biblioteca mea !") , cu cine ai mai amenajat aici şi tirul întrebărilor întrerupte de laude nu mai contenea . Am răspuns politicos . Şi atât . A făcut primul pas : ,, ştii , vine căldura şi ventilatorul pe care îl aveţi nu va face faţă ! Vă mai aduc şi eu încă unul !" ,, OK , mersi ! am zis . Dar care este motivul pentru care mă îndatorezi ?" ,, Să fiu şi eu bine primit când vin pe aici !"
                     Aha ! Deja am presimţit că este ceva în neregulă , dar dacă eu nu încerc să invadez spaţiul altuia , am aceleaşi aşteptări de la ceilalţi . Peste două zile , o nouă vizită . Şi o nouă surpriză . ,, Daa , de unde aveţi cărţile de pe rafturi? Cine le-a adus ?" ,, Daa , de ce întrebi ? " , îl îngân eu . ,, Păi şi eu am avut EXACT aceleaşi cărţi mai de demult şi nu le mai găsesc !" Poftim ? Indignarea m-a sufocat pur şi simplu ! Ca să evit discuţiile neplăcute pentru toţi şi în acelaşi timp să-i arăt clar că m-a jignit şi nu este binevenit , i-am pus ventilatorul în braţe şi l-am invitat afară .
                    Două observaţii :
1. Sunt bucuros că nu trebuie să împart biroul cu asemenea persoane ;
2. Sunt norocos că sunt prieten cu colegii de birou .

miercuri, 26 iunie 2013

Cuvintele

                      Pot fi împărţite , dintr-un anumit punct de vedere , în două categorii : calde şi reci . În funcţie de starea de spirit a celui care le scrie (rosteşte) ele pot deveni dezmierdări pentru suflet sau gloanţe care şuieră pe la urechi . Sunt fie atingeri drăgăstoase , fie lame tăioase .
                      După cum au spus-o alţii înaintea mea , cuvântul este o armă de temut . Cu ajutorul lui poţi manipula mase mari de oameni cu o educaţie precară , care adeseori se suprapun peste o situaţie socială îndoielnică (sărăcie) . Tot cu un cuvânt poţi dărâma castelul de nisip al parveniţilor , al celor care nu sunt în realitate ceea ce vor sau au ajuns . Judecătorul rosteşte un cuvânt în urma căruia un destin se schimbă . Cuvântul bisericii (ca instituţie) creează stări de spirit greu de combătut . Primul cuvânt al unui copil aduce o mare bucurie în familia sa . A-ţi respecta cuvântul dat este o chestiune de onoare care te încadrează într-un model comportamental bine determinat .
                      Un bun orator adună cu uşurinţă un mare număr de oameni în jurul său . Cu ajutorul cuvântului transmite mesaje la care rezonează gândirea ascultătorilor . Nu în ultimul rând , contează enorm tonul şi felul în care rosteşti un cuvânt . Poţi transmite sarcasm , teamă , îndoială sau haz doar cu o inflexiune a vocii . Aceste talente se cultivă în ceea ce în vremurile noastre numim generic ştiinţe ale comunicării .
                      Vin şi întreb : avem nevoie de educaţie în domeniul comunicării ? Primul răspuns : da ! Dacă am comunica mai bine  , am progresa mai repede şi mai uşor , ne-am respecta cu adevărat unii pe alţii şi am elimina din comportamentul cotidian ,,capra vecinului " . Hmmm ! Oare ce este rău în povestea asta cu capra vecinului ? Dacă doriţi , puteţi să-mi lăsaţi răspunsul vostru .... , folosindu-vă de cuvinte , evident !

marți, 25 iunie 2013

Vara

                      A sosit fără nici o urmă de îndoială . Şi nu fac referire la faptul că tocmai a fost sostiţiul de vară , pe 21 iunie (în termeni populari , a fost cea mai lungă zi din an ) , ci vreau să vă spun despre apariţia pepenarilor în Cluj Napoca . Acest minunat oraş în care trăiesc are punctele lui slabe . Deşi unii se tot bagă în seamă cu trompete de genul ,,capitala Ardealului " , ,,oraş de cinci stele" , eu sunt sceptic în a pune o astfel de etichetă . Ei bine , motivele ar fi mai multe : centrul oraşului este sufocat de magazine ,,second hand" (ştiu , nivelul de trai coborât al românilor face să meargă această afacere , dar să fiu scuzat : chiar aşa , să ne îmbrăcăm cu hainele pe care alţii le aruncă ?) , curăţenia stradală lasă de dorit prin cartiere , praful ne-a invadat fără speranţă de aer curat , locurile de joacă pentru copii sunt locurile preferate ale animalelor de companie pentru a-şi satisface necesităţile (asta spune totul despre stăpânii lor , aşa-i ?) , ..... .
                      Peste toate cele enumerate mai sus , subiectul de astăzi sună cam aşa : cum este posibil să transformi zone din domeniul public în adevărate centre de camping pentru vânzătorii ambulanţi de pepeni ? Să vezi pe marginea trotuarului familii întregi care dorm în corturi sau sub cerul liber , fără toalete (oare cum îşi rezolvă acele probleme?) sau apă curentă , înconjuraţi de pungi pline cu resturi de tot felul ...... ăsta da oraş de cinci stele . Această situaţie este peste puterea mea de înţelegere . Deosebit de amuzant ar fi să îi ceri unui asemenea comerciant verificarea metrologică a cântarului ! Miza să fie oare taxa pe care o plătesc către primărie ? Hm , ..... , să nu uităm că un fost primar a fost cercetat inclusiv pentru banii murdari cu miros de pepeni ! Sunt voci care spun că ardelenii sunt mai .... şi mai ....... , ba mai mult , chiar şi ..... . Acesta să fie motivul ascuns pentru care sunt acceptaţi pepenarii să trăiască două-trei luni în asemenea condiţii , să alimenteze părerea bună a unora despre ei înşişi ? Oare dacă accepţi asemenea condiţii de cazare şi igienă pentru alţii , nu cumva ai o problemă ?
                    Ce este de făcut ? Habar n-am ! Nu ar fi de ajuns dacă pepenii ar fi vânduţi în pieţe sau la aprozar ? Condiţiile civilizate de comerţ stradal sunt uitate vara , când , uneori trotuarele sunt pline de pepeni care stau linştiţi la soare în aşteptarea unui muşteriu . Oare câţi clujeni ar fi de acord ca asta să fie ultima vară când ne mai întâlnim cu această situaţie ?
                   O ultimă chestiune : capitală europeană pentru tineret în 2015 ? Cu pepenarii pe marginea străzilor ? Suntem siguri că asta este imaginea corectă (firească) pe care suntem gata să o arătăm participanţilor din cele patru zări ?

                    P.S. Suntem oare nişte persoane respectabile (responsabile) dacă acceptăm această situaţie ?

luni, 24 iunie 2013

Caii

                      Pot fi de mai multe culori , dar verdele este o culoare care asociată unui cal ne duce imediat cu gândul la iluzii , închipuiri , vise nerealizabile , speranţe deşarte şi , de ce nu , o minte nu tocmai în regulă (dacă îmi este permis să spun că mintea unui om poate fi în regulă sau nu ) .
                      ,,Şi caii sunt verzi pe pereţi'' este un film extraordinar de amuzant , scenarist şi regizor fiind Dan Chişu . O comedie spumoasă care face o radiografie perfectă a societăţii româneşti unde averea făcută peste noapte , căzută din ceruri ca o pleaşcă , este visul marii majorităţi . Indiferent de vârstă , banul (mai ales cel nemuncit) este un miraj pentru care nu poţi acuza pe nimeni .

 

                        Două poveşti se împletesc între hohote de râs : doi tineri fac tot felul de aranjamente pentru a putea intra în posesia unui premiu acordat la o tombolă de un producător de ţigări în timp ce doi vecini (amici) trecuţi bine de prima tinereţe descoperă tainele calculatoruilui şi a conexiunii la internet , devenind astfel victimele unei loterii care nu există . Suma pentru care se strofoacă toţi eroii peliculei : un milion de euro .
                        În timp ce tinerii au completat un talon la tombolă cu un nume imaginar şi acum trebuie să găsească o persoană reală cu acel nume , vecinii cad în capcana unui e-mail şi fac eforturi disperate să se împrumute de ceva bani pentru a putea intra în posesia marelui premiu , deşi nici unul nu a participat la loterie . Oamenii obişnuiţi , atât cei care înţeleg ce li se întâmplă cât şi cei care sunt total neajutoraţi pentru vremurile pe care le trăiesc , odată puşi în situaţia de a deveni bogaţi reacţionează în moduri total neaşteptate .
                        Cercul se închide în ultimele secvenţe ale filmului când , deşi ei nu ştiu , ambele perechi pierd ocazia de a câştiga ceva bani , aşa nemunciţi cum sunt ei . Dacă doriţi un prilej de a râde cu lacrimi , sunteţi invitaţii mei să vizionaţi acest film . Pentru încălzire , puteţi vedea aici câteva secvenţe .

duminică, 23 iunie 2013

Şşşşşşt !

                      Linişte , vă rog ! Ascultaţi cu atenţie ! Se aud bătăi în uşă !
                      - Da , cine-i ?
                      - Sunt eu , concediul pe care îl aştepţi de anul trecut !
                      :)

                      Pentru cei care preferă un concediu plin de mişcare , în mijlocul naturii , am un pont . De fapt , vă invit pe toţi cei care aveţi chef să vizionaţi un filmuleţ de cinci minute despre aşa numita  ,,odihnă activă" să faceţi un clic aici . Ştiu , avem şi noi munţii noştri ! Dar totuşi , este atât de fain pe acolo !

sâmbătă, 22 iunie 2013

Nimic

                     Să nu faci nimic e tare greu . Nu ştii când ai terminat !

                     Leslie Nielsen


                     Wau ! Se simte cineva .... în cauză ? :))
                     După lungi cugetări (evident analizând alte persoane sau poveştile lor) tocmai eram pregătit să spun propoziţiile scrise mai sus . Când colo , ce să vezi ? Acele cuvinte au fost aranjate deja de altcineva întro frază , cu multă inspiraţie , cei drept ! Ufff ! În ziua de azi nu mai poţi inventa sau spune ceva interesant ! Absolut toate lucrurile (şi nu numai) au fost deja inventate şi vorbele de duh au fost spuse . No , şi acum ? Trebuie să mă gândesc la altceva ! :))


                      Dacă aţi zâmbit citind aceste rânduri , scopul a fost atins . Doar este sâmbătă , nu ? O zi potrivită să ..... nu ştii când termini ! Week-end plăcut !

vineri, 21 iunie 2013

Alexandra

                      Stan este un nume care este extrem de des rostit în această perioadă . Da , este o persoană publică , o artistă a cărei muzică este cunoscută în toată Europa (cel puţin) , în special în rândul generaţiilor mai tinere . Şi întro bună zi ea este bine bătută de către impresarul ei . Un lucru abject , o atitudine de neiertat a unui gunoi de bărbat . Nu este admis , sub nicio formă , nici măcar să îmbrânceşti o fată (femeie) , nicidecum să o loveşti .
                     Atunci când un bărbat îi administrează o bătaie cu strigături unei femei , putem vorbi despre mai multe aspecte :
- fără îndoială , tipul este departe de ceea ce numim generic educaţie ;
- cel mai probabil cei şapte ani de acasă i-a petrecut pe stradă , pe după blocuri ;
- o asemenea situaţie nu apare din senin , tipa a acceptat de bună voie să stea aproape de un asemenea specimen , din diferite motive ;
- a spune poveşti nemuritoare despre cum a leşinat din zmuceli şi s-a trezit pe canapea după două ore acoperită cu o pătură denotă o educaţie asemănătoare cu a agresorului , dar , atenţie : asta nu este o scuză pentru faptele lui ;
- bătaia femeii este o chestie atât de balcanică şi destul de des întâlnită în zone largi în această ţară  , încât adeseori nu mai miră chiar pe toată lumea .
                     No ofence , please !
                     Ceea ce nu înţeleg este modul în care (aproape) toate televiziunile s-au întrecut în a difuza ştirea asta pe parcursul întregii zile de luni , 17 .06 . 2013 , călcându-se unii pe alţii pentru a afla/transmite noi informaţii . Vin şi întreb : zilnic sunt agresate (din păcate) zeci de femei în România iar poveştile lor nu sunt tocate mărunt-mărunt pe toate micile ecrane ; cu ce este mai importantă bătaia administrată unei vedete decât violenţa asupra unei amărâte de care nimănui nu-i pasă ? Agresorii sunt nişte nemernici în ambele situaţii . Răspunsul bănuit de mine este neplăcut , dar cred eu aproape de adevăr : doar bătaia primeia poate aduce audienţă , ceea ce poate înseamna rating , adică : cine mi-s io ! Sunt convins că în realitate nu prea le pasă de pielea tăbăcită şi ochii învineţiţi ai vedetei . Ce a căutat , a găsit , ar zice alţii mai răutăcioşi desigur , nu eu .  Totul este doar un circ fără sfârşit . Avem televiziunile pe care le merităm !
                      Doar două observaţii şi închei :
1. orice reclamă este  totuşi ..... o reclamă !
2. dacă intri în mocirlă , uneori te mănâncă porcii !


                      P.S. Acum aflu că bătăuşul i-a fost şi iubit !  Poftim ? A fost bătută din dragoste ? Ce oameni , domnule ! :(

joi, 20 iunie 2013

Glasul

                     Maşinii poate fi o chestiune extrem de interesantă . Destul de futuristică pentru a vă atrage atenţia ? No bine , no ! Atunci o să vă spun că el există deja ! După cum bine ştiţi , oamenii deştepţi ai planetei nu dorm niciodată ! Ultimul răcnet în domeniul comunicării cu maşina este SevenDrive !
                     Fie că eşti în maşină sau ai lăsat-o parcată undeva , SevenDrive ,, dă glas maşinii tale !'' .Dispozitivul este o interfaţă care se conectează la calculatorul maşinii tale şi transmite , în forma necesară , informaţii diverse către un smartphone . Dintro lovitură ai la îndemână următoarele informaţii :
- vei şti mereu unde este maşina (localizare GPS) ;
- îţi va spune despre obiceiurile tale de condus (sumar zilnic) ;
- îţi reaminteşte rutele parcurse (trasee) ;
- alerte stare maşină ;
- te anunţă dacă iese din zona predefinită (geofencing) ;
- îţi aminteşte de nevoile ei (mentenanţă) ;
- ştii mereu unde ai parcat(caută maşina) ;
- poţi trimite prietenilor locaţia maşinii tale (trimite locaţia) .
                     Năstruşnica aplicaţie poate fi instalată atât pe iPhone cât şi pe Android . Şi , ca orice chestiune nouă şi interesantă , modernă totodată , are propria pagină de prezentare pe cea mai vestită reţea de socializare din lume .
                     Dispozitivul SevenGo se montează simplu , în mai puţin de cinci minute şi odată conectat la calculatorul de bord , maşina transmite în permanenţă date la server . Din acel moment face parte din maşina ta , nu este necesar să îl conectezi la fiecare plecare . Este compatibil cu majoritatea maşinilor fabricate după anul 1996 , care au conectoare de tipul OBD2 . Nu în ultimul rând , dispozitivul şi aplicaţia sunt optimizate pentru a funcţiona la aceeaşi parametri şi în afara ţării .

                     Ei , ce ziceţi ? Omenirea , încotro ? :))

miercuri, 19 iunie 2013

Întrebare

                      Ce părere aveţi despre brandul nostru de ţară ? În ce măsură vă identificaţi cu frunza verde plătită cu bani grei de o ministresă celebră ? Sunteţi interesaţi ca împreună , noi românii , să punem umărul la alegerea (găsirea) altui brand , care să fie în primul rând pe placul nostru , al tuturor ?
                      Săptămâna aceasta se desfăşoară o campanie interesantă , iniţiată de o comunitate de bloggeri români care cu rezultatele chestionarelor completate de toţi cei care doresc să o facă şi cu un studiu serios va face propuneri ministrului turismului pentru un nou brand România .
Promovăm, purtăm, lansăm tot felul de branduri, însă tindem să uitam de brandul România. În 2012, studiul de cercetare realizat de Future Brand, „Country Brand Index”, pe un eşantion de 118 ţări, clasează România pe locul 100. Suntem la capătul clasamentului, între Ghana (locul 99) şi Algeria (locul 101), ţări pe care noi le considerăm „lumea a III- a”.
                     Haideţi să ne mobilizăm şi să încercăm să le spunem potenţialilor turişti din străinătate , într-un cuvânt , despre ceva cu adevărat tradiţional din România : apa minerală Borsec , magiunul de Topoloveni , cârnaţii de Pleşcoi , pălinca de Maramureş , berea Ursus şi exemplele pot continua , nu-i aşa ? Aveţi posibilitatea să completaţi chestionarul aici . Eu l-am completat .

marți, 18 iunie 2013

Competenţele

                      Digitale ale fiicei mele sunt verificate azi de către comisia cu onor numită la C.N.G.Coşbuc . Pe la amiază , mai precis . La orele treisprezece trecute , fix . Baftă Georgi !
                     

                      P.S. La verificarea competenţelor de comunicare  în limba română , care a avut loc săptămâna trecută ,  a obţinut calificativul experimentat . No bine , no ! Felicitări !

Vlaicu

                      Aurel este numele unui mare inginer român , care este un adevărat deschizător de drumuri în aviaţie . Ieri , 17 iunie 2013 s-au împlinit fix 103 ani de la un eveniment important : avionul gândit de Aurel Vlaicu şi construit (fără nicio modificare) sub supravegherea sa la Arsenalul Armatei din Bucureşti execută primul zbor din România în zona Cotrocenilor . Acum pare amuzant , dar progresul se face cu paşi mici : a fost atinsă înălţimea de patru metri şi distanţa totală a zborului nu a depăşit cincizeci de metri . Ei , şi ce victorie ! Prima dată , pe la noi , un obiect mai greu decât aerul reuşeşte să se ridice de la sol prin forţe proprii şi să se mai şi deplaseze !
                      Cred că era mai nimerit să scriu despre acest subiect ieri . .... eu abia duminică seara am aflat despre evenimentul memorabil de acum mai bine de un secol . Ştiu , sunt şi bancuri cu acest ,, eu de abia acum am aflat ! '' . Merit să ridicaţi critic din sprâncene la adresa mea , sunt şi eu un biet om , cu bune şi cu rele . Să vă spun cum stau lucrurile : eu îmi scriu articolele cum şi când apuc , în funcţie de cum îmi vin ideile şi/sau am timp . Ele sunt deja pregătite dimineaţa , când nu îmi mai rămâne decât , în timp ce îmi beau cafeaua , să le afişez pe blog . Acestea fiind spuse , să revenim la  avioane şi zboruri .
                       Născut în 1882 la Binţinţi , lângă Orăştie , în judeţul Hunedoara , Aurel Vlaicu este un adevărat pionier al aviaţiei mondiale . Termină liceul în Sibiu în 1902 şi pleacă la studii inginereşti la Universitatea din Budapesta , apoi la Ludwig-Maximilians-Universitat din Munchen , Germania . Obţine diploma de inginer în 1907 şi lucrează pentru Opel un an . Fiind apreciat pentru ideile şi planurile sale , primeşte propunerea de a proiecta şi executa aeroplane şi avioane sub tutela armatei germane , sub ale cărei însemne trebuia , fireşte , să rămână eventualele sale reuşite .

 

                        Mare patriot , tânărul inginer refuză şi se întoarce în România unde în 1908 construieşte primul său planor cu care  efectuează primul zbor sora sa mai mică . În 1909 , după mai multe zboruri reuşite cu planorul şi idei verificate deja , se mută la Bucureşti unde construieşte primul său avion , Vlaicu I , sub culorile armatei române . Primul zbor are loc , după cum am scris mai sus , pe 17.06.1910 . În anul următor construieşte Vlaicu II cu care câştigă mai multe premii internaţionale .
                        Marele vizionar şi deschizător de drumuri în aviaţia mondială se stinge  în anul 1913 , pe 13 septembrie . Cam mulţi de 13 , nu vi se pare ?  Decesul survine după încercarea sa de a traversa Carpaţii . Vlaicu doreşte să zboare de la Bucureşti la Ploieşti şi apoi la Orăştie , însă planurile nu i s-au împlinit . După escala de la Ploieşti , îşi ia zborul şi se prăbuşeşte lângă Câmpina, la Băneşti, după toate probabilităţile , în urma unui atac de cord .
                        Mândria de a fi român înseamnă AUREL VLAICU .
                        ŞI NU NUMAI !


                      Bibliografie : Wikipedia.org ;
                      Sursă foto : Descopera.ro


luni, 17 iunie 2013

Gazul

                      Nostru cel de toate zilele ne.... cam arde la buzunare! Ei, na !Nimic nou pe lume, aşa-i ? Nu doresc să intru în veşnicele poveşti cu unităţile de măsură la care se raportează facturile noastre , la faptul că nu se poate face o analiză independentă a puterii calorice a gazului , că băieţii deştepţi fac ce vor nu numai în ţărişoara noastră , ci peste tot . Cel puţin prin Europa , după părerea mea . E-on Gaz este un gigant , care oricum nu bagă în seamă un client ca mine (aproape nici nu ştie că exist!) .
                      De aproximativ două luni în zona unde locuiesc eu s-a schimbat reţeaua de distribuţie a gazului , un lucru demn de laudă , care este important pentru siguranţa noastră . Dar , întotdeauna există un dar , nu am fi în România dacă ceva dubios nu s-ar întâmpla la fiecare schimbare , indiferent despre ce vorbim . Menţionez de la început că este posibil să nu am dreptate , aşadar , dacă bat câmpii , îmi cer scuze anticipat . Pe străzile şi aleile de jur-împrejurul blocului , la o adâncime considerabilă , pe un pat de nisip , meseriaşii au îngropat conducte groase din ...plastic sau ceva material asemănător , oricum nu metalice . La fiecare bloc au făcut ramnificaţii faine , dar prea subţiri :

 



                      Iată cum arată lucrarea de branşare la blocul meu . Nu vi se pare cel puţin neobişnuită dimensiunea ţevii de sub cutia în spatele căreia se ascune un regulator de presiune ? Pe acolo se alimentează 39 de apartamente şi ar trebui să asigure buna funcţionare a 78 de focuri . Spun ar trebui deoarece nu avem montate decât trei centrale termice de apartament . Ca să fie treaba pur românească , se poate observa că diametrul conductei care iese din pământ este mai mare decât cel al ţevii care face legătura cu regulatorul . La un bloc vecin , lucrurile stau asemănător :

 


                   De când cu noile branşamente , se vede cu ochiul liber că flacăra la aragaz nu mai are aceeaşi dimensiune şi , nu zâmbiţi vă rog , durează cu cel puţin o treime mai mult timp să prepari aceeaşi mâncare . Despre cuptor ce să mai zic : până se coace o pizza sau se face o friptură , limbezi lângă aragaz . Evident că am făcut o sesizare la e-on şi domnii care au venit au măsurat presiunea la regulatorul pentru centrala termică şi au spus că totul este în regulă . Norocul lor a fost că nu eram acasă , că mă vedeaţi la ştirile de la ora cinci cum îi fugăream prin cartier !
                   Pun în discuţie următoarele :
1. s-au schimbat regulile în ceea ce priveşte dimensiunile ţevilor de gaz ? Cea de deasupra regulatorului a fost calculată sigur pentru 39 de apartamente  ,despre cea de jos am mari îndoieli ;
2. dacă s-a redus diametrul , logic ar fi să fi crescut presiunea astfel încât să se poată transfera aceeaşi cantitate în aceeaşi unitate de timp , nu ? Totuşi am mari îndoieli că aşa stau lucrurile deoarece cum ar putea să creeze presiuni diferite pe conducte principale diferite ? Nu s-au schimbat (încă) conductele principale nici în tot cartierul , dar în tot oraşul .
3. este posibil ca , dintr-un motiv sau altul , să fie o greşeală sau o neatenţie ? Dar chiar la toate blocurile ?
                 Cine ştie despre ce şi cum stau lucrurile cu e-on-ul ăsta ? Este cineva din domeniu care să mă poată lămuri ? Prin zonele pe unde locuiţi se întâmplă lucruri asemănătoare ?


                 P.S. Ştiu că am tot repetat ,,ţevi'' şi ,,conducte'' , dar îs nervos , no ! Cum să le fi spus altfel , dacă sunt ..... ţevi ? :))

duminică, 16 iunie 2013

MAMA


A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,
Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi “domn cu multă carte”!
A bătut sfios la uşă, grabnic i-am ieşit în prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire şi de drag;
Sărutându-i mâna dreaptă, ea m-a strâns la piept, duioasă,
Şi-ntrebând-o câte toate, am intrat apoi în casă.
Inăuntrul casei mele, câtă brumă-am adunat,
Dă prilej bietei bătrâne să se creadă-ntr-un palat:
Nu-ndrăzneşte nici să intre, cu opincile-n picioare,
Şi cu multă grijă calcă doar pe-alături de covoare.
Eu o-ndemn să nu ia seama şi să calce drept, în lege,
Că doar e la fii-su-n casă, nu e-n casa vreunui rege,
Şi de-abia o fac să şadă pe-un divan cu scoarţă nouă…
-”Mi-era dor de tine, maică…Ţi-am adus vreo zece ouă,
Niţel unt, iar colea-n traistă nişte nuci, vreo două sute…”
Şi, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar să mă sărute:
-”Poate mor, că sunt bătrână şi-a prins dorul să mă-ndrume
Să mai vad o dată, maică, ce mi-e azi mai drag pe lume!
Caierul mi-i pe sfârşite…mâine poate-şi curma firul
Şi-ntre patru blăni de scânduri să mă cheme cimitirul…
Jale mi-e de voi, mămucă, dar visez, chiar şi deşteaptă,
Cum, pe-o margine de groapă, bietul taică-tu m-aşteaptă…
Tu, odorul mamii, în urmă sa te-aduni cu fratii-acasa
Şi să-mparţi agoniseala de pe urma lui rămasă:
Lui Codin să-i dai pămîntul de la moară şi cu via;
Vaca şi-un pogon de luncă, maică, sa le ia Maria;
Lui Mitruş să-i dai zăvoiul de răchiţi dintre pâraie;
Carul, boii şi cu plugul să le dai lui Nicolae,
Iară tu, ca mai cu stare decât fraţii zişi pe nume,
Să iei casa-n care ţie ţi-a fost dat să vii pe lume…
Când şi când, în miezul verii sau de Paşti, să vadă satul
Cum îmi vine ca-n toţi anii, la căsuţa mea băiatul
Şi-având tihna şi odihna, la venire sau plecare,
S-aprinzi şi la groapa maichii câte-un pai de lumânare!…
A tăcut apoi bătrâna şi-a plâns mult, cu lacrimi grele,
Ce curgându-i lin în poală, se-ntâlneau cu ale mele.
                                                                  Vasile Militaru
                 Azi este ziua de naştere a mamei mele , Maria . La mulţi ani , MAMĂ !
 Să îţi dea Dumnezeu sănătate şi ani mulţi , bătrâneţe liniştită şi fără suferinţe !Te îmbrăţişez cu mult drag , din depărtări ! 
                        LA MULŢI ANI ! 
                       

sâmbătă, 15 iunie 2013

Sfat

                     ,,Lumea este aşa cum o vezi tu. Nu lăsa perspectiva altuia să o determine pe a ta.''

                     Farshid Moussavi

                     Tipul ăsta ştie ce spune . Sau cel puţin aşa zic eu . Cuvinte simple , aşezate cu măiestrie , efect maxim garantat . Părerea mea . Oare este un bun îndemn la .... cutezanţă ?  Personal sunt foarte supărat pe toţi aceia care spun în gura mare că niciodată capul plecat sabia nu-l taie . Halal popor care trage asemenea învăţăminte din istorie . Unii părinţi le spun copiilor că trebuie să fie cuminţi şi ascultători , nu temerari şi proprii stăpâni ai minţii şi dorinţei de cunoaştere . Crede şi nu cerceta este cel mai găunos model de comportament . Cu cât numărul celor neştiutori este mai mare , cu atât sunt mai bucuroşi cei care conduc destinele unei naţiuni la un moment dat .
                      No bine , no ! Destul pentru azi ! Week-end plăcut vă doresc tuturor celor care citiţi aceste rânduri ! Bineînţeles că şi celorlalţi , numai că ei nu ştiu asta ! :))

vineri, 14 iunie 2013

Nedreptăţile

                 Sunt prezente zi de zi în viaţa noastră . Deja au devenit ceva obişnuit , încât atunci când acestea lipsesc ajung să mă întreb : oare ce este în neregulă ? Mai mici sau mai mari , acestea ne strică micile bucurii ale vieţii , ne sufocă visele şi ne taie voinţa de a spera la mai bine . În opinia mea , lipsa educaţiei este principalul motiv al faptelor negative prezente peste tot în jur .
                 Exemple ar putea fi multe . Nu am reuşit încă sa înţeleg cum se face că tot mai mulţi dintre noi îşi iau câini de companie . Nu am nimic împotriva animalelor , căţeii îmi sunt chiar dragi , dar a-ţi lua un animal în casă (familie) înseamnă şi obligaţii faţă de ceilalţi . Nu este absolut deloc în regulă să-ţi plimbi necuvântătorul şi să laşi dovezi solide peste tot în drumul tău . Este ilegal şi , mai mult , o lipsă de respect la adresa celorlalţi .
                 La oraş , cei mai mulţi dintre cetăţeni locuiesc la bloc . Unii dintre ei , bătrânele mai ales , hrănesc grupuri mai mici sau mai mari de pisici care trăiesc astfel în jurul scărilor de bloc şi adeseori în apropierea locurilor de joacă pentru copii .Ei bine , pe aici se găsesc aşa numitele gropi cu nisip unde ,,haitele'' de pisici îşi fac nevoile şi le ascund cu grijă , creînd micuţilor adevărate surprize .
                 Viaţa la bloc presupune multe compromisuri . Cheltuielile , spre exemplu , sunt obligaţii ale fiecăruia dintre locatari . No , şi ? Sunt destui pe care acest aspect nu-i impresionează şi drept urmare , nu le plătesc . Proasta legislaţie face acest lucru posibil . Dacă fiecare dintre proprietari ar avea contracte individuale de furnizare a utilităţilor , totul ar fi mai simplu şi este evident că nu ar prea exista rău platnici , deoarece dacă nu plăteşti la timp şi în totalitate , utilitatea reaspectivă îţi este întreruptă . La bloc , cei ce nu plătesc sunt cu greu constrânşi să o facă prin procese interminabile , timp în care vecinii plătesc datoriile la comun . Oare nu este timpul ca domnii din parlament să facă o lege nouă în acest sens ? Ei na , am uitat , ei nu mai locuiesc de multişor la bloc !
                   Despre învăţământ se scriu zilnic zeci sau sute de articole . Prea puţine de bine . În fiecare an , pe parcursul desfăşurării anului şcolar , diverşi indivizi fac tot felul de schimbări ,unele pe ultima sută de metri , din motive adeseori discutabile , doar pentru că pot să o facă . Pentru a se simţi importanţi . Nu contează ce înseamnă asta pentru miile de elevi care au în fiecare an câte o surpriză . Neplăcută .
                   Popimea din România este tot timpul întro întrecere : cine face o biserică mai frumoasă , mai înaltă , cu clopote mai faine sau mai automatizate . Instituţia bisericii a ajuns să lase deoparte componenta socială şi de întrajutorare . Pe fondul scăderii vertiginoase a nivelului de trai , numărul persoanelor care trăiesc în condiţii mizerabile este tot mai mare . Biserica se face că nu vede şi face un obiectiv de performanţă din construirea catedralei mântuirii neamului . Oare nu erau mai mântuiţi copiii din localităţile izolate ale României dacă biserica le cumpăra un microbuz care să-i ducă zilnic la şcoală ? Sau bătrânii care rămân ai nimănui dacă ajung în centre sociale pe lângă bisericile care sunt câtă frunză şi iarbă ? Sau bolnavii în stare gravă , care adesea nu îşi permit un tratament corespunzător din lipsa banilor , ce ar zice dacă ar veni un preot şi ar dona o sumă de bani pentru acoperirea costului tratamentului ? Sau.....? Sau .... ? Realitatea o vedeţi şi voi : atunci când are loc o paranghelie printre popi , la poarta restaurantului te simţi ca la salonul auto de la Detroit . Şi binefacerea înseamnă mai nou un loc prin consiliul local , unde prea cucernicii preoţi încearcă să-şi manipuleze oponenţii politici prin pilde din biblie .
                    Tinerii de azi sunt cei care ne vor plăti pensiile mâine . Sau nu ? O generaţie (sau mai multe) care este lipsită de orice model , care nu are o scară de valori , care este nepoliticoasă şi care se visează ca drăguşanca sau ca mutu cel din fotbal (am scris intenţionat numele cu litere mici , în semn de protest) , care vede cum cei ce fură trăiesc mai bine şi , culmea , fără griji , care primeşte drept model comportamental să stai în faţa blocului , să mănânci seminţe şi să scuipi la fiecare treizeci de secunde este oare în măsură să meargă cot la cot cu generaţiile europene ?
                    Ţiganii care vând legume şi fructe la aproape toate mesele în piaţă , deşi neam de neamul lor nu a pus mâna pe sapă ; taximetriştii care sunt obraznici şi nepoliticoşi , deşi tu îi plăteşti pe ei şi nu invers ; şoferii de autobuz (troleibuz) care conduc mijloacele de transport în comun ca şi când ar avea saci cu cartofi la bord ; cred că ar mai fi .....
                     Dacă doriţi , puteţi să scrieţi şi voi despre ceea ce nu vă place în jurul vostru . Sunteţi invitaţii mei !           

joi, 13 iunie 2013

Cartea

                      Pe care am citit-o zilele astea este ,, Casa Îngerilor '' , scrisă de Pascal Bruckner . Nu ştiu exact care ar putea fi cuvintele potrivite pentru a descrie impresia pe care mi-a făcut-o . În Parisul anilor noştri , în oraşul luminilor , lumea întunecată a celor fără adăpost , în număr din ce în ce mai mare , pare a fi o existenţă paralelă în care se zbat imigranţi ai nimănui laolaltă cu francezi fără căpătâi . Şi totuşi , parcă numărul imigranţilor este în creştere (ei , parcă !) . Vreau să zic , al celor care ajung departe de ţara şi visele lor să se stingă întro lume plină de dispreţ şi sărăcie cruntă , în care s-a afundat omenirea în vremurile pe care le trăim .
 

                       O ficţiune interesantă , care închide un cerc în existenţa unui tânăr din clasa de mijloc . De la normalitate la oamenii invizibili de pe trotuare , de la dorinţa nefirescă de a le curma vieţile celor fără busolă în furtuna cotidiană până la propria dispariţie , naraţiunea este o frântură dintro viaţă imaginară în care călăul ajunge propria sa victimă . Nu în ultimul rând , prin puzderia de ţigani sud- europeni , găsim şi o fetiţă din România pe care autorul o numeşte Maria Callas . Similitudinea cu realităţile capitalei franceze este de necontestat , iar Bruckner , ca un maestru care este , trasează o fină ironie condiţiilor în care tot mai mulţi români (de fapt , romi !) îngroaşă rândurile celor ce ajung un calvar pentru locuitorii Parisului .
                        Deşi descrie grozăvia traiului pe stradă şi mocirla în care se zbat persoane de tot felul , este o lectură plăcută şi punctează definitiv degradarea ţelurilor şi idealurilor oamenilor moderni : a-ţi propune să fii un ucigaş al celor fără adăpost , doar pentru că nimănui nu-i pasă de ei , se poate transforma cu uşurinţă întrun proces în care îţi pregăteşti propria dispariţie . Deşi sunt cuvinte brutale , adevărul este că ajungi un hoit infect , întrun ungher , despre care nimeni nu-şi va mai aminti vreodată .
                       Cu speranţa că v-am trezit interesul şi în acelaşi timp , nu v-am arătat limpede ce se petrece în această carte , sunteţi invitaţii mei să o citiţi şi , eventual , să vă spuneţi părerea .

miercuri, 12 iunie 2013

Timpul

                      Ajunge să fie cel mai preţios şi important pentru mine . Cuprins în fiecare zi cu îndatoririle de serviciu sau domestice , adeseori îmi doresc să fie ziua mai lungă măcar cu treizeci de minute ! Pe care să le pot folosi , în tihnă , să citesc liniştit o carte sau , de ce nu , să mai scriu un articol pe blog . Pasiunea pentru cărţi o am dintotdeauna , cea cu blogul este relativ recentă , deşi mereu am avut ceva de spus (scris) despre ceea ce se întâmplă în jurul meu .
                      No bine , no ! Ce-i de făcut ? Păi , să vedem : o posibilă rezolvare a crizei de  timp pentru mine ar putea fi noua gamă de produse electrocasnice cu tehnologie TET de la ARCTIC . Este evident că o mică economie din cheltuielile lunare este bine venită pentru a mai putea cumpăra câte o carte din când în când . Şi această posibilitate există folosind noile produse Arctic deoarece prin modul lor de funcţionare sunt prietenoase cu mediul , au un consum redus de energie şi apă . Prin micşorarea costurilor de funcţionare rămân cu ceva bănuţi la sfârşit de lună , aşa că , la librărie , Ţepuş !
                      Noile combine frigorifice sunt încadrate în clasa energetică A+ , asta însemnând un consum extrem de redus de energie electrică . Maşinile de spălat de ultimă generaţie te ajută să economiseşti apă la fiecare spălare cu sistemul Aqua Safe care reglează automat consumul şi controlează excesul de apă . Produsele incorporabile moderne reduc timpul de ,,stat la cratiţă''  cu ajutorul sistemului EcoFast care cu ajutorul unui arzător special cu inel suplimentar de ardere distribuie uniform căldura pentru rezultate maxime , indiferent că pregăteşti hrană în vase mari sau mici . Dacă ai puţin timp la dispoziţie şi eşti interesat de ceea ce am scris mai sus , eşti invitatul meu să joci un joc interesant şi amuzant accesând link-ul de aici .



                      Cu acest articol m-am alaturat campaniei “Consultant in Electronomie”. Poti castiga saptamanal, in luna iunie, electrocasnice din gama TET. Vino si tu pe www.consultantinelectronomie.ro.

                       P.S. Nu în ultimul rând vreau să vă atrag atenţia asupra faptului că toate produsele prezentate mai sus sunt fabricate în România , asta însemnând locuri de muncă pentru binele nostru , al tuturor !

Titlul

                     Unei cărţi celebre , scrisă de Alexandre Dumas , este ,,După douăzeci de ani'' . Deşi absolut orice asemănare este întâmplătoare şi chiar , pot să spună răutăcioşii , forţată , tema întâlnirii la care am participat duminică este : după douăzecişitrei de ani , nouă luni şi nouă zile !  :))

 
 

                           Numărătoarea este aproximativă în ceea ce priveşte zilele , celelalte date fiind mai precise dacât însăşi .... precizia !  Aşadar , atâta timp s-a scurs de când am terminat ceva şcoală şi am profitat de altă ocazie pentru a face o şezătoare (fotografia vorbeşte de la sine !) .

 
 

                           În realitate , Anda , fata lui Mircea , tocmai termină facultatea şi părinţii au sosit în Cluj pentru a fi de faţă la evenimentele deosebit de faine care au loc cu acest prilej ! Felicitări Anda !
                           După cum se poate vedea cu uşurinţă , inamicul a fost numeros şi înarmat corespunzător . După lupte serioase care au durat de pe la 17.00 până pe la 23.00 , duşmanul a fost nimicit şi învingătorii au plecat spre case victorioşi !
                  

marți, 11 iunie 2013

Clujul

                      Va fi capitală europeană pentru tineret în anul 2015 . Un lucru bun , onorant , dar care mie îmi ridică multe semne de întrebare . Va fi pregătit frumosul nostru oraş pentru asta ? Vor fi organizatorii la înălţimea aşteptărilor celor care ne vor vizita urbea ?  Va fi suficient de curat ?
                       Nu mă simt bine când spun asta , dar adeseori străzile sunt mai puţin curate decât ar trebui . Despre râul Someş nu mai vorbesc . Ştiu , unii pot spune că oricât ai curăţa albia râului , apa va aduce alte mizerii din amonte .



                      Pot fi de acord cu asta , dar când vezi că săptămâni la rând nimeni nu adună resturile de tot felul , începi să-ţi pui întrebări .



                         Atâta timp cât plătesc taxe şi impozite mă consider îndreptăţit să cer socoteală primăriei pentru modul în care nu se protejează mediul . Este adevărat că aceste mizerii nu cad din cer , dar atâta timp cât ştim cu toţii că există mari carenţe în educaţie , la ce te poţi aştepta ? Pe de altă parte , sunt convins de două lucruri : o legislaţie mai clară şi o mai bună şi hotărâtă aplicare a acesteia ar putea rezolva o parte din problemele care , din păcate , nu s-au clarificat în primii şapte ani de acasă .


Expresia ,,merge şi aşa'' ajunge , încet , încet să ne sufoce . La propriu .



luni, 10 iunie 2013

Luni

                      Este prima zi din săptămână . O săptămână în care debutează marea întrecere naţională care se numeşte bacalaureat . Azi încep evaluările pentru acordarea unui calificativ la competenţa de comunicare în limba română . Acest calificativ poate fi Mediu , Avansat sau Experimentat . Oare notele/mediile la română din cei patru ani nu mai sunt suficiente ? Sună interesant , dar eu consider că este un mare fâs să eliberezi unui tânăr o hârtie oficială prin care să-i recunoşti abilităţile de comunicare în limba ţării în care trăieşte , limba vorbită acasă , în familie . Nu mai spun că utilitatea acestei atestări este zero . Oare cine ţine cont de ea ? Orice interlocutor află după cinci minute de conversaţie cam unde te situezi după ce ai terminat liceul şi cât de prieten eşti cu limba română . Este posibil să mă înşel . Dacă ştie cineva vreo împrejurare în care acest certificat de competenţă a fost solicitat unui tânăr , în mod oficial sau nu , este invitatul meu scrie aici ce şi cum .
                     Le doresc succes tuturor celor care încep azi bătălia finală a liceului !
                     Baftă , Georgi !
                    

duminică, 9 iunie 2013

Iepuraşii

                  Sunt drăguţi şi clipul pe care vi-l propun nu se adresează ..... vânătorilor . Este limpede care este motivul , nu?  Dacă doriţi să vedeţi două minute filmate în mijlocul naturii , pe o muzică  plăcută , vă rog să faceţi clic aici .
                  Vă doresc o duminică faină tuturor !

sâmbătă, 8 iunie 2013

Cugetare

                 
                  ,, Prietenia este o ocupaţie plăcută tot timpul dacă eşti cu adevărat prieten cu cineva . Nu poţi avea prea mulţi prieteni pentru că , pur şi simplu , asta ar însemna că nu ai prieteni adevăraţi ."
           
                   Cuvintele de mai sus nu îmi aparţin , dar sunt întru totul de acord cu ele . Există nenumărate moduri în care sunt definite prieteniile sau în care oamenii cred că sunt prieteni unii cu alţii . Adeseori ceilalţi nu au chiar aceeaşi părere . De la prieteni ai aşteptări , de la oameni , în general , nu ar trebui să le ai . Prietenii ştiu de ce .
                

                    Sursa cugetare : http://www.diane.ro/

vineri, 7 iunie 2013

Sănătatea

                 Este apreciată cel mai adesea atunci când .... nu o mai ai . O stare generală bună te face să crezi că binele este firesc şi că nu ţi se poate întâmpla chiar ţie să te îmbolnăveşti . Sau unor persoane pe care le cunoşti .
                 Săptămâna aceasta  am aflat că un amic a avut parte , de curând , de surprize neplăcute : două preinfarcturi în cinci zile ! O stare de nelinişte m-a cuprins , o agitaţie interioară şi evident , părerea de rău că i s-au întâmplat asemenea evenimente medicale . Un om în putere , la 46 de ani , nu se aşteaptă  la  asemenea surprize din partea inimii . Citim prin presă despre faptul că un efect secundar al vieţii moderne , pline de stres , este micşorarea vârstei la care apar afecţiuni severe ale inimii , dar , no , asta e acolo , în ziare . Fiecare speră să nu ajungă să facă parte din statistici . Puţini dintre noi , care încă n-am păţit-o , facem ceva pentru a preveni apariţia bolilor . Peste tot în jurul nostru sunt îndemnuri de a face sport , de a fi cumpătaţi la masă , de a evita alcoolul în exces , despre ţigări nu mai vorbesc , dar parcă nu ne pasă ! Doar alţii se îmbolnăvesc ... de inimă !
                Din păcate , selecţia naturală lucrează şi , în cele mai multe cazuri , noi îi dăm o mână de ajutor . Despre sistemul medical nu vreau să deschid discuţia , am mai scris pe aici care este percepţia mea . Amicul despre care am scris mai sus a zis clar : ,, dacă ai bani , trăieşti , dacă nu , posibil să nu ! '' Dacă la Institutul Inimii din Cluj diferitele materiale medicale necesare unei intervenţii nu prea erau , din diferite motive , aceeaşi echipă medicală a efectuat cu succes , sper , montarea a două stenturi , pentru modesta sumă de 3950 de euro , la o clinică privată . Este clar , nu ? Dacă ai ceva bănuţi şi nu ai ghinion să te îmbolnăveşti prea tare , mai trăieşti , dacă nu , nu .
                 Un fost coleg îmi spunea cândva că perioada de la 40 la 50 de ani reprezintă cea mai periculoasă etapă din viaţa unui bărbat . Cine trece de această vârstă , o mai duce mult şi bine . Oare chiar aşa să fie sau sunt doar baliverne ? Pe atunci mie nu îmi păsa , aveam cel mult 30 de ani . Acum a venit rândul meu să încep să am emoţii !