marți, 31 martie 2015

Vorbește

Lumea că marțea ar (putea) fi trei ceasuri rele. Ei bine, azi, marți, 31 martie 2015, eu vin și spun că marțea este o zi bună pentru trecerea în rezervă! :) A fost o dimineață răcoroasă, cu un soare vesel, care umplea ziua de lumină și mintea mea de bucurie. Parcă posomorârea naturii este apăsătoare atunci când vrei să te bucuri, așa că soarele de pe cerul dimineții, chiar dacă își arăta doar dinții, a adus un plus de stare de bine.



No bine, no! După 25 de ani, 8 luni și 7 zile de serviciu în armata română, azi am pus bocancii în cui. Este un moment important în viața mea, un sfârșit de etapă și totodată un nou început. O viață de om în același loc de muncă înseamnă multe: satisfacții profesionale și umane, bucurii și supărări la pachet, respectul obligatoriu prin regulament acordat tuturor celor cu grad mai mare, năduful care te cuprinde atunci când ești tratat necorespunzător, prieteni adevărați puțini la număr, cârcotași la tot colțul, mândria de a fi militar tot mai tocită, uzată de declinul moral al societății care ridică privirea spre armată doar în momentele delicate. Ar fi multe de scris, și de bine, dar mai ales de rău. Mă încearcă o mare dilemă: să scriu sau nu despre anii care s-au scurs peste mine în slujba patriei? Cei din interior se tem, în multe situații pe bună dreptate să-și ceară drepturile sau să-și facă publice nemulțumirile, mai ales cei cu grade mici, din categoria maiștrilor militari, a subofițerilor sau a militarilor angajați.

Una peste alta, sunt bucuros să fiu liber și credeți-mă că știu exact ce spun când scriu rândurile astea! După o perioadă de acomodare cu noua situație, voi căuta un nou loc de muncă și cu siguranță, într-un viitor nu prea îndepărtat mă voi număra printre cei care pleacă din țara lor, din dorința de a trăi și a fi altfel. Cel mai probabil că nu este ușor să iei totul de la zero la patruzeci de ani plus, dar este important ceea ce te motivează, nu?

Le mulțumesc și pe această cale tuturor celor care mi-au spus vorbe bune și s-au bucurat pentru mine. Chiar alături de mine, îndrăznesc să spun. Iar pe ceilalți, îi salut! :)

luni, 30 martie 2015

Emoțiile

Create de meciul de tenis al Simonei Halep la Miami Open 2015 s-au stins întro răsuflare de ușurare! Pfiuuuuuuuuu! :) Ei bine, dacă încă nu știți, Simona a câștigat în două seturi, 6-4, 7-5, meciul din turul 3 al Openului american de la Miami, în fața italiencei Camila Giorgi, 37 WTA și s-a calificat în optimi. Felicitările mele pentru domnișoara Halep!


Deși este câștigătoarea turneului de la Indian Wells de săptămâna trecută, deși sunt doar un spectator (amator) al tenisului, s-a văzut de la mare distanță că Simona traversează o perioadă dificilă, atât din punct de vedere fizic, cât mai ales psihic, zic eu. Nu este puțin lucru să joci turnee atât de lungi, aproape fără pauză, mai mult, Simona este deja o țintă pentru adversarele sale, un trofeu pentru palmaresul fiecăreia dintre sportivele cu care se întâlnește. Nu, nu îi caut scuze pentru meciurile destul de slabe și pentru forma nu chiar cea mai potrivită, dar este o realitate de necontestat: Halep traversează o perioadă complicată, cu un consum enorm de energie. Culmea este că deși a jucat la un nivel scăzut, a reușit să câștige și, ca și în cazul finalei de la Indian Wells, Simona nu prea putea, Camelia nu prea știa cum! Cred că nu greșesc atunci când spun că tot ceea ce contează este VICTORIA și este cu atât mai mult de admirat atunci când câștigă în timp ce nu joacă prea bine! :)


Ca un concurs negativ al erorilor și greșelilor neforțate de ambele părți, tabela cu principalele statistici o puteți vedea mai sus. Mare lucru nu mai este de spus .... A, ba da: bravo Simona! Felicitări! :)

Îmi pare rău pentru calitatea fotografiilor, sunt screenshot-uri de pe Dolce Sport1 online. În primul, la interviul câștigătoarei, Simona recunoaște perioada dificilă pe care o traversează și la mulțumește fanilor care o încurajează peste tot prin lume!


duminică, 29 martie 2015

Orice

Început are și sfârșit, după cum zice o vorbă din popor. Ei bine, după 25 de ani și 8 luni de serviciu militar, a venit mult așteptatul moment al trecerii în rezervă. Marțea este o zi bună pentru ieșit la pensie, nu? :))
Mi-am invitat prietenii la o petrecere cu prilejul acestui eveniment și le mulțumesc tuturor pentru seara minunată petrecută împreună. Evident că nu au lipsit bastoanele primite cadou. Da, nu am greșit, am primit două bastoane, au vrut să fie siguri că nu mă răzgândesc și mă întorc la serviciu! :) Ca toți pensionarii, am de acum și pălărie!


Mihai a fost purtătorul de mesaje și mi-a citit textul de pe declarația oficială a petrecerii:


Un singur amănunt mai adaug: nu ne-a fost ușor! 


vineri, 27 martie 2015

Dimineața

Este unoeri potrivită pentru reflexii, nu? Iată un colț din orașul de pe Someș! :)



Pe blogul lui SoriN mai puteți găsi și alte reflexii în oglindă!



joi, 26 martie 2015

Campania

De înscriere a elevilor la ora de religie s-a finalizat cu un succes (din punctul de vedere al bisericii), proporția celor convinși fiind însemnată, peste 80%, cred. Cam suspect rezultat, îndrăznesc eu să spun, dar ăsta este un alt subiect. O temă importantă și un bun subiect de studiu la ora de religie poate fi exemplul minunii săvârșite de mirul adus de la mormântul sfânt. Precizez că nu doresc să ofensez pe nimeni, îmi cer scuze celor care vor fi deranjați de vorbele mele, dar sunt liber să gândesc și să scriu exact așa cum o fac acum. Gândurile mele nu sunt legate de credință, ci de circul ieftin, grotesc pe care l-a oferit în Parlament o doamnă senatoare, știind perfect că este în prim planul televiziunilor, în direct.


Este tragi-comic pentru anul în care se pregătesc expediții pe Marte să apelezi la untdelemn sfințit pentru a-l proteja pe un senator de arestare preventivă. Nu sunt în măsură să spun că este bine sau rău ca persoanele cercetate să fie arestate preventiv, cu toate că mi se pare incredibil de mare numărul celor aflați în această situație. Un privitor neavizat ar putea trage o concluzie ușor hazlie (oare?): mirul face încă o dată minuni, în sensul că că a influențat decizia senatorilor în scopul de a face scut în jurul unui biet coleg, cu care are cineva ceva. Adică un procuror. Care este și el om și deci supus greșelii. Arestare preventivă care l-ar putea împiedica pe cel vizat să se apere. Și oricum, faptele în discuție sunt de mulți ani, așa că mai are rost? ...

Să revin la ideea de la care am pornit articolul de azi. Nu ar fi de mirare ca votul din Senat de ieri să fie disecat la ora de religie, într-un viitor apropiat. Este un exemplu concret în care o minune s-a săvârșit: credinciosul senator a fost apărat de colegi în fața procurorilor nu pentru că nu au fost convinși de cererea procurorilor, ci pentru că a fost miruit!

Și pentru ca tabloul să fie complet, mai adaug replica doamnei mânuitoare de mir, membru al Parlamentului unui stat european: „Mai lăsați-mă cu Constituția!” Încă se mai miră cineva din ce motiv doresc românii să emigreze? 



marți, 24 martie 2015

Rușine

Mare, mon cher! În Clujul anului 2015, pe după blocuri, unii țin neapărat să ne aducă la realitatea urâtă a lipsei de educație. Regret să spun asta, dar educația este capitolul la care românii, în general, ca nație, stau cel mai rău. Mai rău ca la ...autostrăzi, spre exemplu! În zorii unei zile faine de primăvară, te apucă ....nervii și greața când vezi așa ceva, lângă blocul tău din prea curatul (?) cartier Mănăștur:


Și pentru ca alte zone să nu rămână cumva mai prejos, pe malul Someșului, altă priveliște mirifică:


Cred că nu mai am nimic de adăugat .....:(


luni, 23 martie 2015

Sâmbătă

21 martie, a fost ziua internațională a pădurii și cu această ocazie am participat la o amplă acțiune de împădurire organizată de Tășuleasa Social, cu sponsor pricipal Banca Transilvania. Este pentru prima dată când scriu, cu mare plăcere, ceva despre o bancă. Așa cum a spus cineva în acea zi, produsul financiar al zilei de sâmbătă a fost această pădure, numită simbolic Pădurea Transilvania.

Un proiect ambițios, în care s-au înscris online peste 1400 de voluntari, dintre care eu estimez că au participat cam o mie. O mie de oameni de toate vârstele, care iubesc mediul, care au reușit în mai puțin de trei ore să planteze zece hectare de pădure de paltin, frasin și salcâm. Locul noii păduri a fost Budești-Fânațe, o comună situată la granița județelor Cluj și Bistrița, care sperăm noi, toți cei care am participat, să se numească peste 20 de ani Budești-Pădure! :) Cu o organizare de excepție, cu plecări organizate cu autocare din Cluj Napoca și Bistrița, cu invitații lansate de a veni cu mijloace proprii, acțiunea a demarat la ora 8.30 pentru clujeni. Îmbarcarea a avut loc pe platoul din fața de la Sala Sporturilor, deplasarea s-a făcut în bune condiții, cu autocare ale unei firme importante de transport public de persoane din județ. În timpul deplasării de peste 60 de km, am primit brățări de diferite culori, fiind anunțați că acțiunea se va desfășura pe o suprafață de 10 hectare, împărțită în 10 părți aproximativ egale, fiecăreia dintre ele repartizându-i-se o culoare, marcată printr-un steag. Am primit fiecare brățări colorate, urmând ca la destinație să ne adunăm/grupăm după culoarea brățării/steagului. Din locul unde am fost lăsați de autocare


a urmat prima plimbare a zilei, de aproximativ 45 de minute, până la tabăra centrală.



După micul discurs de întâmpinare, ne-am adunat pe echipe. Eu am fâcut parte din echipa roșie


împreună cu ei


și cu ei


Fiecare echipă a avut un coordanator, în cazul nostru Miruna, care a făcut precizările legate protecția muncii și metoda prin care trebuie plantat fiecare puiet


Vorba multă, sărăcia omului, așa că am trecut la treabă


Zarvă mare, agitație, fiecare după puteri și pricepere, toți cu mănuși, unii cu unelte, alții cu transportul puieților, unii cu plantatul, alții cu aprovizionarea cu cele necesare. Apă plată pentru toată lumea, cei cuminți au primit și turtă dulce


Am glumit, desigur. Toată lumea a primit turtă dulce, adusă din Germania, de la mama ei! :) Treaba merge strună, toți dau dovadă de entuziasm cum nu am văzut de multă vreme. Veselia este cuvântul de ordine. După seriozitatea muncii, vreau să zic .... :)) O idee faină a celor de la banca mai sus amintită (nu-i mai scriu numele, să nu și-o ia în cap!) a fost de a pune la dispoziția celor interesați mici benzi autoadezive cu nume, pentru a le pune peste câte un pomișor dintre cei plantați. Așa cum era de așteptat și lesne de înțeles, Gigi nu am găsit, așa că am hotărât pe loc să fac o mică ghidușenie: o să lipesc o bandă cu numele fiicei mele, Ioana, pe un puiet plantat de la A la Z de mine, în numele ei 


Timpul trece, treaba merge ..... Pe la ora prânzului apar mașini de la o firmă de catering, care pregătesc masa pentru cei prezenți, în două variante: de post sau meniu normal. Atenți la detalii, zic eu. Încet, încet, cei care termină se îndreaptă spre tabăra centrală și servesc masa.


Când acțiunea se încheie, după ce toți cei prezenți au mâncat și și-au mai tras sufletul, urmează mica surpriză a zilei: trupa Fără Zahăr își face apariția și susține un mic concert, pe frumoasa „pajiște Windows”, așa cum a tras concluzia chiar unul dintre componenții trupei. 

De îndată ce ostilitățile s-au încheiat, forțele se îndreaptă spre autocare, cu satisfacția lucrului bine făcut, că tot e la mare modăî expresia asta. 


Desigur că ar mai fi fost multe de scris/povestit, dar mă gândesc să nu vă plictisesc (mai mult) și închei aici. Multe, multe fotografii puteți vedea aici.
Vă doresc o săptămână plăcută! 

















duminică, 22 martie 2015

Norocul

Vine întotdeauna în întâmpinarea celor pregătiți să-l întâlnească și care muncesc extrem de mult pentru el. Simona Halep, inimoasa domnișoară de pe meleagurile românești, este calificată în finala Indian Wells, turneul californian de rangul Premier Mandatory. Semifinala cu Serena Williams, numărul 1 mondial, nu s-a jucat deoarece americanca s-a retras, anunțând o accidentare la genunchi. În felul acesta, Simona a făcut un pas înainte într-un mod total neașteptat, zic eu, dar binevenit, cu scuzele de rigoare (din partea mea) pentru adversara care s-a accidentat.


No bine, no! Vestea bună este că în această seară, de la ora 20.00, Simona Halep joacă finala Indian Wells împotriva sârboaicei Jelena Jankovici, locul 21 WTA. Hai Simona! :)

Cele două adversare de azi s-au mai întâlnit în alte competiții, ultima dată în optimile de finală ale Australian Open 2014, ocazie cu care Simona și-a trecut în palmares o victorie în trei seturi, cu scorul de 6-4, 2-6, 6-0. Alte două victorii ale Simonei au fost obținute: în 2013, în sferturile de finală ale turneului de la Roma, cu scorul de 4-6, 6-0, 7-5 și în 2012, în primul tur al turneului de la Bruxelles, cu scorul de 6-2, 3-6, 7-6 (3). De cealaltă parte, Jelena a învins-o pe Simona o singură dată, în 2010, în turul întâi al US Open, cu scorul de 6-4, 4-6, 7-5. Sper, sincer, ca după finala de azi, în istoria confruntărilor dintre cele două sportive, Jelena să rămână tot cu o singură victorie! :)

Meciul va fi transmis de Digi Sport, așa că vă invit pe toți să vă încheiați săptămâna în fața televizorului, cu pumnii strânși și gânduri de victorie pentru Simona Halep! 
HAI SIMONA!

PS (19.44): Îmi cer scuze tuturor, partida va fi transmisă de Dolce Sport1! Hai Simona! :)

Update (23 martie): Simona Halep a câștigat meciul în fața lui Jelena Jankovici cu scorul de 2-6, 7-5, 6-4, și deci și turneul de la Indian Wells! :))))) Felicitări Simona! 








sâmbătă, 21 martie 2015

Lunetistul

American, în original „American sniper”, filmul realizat de Clint Eastwood, pe ecrane din ianuarie 2015, cu un premiu Oscar 2015 pentru cel mai bun montaj de sunet și alte 12 nominalizări la aceeași competiție, este o poveste tulburătoare despre războiul modern, așa cum a fost el dus în Irak, văzut/filmat din partea americană. Este de-a dreptul cutremurător faptul că la baza scenariului acestui film stă povestea reală a lui Chris Kyle, lunetistul cel mai celebru din istoria militară americană, cu peste 160 de victime confirmate din rândul inamicului.



Un film greu de digerat, cu imagini înfricoșătoare dintr-un război care a existat cu adevărat, în care se întâlnesc două lumi cu totul diferite, două civilizații adeseori opuse din punctul de vedere al obiceiurilor și convingerilor. A face totul pentru a-ți apăra țara este un principiu nobil când este rostit, dar să tragi cu arma într-un copil de câțiva ani deja este deja o mare provocare. Ideea de a-i vedea pe cei din bătaia armei ca fiind doar niște ținte, care pun în pericol pe camarazii de front, dincolo de faptul că sunt oameni cu familii și joburi obișnuite în lumea lor, străbate tot filmul, de la un capăt la altul. Două ore de încordare, de confruntare cu grozăviile din război și cu opinia celor mai mulți dintre combatanții americani că au în față „niște sălbatici”.


 Axa filmului este confruntarea permanentă dintre Kyle și un lunetist din cealaltă tabără. După patru misiuni, americanul reușește să-și încheie socotelile cu războiul și se întoarce acasă unde cu mare greutate se adaptează la noua sa condiție, de civil obișnuit, care nu se află în pericol permanent de a-și pierde viața. Soț și tată, viața de familie îi intră cu greu în normalitate.

Finalul filmului m-a surprins, am căutat și povestea din spatele filmului și am rămas de asemenea cu un gust amar. Nu intru în mai multe detalii deoarece nu doresc să stric vizionarea cuiva. Un film greu, cu amănunte de război care îți arată că pe front nu este de glumit și traumele învingătorilor sunt uriașe .... Ca de obicei, vă invit să vedeți trailerul, dacă doriți, desigur:





vineri, 20 martie 2015

Fotografia

De azi nu îmi aparține, dar este așa de faină și reprezintă un colț din Piața Unirii din Cluj Napoca, orașul meu. O reflexie bine făcută, zic eu, care se potrivește de minune cu tema zilei: reflexii în oglindă!


Pe blogul lui SoriN mai puteți găsi și alte reflexii în oglindă!

joi, 19 martie 2015

Programul

Orar al unora dintre firmele de pompe funebre este unul domnesc: de la 9 la 17. Spun asta din experiență proprie, deși ai crede că dacă pot fi apelați non stop pentru a le solicita servicii funerare, și la sediul firmei este cineva în permanență. Deși am fost pus în fața unui fapt împlinit, așa cum v-am scris aici, în momentul în care l-am contactat telefonic pe patronul firmei la care a ajuns persoana decedată, am fost invitat la firmă a doua zi, nu mai devreme de ora 9. Am insistat să ne vedem în aceeași seară și la ora 20.28 domnul a sosit la sediu, cu doar 2 minute înainte de ora planificată. Un semn bun, punctualitatea, m-am gândit eu.

Am discutat despre serviciile funerare de care aveam nevoie, despre prețul lor, despre îmbrăcămintea pe care o va purta decedatul („cu 400 de lei îl îmbrac cu haine noi!”), despre condițiile și locul unde va fi păstrat decedatul până la înmormântare, despre pașii de urmat pentru închirierea capelei, despre intermedierea unui serviciu religios asigurat de un preot cu care colaborează în asemenea situații, despre colaci, prosoape, lumânări, brioșe ......Un om politicos, cu zâmbetul pe buze, un profesionist desăvârșit în a-ți jumuli cât de mulți bani din buzunare. Este interesant că pachetul oarecum obligatoriu de servicii mortuare (costatarea decesului, îmbălsămare, spălat, îmbrăcat, manipulare sicriu, transport la capelă, ....) plus un sicriu de valoare medie te pune în situația de a plăti fix suma dată de Casa de Pensii ca și ajutor pentru înmormântare. Oricum ai întoarce-o, cert este că toți banii din ajutor trec în buzunarul firmei de pompe funebre, iar cu restul te descurci cum poți.



Ne-am dat întâlnire a doua zi, „pe la 9” pentru a primi actul constatator al decesului. Cu acesta plus alte câteva copii după acte de identitate și căsătorie am mers la primărie unde soția decedatului a depus cererea pentru eliberarea certificatului de deces, care la Cluj a fost gata la ora 13, fix la momentul în care, la Agenția de Prestații Sociale, se închide ghișeul unde trebuie să depui actele pentru acordarea ajutorului de înmormântare. Lucrurile sunt relativ simple, dar cronofage și cu mulți timpi morți.

Revin la patronul de la firma de servicii funerare. Aparent amabil, este atent la fiecare detaliu din care poate scoate bani. Evident că nu poate elibera chitanțe pentru îmbrăcămintea decedatului, pe care o s-o cumpere „de la Piața Mărăști, că acolo e mai ieftin”, dar serviabil sună la Administrația Cimitirelor pentru a face o rezervare în vederea închirierii capelei. Îmi oferă colaci, prosoape și tot ce am nevoie, mă pune în legătură cu un preot, .....când îl întreb dacă pot veni cu cineva din familie, care este din altă localitate și este pe drum acum, îmi precizează, numai un zâmbet, că nu mai târziu de ora cinci, hai „cinci jumate”. Când plec, mă întreabă din ușă:
- Mormântul este pregătit? De cruce aveți nevoie?
- Da, am nevoie de crucea aceea din lemn ....
- 100 de lei, nu mă lasă el să termin .....

Evident că nu pot reda în cuvinte toate trăirile avute pe parcursul acestor pregătiri de înmormântare, cum am simțit că sunt, efectiv, tot timpul la bunul plac al unora care trăiesc din momentele de mare cumpănă din viața celor care trebuie să înmormânteze pe cineva. Toți te jupoaie de bani, de la șoferul de pe mașina funerară până la groparii fără de care nu se poate, de la preotul care a cerut/primit bani pentru slujba de la capelă până chelnerul de la restaurant, care întocmește nota de plată a mesei de după înmormântare.

O altă chestiune ciudată am întâlnit la Administrația Cimitirelor, unde am plătit închirierea capelei. Acolo, o doamnă amabilă mi-a cerut buletinul, mi-a întocmit o chitanță în valoare de 25 de lei și apoi i-a dat buletinul unei colege de birou, de la alt ghișeu, care s-a apucat, la rându-i, să scrie o chitanță în valoare de 125 de lei.
- Despre ce este vorba? întreb eu.
- Despre taxa pentru manipularea sicriului, îmi răspunde, amabilă, funcționara.
- Dar eu nu vreau să-l manipuleze nimeni, insist eu.
- Problema este că în interioprul capelei nu are voie nimeni să manipuleze sicriul cu excepția angajaților RADP (groparilor). Adică, angajații de la pompe funebre nu pot face asta, este interzis.
- Dar eu am voie?
Mirată și contrariată în același timp, nu știe ce să-mi răspundă.
- Dar puteți să faceți asta?
- Mă străduiesc, am încheiat eu. Vă rog să-mi dați buletinul.
Precizez că la capelă a avut loc doar slujba, înmormântarea a fost în altă localitate. Discuția de la casierie  a fost adusă la cunoștința groparilor care m-au luat la însoțire de cum am ajuns la capelă și cred că este limpede pentru toată lumea cum au decurs treburile în continuare: plătit plus băutură („tărie, că e mai bună!”) plus ceva de mâncare.