Echilibrul

În viața publică (și nu numai) poate fi cu mare greutate restabilit pe fondul emoțional, bine zgândărit, al campaniei electorale. După ce de ani de zile limbajul la cel mai înalt nivel al statului român a coborât sub orice limită a decenței și a respectului musai de acordat oricărui om, tot ce se întâmplă acum pare atât de firesc, încât, deși ar trebui, nu mai miră pe nimeni. Clocotul social a ajuns să scoată pe stradă mulți români, iar în tabăra adversă provoacă mici crize de isterie sau de identitate în rândul celor care înfierează pofta de manifestații publice a celorlalți. În realitate, zic eu, este la fel de grav faptul că unii cetățeni români din afara granițelor nu au avut posibilitatea să voteze ca și numărul suspect de mare de vizitatori (musafiri) pe care l-au avut localități cărora nu le-au mai trecut nimeni pragul de multă, multă vreme.

 Sursă.

Ambele tabere aruncă vorbe grele, cel mai adesea prin vocile celor din rândul doi sau trei. Principalii candidați la funcția supremă în stat își măsoară forțele cu ajutorul echipelor de sfătuitori aflate în spatele evenimentelor aranjate, planificate. În situațiile libere de orice angajament, fiecare spune și acționează liber și este aproape de suma calităților și defectelor care formează întregul unui om, fie el politic sau nu. Ideea este că orice faptă sau vorbă are dublu efect: întărește opinia susținătorilor și determină printre ceilalți un vot negativ, cel mai adesea. Nu am pretenția că am descoperit roata, ci  doar faptul că atâta încrâncenare nu am mai văzut de multă vreme. Rămân în continuare uimit de pofta de putere și sunt convins că miza este uriașă în această competiție. 

Dreptul la vot este important pentru democrație și deși par vremuri de mult uitate, multe lupte s-au dat și pentru acesta, la noi și în alte părți. Eu m-am hotărât și o să merg la vot, tu ce ai de gând?