Cartela

De telefon mobil este unul dintre cele mai prețioase lucruri atunci când pleci în lumea largă, în modesta mea opinie. Suntem robii tehnologiilor moderne, al memoriilor electronice. Dacă printro împrejurare oarecare pierdem accesul la numerele de telefon salvate pe cartela telefonică, ne trezim singuri în mijlocul pustiului. Câți dintre voi știu numerele de telefon ale celor apropiați?

În ultimele zile ale lunii noiembrie am plecat spre Italia și am păstrat abonamentul la Orange dintr-un motiv simplu: îmi este necesar ceva timp pentru a intra în legătură cu cunoscuții mei de pe un nou număr de telefon, din țara unde o să locuiesc o vreme și pentru asta am nevoie de datele lor de contact. Roamingul este activat, nu este prima dată când ies din țară și folosesc acest serviciu. Totul a fost bine cam două săptămâni, după care cartela mea de Orange a refuzat să se mai conecteze întro rețea din Italia. Am schimbat telefonul, am încercat conectarea manuală pe diferite rețele, rezultat zero. Neplăcut  moment, înainte de sărbători, când mai obișnuim să ne sunăm cunoscuții, să ne urăm/sorcovim de început de an. Bașca tradiționalele mesaje de Crăciun care, în ceea ce mă privește, nu și-au găsit destinatarul .... Ghinion, Murphy nu doarme, nu?

Sursă foto.

Și parcă asta nu ar fi de ajuns, nici nu văd nici o soluție de rezolvare a problemei în viitorul apropiat. Pentru a schimba cartela este nevoie de prezența mea la un magazin Orange, ori eu sunt la peste 1200 km de cel mai apropiat .... O să încerc să iau legătura pe net cu Orange România pentru a-mi închide abomamentul, deoarece este aiurea să plătești un serviciu de care nu poți beneficia dintr-un motiv banal: cartelă defectă. Și uite așa, acest ghinion mă lasă cu un gust amar după ce am fost client peste 10 ani la această companie de telefonie mobilă.

Murphy

Ăsta mă enervează la culme, uneori! :)) Numai și numai din cauza lui, pentru simplul fapt că a spus că un necaz nu vine niciodată singur, ci în serii, da, da doar din acest motiv am avut eu o altă aventură cu binecunoscuta instituție care se intitulează Poșta Română. Vă scriam aici despre eforturile mele de a evita întâlnirea cu poștașul, mă rog, în sens larg vreau să spun... parcă am avut presimțiri. Mai degrabă știu prea bine cât de neașteptate sunt serviciile prestate, ca să spun așa, întro manieră delicată.
După ce am încercat din răsputeri să primesc cartea cumpărată de la un onorabil (?) magazin de cărți printr-un serviciu de curierat (prietenii știu de ce!) fără sorți de izbândă, am primit în cutia poștală mult așteptatul bilețel:

Deși până de curând am ridicat colete de la oficiul postal nr. 12, am citit atent biletul și am făcut investigații, pentru a merge la locația precizată: oficiul postal nr.15, care se află pe strada Izlazului nr.18, tot în acest minunat cartier numit Mănăștur. Ajung la oficiu, stau la coadă, îmi vine rândul și aflu că nu am venit bine, că strada mea este arondată la oficiul postal nr. 15 ghișeul 1! Poftim? Da, da, insistă doamna, acolo pe Calea Florești! Dar nu scrie aici O.P. nr 15? insist eu. Ba da, dar la ghișeul 1! Unde scrie doamnă ghișeul 1, întreb eu nervos deja! Aici:

mi-a răspuns doamna, indicându-mi mâzgălitura din chenarul roșu și susținând sus și tare că acolo scrie cu pixul ghi 1, adică ghișeul 1! No, ce ziceți?  Putea foarte bine să completeze rubricile deja existente, într-un mod citeț, să priceapă oricine despre ce este vorba, nu să scrie hieroglife cu pretenție că și-a făcut datoria!Mama mia, eram în stare să ......  Am fost nevoit să merg tot la oficiul poștal la care mergeam de obicei, numai că de la sfârșitul anului trecut (din octombrie, cred) nu mai este numărul 12, ci numărul 15 ghișeul exterior 1! No bine, no! Eu numai acum am aflat! Bineînțeles că am stat la altă coadă și nu am uitat să pun întrebări de genul cine a completat superbul bilețel? Răspunsul a fost de mare efect: poștașii de acolo de la gară, că doară nu ea! Evident că a susținut că acele însemne ciudate și fără noimă reprezintă un mesaj clar: ghișeul 1! Cu nervii întinși la maxim, i-am trimis instituției gânduri bune prin intermediul doamnei care nu este poștaș, ci oficiant ghișeu sau cam așa ceva (îmi cer scuze dacă am greșit!), mi-am luat cartea și am plecat.

Ei bine, nu am terminat! Mai am de spus următoarele: pe site-ul oficial al Poștei Române, informațiile sunt și mai ciudate:

Acolo scrie cu foc adrese total aiurea: OP nr.15 este de fapt pe strada Izlazului nr 18, iar OP nr 15 Ghișeu (exterior) 1 este pe Calea Florești nr 62.  No, înțelegeți despre ce vorbesc eu aici? 





Artizanat

                    Se cheamă ceea ce își face omul cu mâna lui:

                    Un bărbat sună la ușa unei doamne. Când aceasta deschide, o întreabă:
                    - Doamnă, dumneata știi să faci sex?
                    Contrariată și speriată în același timp, femeia îi trântește ușa în nas. A doua zi, aceeași poveste. Bărbatul sună (la ușă!), femeia deschide, urmează întrebarea:
                    - Doamnă, dumneata știi să faci sex?
                    Ușa este iarăși trântită, După-amiază, când soțul femeii vine de la serviciu, aceasta îi spune:       
                    - Ceva cu totul neobișnuit se întâmplă când ești tu la serviciu: un tip vine și sună la ușă și când îi deschid, mă întreabă dacă știu să fac sex. S-a întâmplat de două ori deja.
                   - No bine, no! Lasă că mâine stau și eu acasă! Zis și făcut. În ziua următoare, când tipul sună, soțul se ascunde după ușă și femeia, curajoasă, deschide:
                   - Doamnă, dumneata știi să faci sex? vine întrebarea străinului.
                   - Da, bineînțeles că știu! răspunde femeia.
                   - Atunci fă sex cu soțul dumitale, doamnă, că așa, doar, doar n-o să mai facă el cu soția mea!

                  :))
                  Dacă doriți, sunteți invitații mei să comentați!

Filmul

                     Pe care l-am văzut de curând şi care mi-a făcut o impresie cu totul şi cu totul deosebită este ,,Chaos Theory" (Teoria haosului) , apărut în 2008 , în regia lui Marcos Siega , în rolul principal Ryan Reynolds .

 

 

                           Probabil că Murphy a văzut acest film atunci când a zis :,,zâmbeşte , mâine va fi mai rău!" . O poveste de viaţă care încă o dată vine şi spune că suntem diferiţi şi este necesar (chiar recomandat) să ne trăim viaţa aşa cum credem noi de cuviinţă , să îi acceptăm pe cei apropiaţi nouă aşa cum sunt ei şi nu în ultimul rând , să nu facem presiuni asupra nimănui să-şi schimbe felul de a fi .

                           O zi ca oricare alta se transformă într-un adevărat coşmar pentru eroul principal după ce soţia sa a dat ceasul înapoi cu zece minute , întro încercare nereuşită de a-l scoate din ritmul ,  planificat cu mare precizie , în care trăieşte şi munceşte de obicei . Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită şi omul cinstit are mari surprize : pierde primul feribot al zilei ,  refuză o aventură de o noapte , dă o mână de ajutor unei gravide care are un accident şi de aici evenimentele scapă de sub controlul pe care l-a avut asupra întregii sale vieţi . În dorinţa de a elimina suspiciunile soţiei asupra paternităţii unui copil , are surpiza să afle că .... nu este nici tatăl fiicei sale !

                            Vă recomand cu căldură să vizionaţi acest film , al cărui trailer îl găsiţi aici .

 

 

                             Sursă foto .