Phishingul

Prin metoda OLX m a găsit și pe mine, ca să zic așa. Mama mea a cusut, cândva, cu multă migală, fețe de masă și mileuri cu șnur de macrame și are un geamantan plin cu asemenea lucrări artizanale pe care își dorește să le vândă. În ciuda faptului că acestor accesorii le a cam trecut timpul, se încăpățânează să creadă că s a întors moda lor și sunt căutate, opinie total diferită de a mea.

Ca un fiu de treabă ce sunt, am încercat să i dau o mână de ajutor, punând anunț de vânzare pe OLX, deși mai sunt acolo alte câteva zeci de asemenea anunțuri, de unde m am și inspirat oarecum în ceea ce privește prețul.

La câteva minute după lansarea primului anunț, am fost contactat, pe whatsapp, de două persoane care erau interesate de mileurile mele. Hmmmm, măi să fie..... așa de băftoasă să fie mama mea? Am fost sceptic din prima secundă. Și bine am făcut. 

Am intrat în jocul unuia dintre potențialii clienți, el imediat s a oferit să mi explice cum trebuie să procedez.

Informațiile trimise de celălalt client, o domnișoară după fotografia de la profil, erau în rezonanță perfectă cu primul și în totală contradicție cu modul obișnuit de efectuare plăți și de expediere a coletelor, chestiuni tratate și pe siteul OLX.

Am fost invitat să intru pe un link, situație care mi a sunat greșit din prima. În acest timp am fost sunat cu număr privat, fapt care mi a ridicat suspiciunile la maxim. Ce doreau, de fapt, cumpărătorii de la mine? Să mă păcălească, să urmez indicațiile unui link, să mi înregistrez acolo datele cardului, inclusiv CVV ul, chipurile pentru a mi face acolo plata. În realitate, cardul este un instrument de plată, nu de încasare, pentru asta este folosit IBAN ul. Dacă aveau datele mele, în minutul următor îmi puteau goli contul atașat cardului fără nici o problemă, ca să zic așa.

Cred despre mine că nu sunt chiar așa ușor de dus de nas, așa că, în ordine, am făcut următoarele:

- am blocat ambele conversații pe whatsapp

- am făcut printscreen uri

- am intrat pe site ul Inspectoratului Județean de Poliție Cluj și am completat o sesizare online.

În mai puțin de trei ore am primit un email de la poliție prin care eram invitat să dau mai multe detalii și să completez o plângere penală, lucru pe care l am refuzat, având în vedere că nu am fost prejudiciat cu nimic, intenția mea fiind aceea de a le pune la dispoziție informații despre nemernicii fără de care lumea ar fi un loc mai bun (aproape că sună ridicol comparând cu războiul de lângă noi).

După ceva vreme (câteva zile) m a sunat o doamnă inspector și a verificat încă o dată sesizarea mea, apoi m a întrebat dacă poate introduce informațiile mele în lucrarea de cercetare, urmând să fiu chemat la secție ulterior. Am fost de acord, mi ar plăcea să știu că unii dintre acești escroci mai sunt prinși.

Ca un fapt divers, anunțurile mele stau acolo triste, cu doar câteva vizualizări și doar două click uri pe numărul de telefon, cel mai probabil ale celor doi clienți misterioși.

Nu pot încheia fără să vă întreb: nu știți pe cineva interesat de asemenea fețe de masă/mileuri?

Semne

Bune nu prea are anul care abia a început pentru instituția polițienească din județul Cluj. Gafele se țin lanț: după două accidente de circulație în care au fost implicate mașini de poliție, bomboana pe coliva bunului renume nu a întârziat să apară: patru indivizi au reușit să evadeze din arestul poliției județene! Hmmmmm, nu-i a bună!

 Sursă.

Între Crăciun și revelion, în Piața Flora, mai mulți comercianți vindeau petarde și artificii de toate mărimile, cu tarabele pline, nu așa pe sub mână, deși este interzisă comercializarea anumitor produse de acest gen.  Am fost tentat să sun la poliție să reclam acest fapt, dar nu am avut timpul necesar pentru a duce la bun sfârșit acest demers. Este o scuză jalnică, dar este purul adevăr. Dacă aș fi sunat, este limpede că ar fi trebuit să stau să văd ce am rezolvat, nu?  Cred că ar fi fost o experiență interesantă ....

Regret că alimentez, prin rândurile de mai sus, o părere generală ușor negativă despre această instituție, dar astea sunt faptele: rușinoase! Este total greșit să pun etichete, aruncând umbre de îndoială și asupra celor care își fac datoria așa cum trebuie și cum ne așteptăm să o facă, dar parcă este momentul pentru un duș rece și reocuparea pozițiilor, nu?

Ghinion

Teribil trebuie să ai să fii implicat într-un accident rutier fix cu mașina poliției! Să fii implicat este doar un fel de spune ....

 Sursă.

O mașină care staționa regulamentar, pe banda a doua, pentru a face virajul la stânga, în deplină conformitate cu regulie de circulație și cu semnalizarea rutieră din acea intersecție, a fost izbită frontal de o mașină a Secției 4 Poliție din Cluj Napoca. Din fericire, nimeni nu a fost rănit, dar sunt tare curios cine va plăti reparațiile! 

Mașina poliției avea viteză mare, girofarurile pornite, semnalele acustice nu, a intrat pe contrasens pentru a evita o altă mașină, se spune într-un comunicat al Poliției. Este limpede că mașina care staționa nu avea cum să tragă pe dreapta pentru a face loc mașinii de poliție și, în opinia mea, nici mașina de poliție nu avea ce căuta pe contrasens. Chiar dacă semnalele luminoase îi asigură prioritate, dacă drumul este blocat de o mașină care staționează, clar că nu este o soluție să te îndrepți nebunește spre ea. Sau este? Se pare că domnul șofer-polițist a crezut că da! :(

La prima vedere, se pare că polițistul, care a și provocat accidentul, este vinovat .... în cazul în care colegii de la rutieră îl consideră vinovat pe polițistul de la volan, mașina care staționa va fi reparată pe asigurarea mașinii de poliție, nici nu mă gândesc la posibilitatea ca aceasta să nu fi fost asigurată, chit că nu prea ar avea cine să verifice acest lucru ... Acum urmează mai multe întrebări: se acordă puncte de penalizare, pentru o asemenea situație, la pachet cu o amendă, polițistului, chiar dacă era în timpul serviciului? Mașina secției de poliție va fi reparată pe cheltuiala ... cui? Cum va fi sancționat domnul polițist, pe linie de serviciu, dacă va fi considerat vinovat?  Și ultima: a mers altă mașină să rezolve sarcina de serviciu care a dus, indirect, la această situație sau misiunea a fost abandonată? Dacă a fost abandonată, înseamnă că nu era urgentă, atunci cum de avea girofarul în funcțiune? Aș mai avea, dar, mno, de ajuns ... oricum sunt, cel mai probabil, fără răspuns! 

P.S. Azi se împlinesc 21 de ani de când am obținut permisul de conducere, categoria B! Tu cum stai la acest capitol? 

Poetul

A scris, cândva: „A-nceput de ieri să cadă, Câte-un fulg .....

Acum a stat .....”

Iarna își face simțită prezența, în adevăratul sens al cuvântului și zăpada a juns în sfârșit și pe strada mea! :)

Brrrrr! No bine, no! Curățăm mașina de zăpadă, rășpălim parbrizul, e frig, ......ca iarna! Circulația se desfășoară în condiții de iarnă .....

În imaginea de mai sus se poate vedea o mașină de poliție care avea girofarul bine camuflat de un strat de zăpadă ....era pus în funcțiune, dar luminile roș-albastre nu se prea vedeau .....și acum vin și întreb și eu: oare a nins așa de mult de când sunt ei în misiune sau pur și simplu nu l-au curățat la intrarea în serviciu? 

Polițistul

Este angajatul din serviciul public de care, fie că ne place să recunoaștem sau nu, cu toții am putea avea nevoie la un moment dat. Chiar dacă nu ne sunt pe plac atunci când ne opresc în trafic, tot de ei avem nevoie pentru a ne ajuta în situații de tot felul ....

 Sursă.

În opinia mea, polițistul trebuie să Nu fie corupt sau coruptibil, să fie ferm și apărat de lege în toate acțiunile sale. În primul rând, să aibă la dispoziție, după o lege favorabilă desfășurării activităților specifice, de toate dotările logistice necesare pentru a duce la bun sfârșit sarcinile de serviciu. Polițiștii mai au nevoie de respectul nostru, al tuturor. O poliție puternică asigură liniște pe stradă și ordine publică, așa cum ne dorim cu toții, pentru noi și copiii noștri.

Nu mi-am propus să scriu un omagiu, ci doar să vă spun că eu sunt consternat de lipsa de respect profesional și uman la care au fost supuși doi polițiști din capitală, așa cum se poate vedea din filmulețul realizat de un biciclist care a fost pe fază:

În România anului 2014 este de necrezut modul în care au ajuns cei doi polițiști în intersecția pe unde trebuia să treacă o coloană oficială .....adică niște oameni speciali care nu au timp de pierdut în trafic, dar au la dispoziție mijloace discreționare (total neprofesionale) de a realiza imposibilul: decongestionarea unei intresecții pentru a trece aleșii neamului! Oare așa scrie în fișa postului, ca polițistul să fie în măsură să alerge o distanță considerabilă pentru a deschide drumul mai marilor, de teamă ca șefii să nu fie muștruluiți? Oare numai mie mi se pare că lucrurile nu sunt în ordine? Cred cu tărie că este un mic abuz de putere din partea unor șefi cărora nu le pasă de oamenii pe care îi au în subordine, cu care ar trebui să fie camarazi .....

Polițistul

Local care asigura ...el știe ce în fața sediului Direcției Taxe și Impozite Locale a Primăriei Cluj Napoca, situate în Piața Unirii numărul 1-2, miercuri, 16.iulie, în jurul orei 11.15 a fost făcut de rahat de tupeul unui individ care conducea un Volkswagen Bora înmatriculat în Olanda. Am fost martorul involuntar al întâmplării care a fost cam așa:
Pe trotuarul din fața instituției mai sus menționate își făceau veacul doi polițiști locali când, o mașină care rula spre strada Eroilor a urcat pe trotuar, fix în dreptul lor. Unul dintre ei a așteptat ca șoferul să deschidă ușa și l-a invitat să se pună în mișcare, deoarece este interzisă oprirea ( și staționarea, evident) în acel loc. Tipul, plin de sine, și-a așezat ochelarii de soare mai bine și i-a spus polițistului că nu stă mult, că are o treabă înăuntru, la primărie. Omul care ar trebui să aplice legea, tocmai pentru a păstra ordinea, a scos un mobil din buzunar, a mimat gestul că ar suna pe cineva și l-a amenințat pe șoferul rebel că o să-și sune colegii și mașina va fi ridicată. Impresionat până la lacrimi, individul i-a răspuns ceva de genul du-te domnule și lasă-mă în pace! și a plecat pur și simplu să-și rezolve treburile. Polițistul a rămas efectiv vorbind singur și ghici, a băgat telefonul în buzunar, și-a aranjat și el ochelarii de soare, apoi a continuat o conversație cu colegul său, care în tot acest timp nu a schițat nici măcar un gest de a-și face simțită prezența, dar e drept, el nu avea ochelari de soare.

Morala poveștii este simplă: un om educat nu dă dovadă de tupeu prostesc, parcând pe trotuar, chiar în fața instituției unde are ceva de rezolvat și astfel nu poate constata că prezența super-polițiștilor locali este, cel mult, una de decor. De cealaltă parte, în continuare este la mare cinste nesimțirea și încălcarea regulilor elementare de conduită civică, poate și ca o adunare a frustrărilor din țările pe unde românii cu diferite niveluri de educație trăiesc și unde nu îndrăznesc să facă pe grozavii în relațiile cu autoritățile. Personal am intrat în contact cu autorități din mai multe state europene și vă pot spune că dau dovadă de fermitate și intransigență: educația se face prin aplicarea fermă a legii, nu prin statul de povești să treacă serviciul, să ne luăm salariul.

Garcea

                    Nu se dezice și face exact ce vrea mușchiul lui! Sau cam așa ceva!
                    La sfârșitul acestei luni îmi expiră permisul de conducere, drept pentru care luni am pus osul la treabă (a se citi la analize) și am adunat actele necesare într-un dosar plic, în conformitate cu precizările de pe site-ul SPCRPCIV CLUJ. No bine, no! Polițistul de la ghișeu m-a tras în chip de trei ori deoarece ba am privit pe careva în dreapta, ba am clipit. Pe când mă bucuram că au mers lucrurile ca unse, îmi spune sec:  dacă aveți nevoie de dovadă, să reveniți după o oră și jumătate sau două!  Evident că am rămas cu gura căscată, dar din alte experiențe anterioare știu că nu este tocmai bine să stârnești lucruri despre care nu știi cum se vor sfârși! Am plecat bombănind, mintea mea în gândul ei, desigur! :)
                   După ce am pierdut vremea două ore, m-am prezentat la ghișeul cu pricina, cu emoții de data aceasta! Extrem de politicos, domnul polițist mi-a cerut buletinul, a apăsat pe ceva butoane, a scos din imprimantă o jumătate de coală A4 pe care și-a pus elegant semnătura și  ștampila instituției pe care cu mare onor o reprezintă, apoi mi le-a întins, fără măcar să zâmbească! :) Vă dați seama ce de gânduri mi-au trecut prin cap, care de care mai năstrușnice! Concluzia la care am ajuns o să o scriu mai jos, că poate sunteți gândiți și voi: a sosit ceva coleg la serviciu și i-a arătat cum se pornește imprimanta! Mno, ce ziceți? Ce alt motiv să mă aburească ar fi putut avea? Sunteți invitații mei să vă dați cu părerea, mai jos, la comentarii!

Examenul

                      Pentru obţinerea permisului de conducere l-am susţinut prima dată în 1994 . Zic prima dată deoarece am susţinut de trei ori asemenea examene , pentru categorii diferite , în 1994 , 1995 şi 2004 . Scriu aceste rânduri pentru a vă povesti o întâmplare negativă cu poliţişti , cel puţin pentru mine . În urma poveştii de la Sibiu am primit semnale că poliţiştii nu sunt prea iubiţi . Şi nu prea înţeleg de ce (oare ?) . :))
                     Am făcut şcoala de şoferi în toamna anului 1993 şi am fost planificat la examen pe la jumătatea lunii decembrie . La intrarea în sala de examen (teoretic) un poliţist (era maior) a tras concluzia că buletinul meu de identitate nu este chiar în regulă . Pe ultimele pagini şi pe coperta din spate erau trecute numele unor fete şi numerele lor de telefon sau adresa ! Buletinul meu era modelul acela vechi cu mai multe file şi tocmai ce îi fusese prelungită valabilitatea cu încă zece ani . Întrebarea este : cel de la evidenţa populaţiei nu a văzut că buletinul era neconform şi că trebuia să îl înlocuiască şi nu să-i prelungească valabilitatea ? Precizez că :
1. la acea vreme buletinele erau valabile zece ani şi puteau fi prelungite pe încă zece ;
2. era interzisă orice adnotare pe filele acestuia ;
3. pe atunci biroul de evidenţă a populaţiei era în compunerea/subordinea poliţiei ;
4. la 14 ani şi imediat după aceea nu eram prea impresionat de faptul că nu aveam voie să notez numele unei fete faine chiar pe ....buletin .
                      Ei bine , maiorul nu mi-a permis accesul în sala de examen , ba mai mult , mi-a anulat buletinul , scriind pe fiecare dintre paginile lui , cu pixul din dotare , anulat şi apoi şi-a trecut numele în clar şi semnătura . Consider că a fost un exces din partea lui , altă treabă avea el acolo . A distrus speranţa mea de a avea permis de sărbătorile de iarnă din acel an (maşină deja aveam). În câteva zile mi-am făcut buletin nou , dar circul nu s-a încheiat . Ticălosul de maior a pus dosarul meu la el în dulap şi eu am mers în zadar la ghişeu pentru a mă reprograma . După mai multe peripeţii , am reuşit să mă planific la examen abia anul următor , în 13 ianuarie , zi în care am obţinut dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice .
                      Despre poliţistul cu pricina am auzit la radio , câţiva ani mai târziu , că a fost dat afară deoarece a dat răspunsurile corecte unei candidate în timpul examenului , pe motivul penibil că aceasta nu ştia bine limba română şi nu înţelegea întrebările . Cum s-ar spune , l-a ajuns blestemul trabantului galben ! :)
                      Morala : NU toţi poliţiştii sunt OAMENI !

Prietenii

                      Ştiu de ce ! Este un slogan fain , pe care toţi băutorii de bere îl cunosc , indiferent dacă beau sau nu berea care l-a creat . Dar nu despre bere vreau să vă scriu azi .
                      Pe la jumătatea anilor '90 , pe fondul adaptării legilor la vremurile care se schimbau pe repede înainte , România a fost raiul bişniţarilor de maşini şi , cred eu , la propriu , cimitirul maşinilor secon hand din Europa (pe primul loc , Germania) . Toţi şmecheraşii plini de tupeu aduceau maşini mai bune sau mai rele şi făceau tot felul de combinaţii cu acestea şi/sau cu actele lor . Nu am cum să ştiu numărul exact , dar sunt convins că mii de maşini au fost înmatriculate cu acte false . Exista o adevărată piaţă a actelor şi a plăcuţelor cu seriile de identificare ale autoturismelor care erau montate de pe o maşină pe alta după cum dicta interesul de moment . Românii nu erau pregătiţi pentru asta . Campioana acestor manevre era maşina Audi 80 , modelul fabricat prin anii '80 .
                       Să revin la povestea cu prietenii . La sfârşitul anilor '90 mă găseam în situaţia de a nu avea maşină . Pe cea veche o vândusem şi încă nu îmi cumpărasem alta . Cu prilejul sărbătorilor de Paşte din acel an , un prieten mi-a împrumutat o maşină pentru a-mi putea vizita rudele aflate la sute de km distanţă , un Audi 80 care era taximetru în Cluj . La întoarcerea spre casă , la ieşirea din Sibiu , în dreptul aeroportului , la benzinăria Petrom am fost oprit în trafic de poliţia rutieră care făcea un control împreună cu R.A.R.-ul . Voiajul meu deosebit de plăcut până în acel moment s-a transformat rapid întrun coşmar . Angajaţii de la R.A.R. au constatat repede următoarele : cauciucurile nu erau în conformitate cu cele înscrise în certificatul de înmatriculare şi nu erau identice pe axe , maşina figura în talon că avea motor pe benzină şi în realitate avea motor diesel . Deja eram galben ca lămâia , aşa cum cântă duios Mărgineanu .
                        Încep să le explic , lor şi poliţiştilor (erau în total patru) , că maşina era împrumutată , lucru care reieşea şi din acte . Bine , bine , dar maşina asta face taxi , un taxi mi-am găsit eu să împrumut ? Cine se gândeşte să verifice motorul şi cauciucurile atunci când ia o maşină de la cineva ? No bine , no ! La un moment dat , unul dintre ei ridică o parte din chederul din dreptul seriei de identificare a autovehiculului şi trage concluzia şoc pentru mine : seria originală era decupată şi înlocuită cu cea care corespundea datelor înscrise în acte . Am rămas fără aer . Maşina era înmatriculată cu acte false , ceea ce însemna că tocmai ce comisesem o infracţiune .
                        Lucrurile s-au precipitat . Cei patru o dăteau înainte : situaţia este foarte gravă ; eu mă văetam din toate puterile că nu am ştiut , că nu am nicio vină  , că sunt doar o victimă a împrejurărilor , că fiica mea (care avea pe atunci 4-5 anişori şi începuse să plângă pe bancheta din spate) rămâne a nimănui dacă ajung la închisoare , că rămân fără serviciu şi ce ştiu eu ce mai ziceam pe acolo . Ei bine , minunea s-a întâmplat : ceva din cele spuse de mine sau de soţia mea l-a înduplecat pe unul dintre cei doi tipi de la R.A.R care în mod incredibil i-a convins şi pe ceilalţi să ne lase să plecăm ca şi când nici nu ne-am fi văzut unii pe ceilalţi . Niciodată nu am găsit explicaţia acestui gest al unor persoane pe care nu le cunoşteam şi pe care nu le-am mai văzut de atunci . Şi-au strâns sculele şi au plecat înainte ca eu să înţeleg pe deplin ce mi se întâmplă sau ce şansă am avut .
                         Nici nu mai ştiu cum am ajuns la Cluj , de frica unui alt control . În aceeaşi seară am înapoiat maşina prietenului meu , a cărui reacţie a pus capac acelei zile :
                         - Bine , mă ! Nu aveau ce să-ţi facă !
                         Orice comentariu este de prisos .
                         Ba am să fac totuşi unul : şi poliţiştii sunt OAMENI !