Filmul

Românesc „De ce eu?”, 2015, în regia lui Tudor Giurgiu, cu Emilian Oprea în rolul principal m-a înfiorat, minut cu minut, recunoscând în tot și-n toate sistemul românesc al relațiilor care mai de care mai ciudate și nefirești din instituțiile statului român. Încrengăturile dintre mai marii procuraturii și interesele lor de a reduce la tăcere un procuror care a îndrăznit să cerceteze pe un finanțator de seamă al politicii sunt pe cât de reale, pe atât de grețoase. Un sentiment real de scârbă instituțională, în dispreț față de orice normă morală și profesională, un sentiment al zădărniciei, o luptă cu morile de vânt .....

 Sursă.

La baza scenariului filmului stă povestea reală a procurorului Panait, care s-a sinucis, în anul 2002, după ce a fost desemnat să cerceteze cazul unui alt procuror care a îndrăznit să se atingă de oameni cu relații la cel mai înalt nivel în lumea politică. Dacă punem povestea filmului peste ceea ce știm azi, că prim-ministrul de atunci a făcut între timp închisoare, că politicienii sunt în număr mare la închisoare sau în curs de judecare pentru fapte de corupție, nimic nu ne mai miră.

Nu știu în ce măsură filmul redă realitatea sau nu. O deviație de la faptele reale va putea fi mereu pusă pe seama unor acte artistice sau pe viziunea personală a scenaristului sau regizorului. Un lucru este sigur în ceea ce mă privește: groaza cu care am recunoscut România putredă în care trăiesc și de care nu sunt prea mândru. Din păcate .....

Un film greu, deloc recomandat (doar) pentru umplerea timpului liber, care dorește să transmită mesaje despre complexitatea relațiilor interumane, în general și mai ales la serviciu, care lasă în urmă o ușoară neîncredere în instituțiile care ar trebui să se găsească dincolo de orice îndoială în ceea ce privește onestitatea.

Trailerul filmului este la îndemâna celor care doresc să-ți facă prima impresie dincolo de cuvintele mele: