miercuri, 3 iunie 2015

Olar













Alte povești fără cuvinte poți găsi pe blogul lui Carmen.

28 de comentarii:

  1. remarcabil mestesug...
    e bine ca traditia merge mai departe, e bine si e frumos...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că există o mică problemă ..... nu știu dacă merge mai departe, nu sunt convins ....

      Ștergere
  2. Una din traditiile care inca supravietuieste. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Super, mi-ar placea si mie sa ma joc cu lutul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mereu am admirat aceasta munca si mi-am dorit sa incerc si eu macar o data!
    Nu am reusit, dar macar l-am dus pe Mihnea.

    RăspundețiȘtergere
  5. ce aş fi participat şi eu la un curs de olarit ....

    RăspundețiȘtergere
  6. Meşteşug stravechi dar de autenticitate !!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Frumoasă artă,mi-ar plăcea să încerc și eu!
    Zi excelentă!

    RăspundețiȘtergere
  8. Mi-am adus aminte cum îmi plăcea, când eram mică, să modelez diferite figurine din noroi. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Este o meserie-arta atat de frumoasa. Parca au o vraja in maini atunci cand modeleaza lutul!
    Happy WW!

    RăspundețiȘtergere
  10. Sa știi ca și eu mi-am dorit o roata din aia cândva. ..;))

    RăspundețiȘtergere
  11. Caaaaat m-am chinuit sa invart roata! :) Dar am reusit!! Dintr-un bulgare de lut mi-a iesit... alt bulgare de lut! Pare usor mestesugul, dar nu-i usor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt convins că al doilea bulgăre de lut era mai fain decât primul! :)

      Ștergere
  12. Răspunsuri
    1. Un hobbby ar putea fi pentru noi, mai demult era o meserie! :)

      Ștergere
  13. Voi aveți un olar pe strada care duce la Casa Matia, de regulă de la 3-5 pm...

    RăspundețiȘtergere