luni, 11 ianuarie 2016

Viața

La volanul unui camion este diversă, nici un drum nu este ca altul, nici o zi ca și cea de dinainte. O meserie grea, (prea) puțin apreciată de cei din jur, desconsiderată de prea mulți din motive de „uite și la ăsta, dacă-i plăcea cartea nu ajungea șofer de camion”. O problemă generală a românilor este îngâmfarea, cu o consecință directă lesne de observat: atitudine greșită față de muncă. Extrem de multe persoane nu muncesc din motive incredibile: prea puțini bani, cum să fac eu asta, munca asta nu este de mine, îmi este rușine să fac asta, am fost degeaba la școală? și lista ar putea continua. Lenea e cucoană mare dintotdeauna, nu?



Una dintre constatările surprinzătoare pentru mine a fost următoarea: unul din zece angajați români este paznic! Raportul îmi aparține, este făcut după ureche/ochi și este doar pentru a exemplifica. Este incredibil cum peste tot locul dai de paznici și portari care știu totul, în afara orelor de program sunt adevărații directori, sunt extrem de nepoliticoși și repeziți. Dacă te uiți la ei și-i asculți cum pocesc limba ce-o vorbesc, te apucă tot dragul, ca să zic așa.

Legislația este făcută, cel mai probabil, pentru a facilita grupuri de interese particulare. O mafie uriașă se învârte în jurul acestor firme de pază, bani buni trec dintr-un buzunar într-altul, culmea acestor servicii de pază este că au ajuns să păzească și unități militare, dar acesta este un alt subiect. Să revin la portari, acești zbiri de toate zilele ai oricări firme: cu educație precară (majoritatea dintre ei), îmbrăcați în uniforme care au veste cu zeci de buzunare (oare ce dracu se poate pune în ele?), încălțați în bocanci negri, mândri nevoie mare de calitatea lor de mici dumnezei în zona de responsabilitate, vor avea tot timpul ceva de comentat la felul în care interacționezi cu ei sau locul unde parchezi/oprești camionul și toți, dar absolut toți, au veleități de agenți de poliție rutieră: dirijează circulația, de cele mai multe ori neștiind dacă o manevră se poate face sau nu cu camionul. Unii dintre ei scriu cu mare greutate în registrele de acces în instituții/firme, alții se mai încurcă în butoanele aparatelor cu care țin legătura cu șefii și colegiii lor, cu toții nemulțumiți de salariile mici, au, marea majoritate, ceva în comun: au cam lipsit în primii șapte ani de acasă. Este posibil să fie asta o cerință la angajare? Hmmmmm ..... Dincolo de aceste observații personale, mai am o întrebare: în afara situațiilor în care nu sunt alte locuri de muncă în zona unde trăiești, de ce ai alege să te faci paznic?  Cum este posibil să alegi să te plimbi pe lângă garduri în loc să faci ceva cu adevărat? A, nu știi să faci nimic? Nu ai învățat să faci nimic cu propriile mâini? Nu ești în stare de altceva, ești puturos și îți place mai degrabă să te bați decât să înveți o meserie?



Culmea paznicilor am întâlnit-o la un depozit de băuturi răcoritoare situat undeva pa autostrada București-Pitești: la fiecare rampă unde se încarcă sucurile în camioane (și sunt zeci!) exista câte un agent de pază care verifica la sânge marfa încărcată de stivuitorist, după ce aceasta fusese atent numărată și de către un alt angajat al firmei respective. În fiecare schimb merg la lucru tot atâția paznici, câți stivuitoriști! Pardon, am greșit, trebuie să-i adaug și pe cei de la poartă, apoi pe cei care păzesc gardurile și ieșirea din spate .....




6 comentarii:

  1. Îmi amintesc că Napoleon avea un serviciu de poliție...
    Și o poliție secretă care urmărea poliția...
    Și o altă poliție secretă care urmărea poliția secretă... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine, bine, dar pe paznicii lui Napoleon îi urmărea cineva?
      .... că nu reiese cu siguranță .....
      :))

      Ștergere
  2. Recunosc ca nu mai stiu exact momentul cand a aparut oficial posibilitatea ca institutii ale statului sa fie pazite de firme private. Dar primul gand a fost ca nu intamplator.
    Ce a urmat am vazut cu totii, inclusiv situatiile mentionate de tine care sunt peste tot.
    Pare descurajant!
    Oricum sa fim optimisti, daca mai putem...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doar de noi depinde optimismul fiecăruia, cât despre unul general, mai greu, date fiind condițiile ....

      Ștergere
  3. Ar mai fi si paznicii de noapte care dorm in general. :))))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O altă filă din aceeași poveste a celor tineri care nu sunt în stare să învețe o meserie!

      Ștergere