joi, 11 septembrie 2014

Oamenii

Nu s-au născut egali, în ciuda tuturor poveștilor democratice. Mă rog, și acesta este un fel de a transmite un mesaj, ca oricare altul. În luna august am trecut munții pe Transalpina și, dincolo de frumusețile locurilor și de bâjbâiala autorităților în a termina acest frumos drum, am fost surprins să văd două tabere de oameni sărmani, cazaci în condiții precare, pe marginea drumului și în apropierea unui pârâu, care își câștigă existența din adunarea ciupercilor și strângerea fructelor de pădure.


Am văzut cândva un reportaj la televizor despre acest subiect și încă de pe atunci m-am gândit la ce greu trebuie să le fie bieților oameni. De aproape, situația m-a înfiorat cu adevărat. Copii mici se jucau cu te miri ce, din când în când mai făceau cu mâna la mașini. Cu siguranță un adult este pe undeva prin zonă, dar copiii sunt total nesupravegheați.


Locurile nu par deloc prietenoase, nu sunt tobogane, hinți sau alte trăznăi minunate cu care se joacă, de regulă, copiii în parcurile de joacă din orașe .... știu că mă repet, dar spuneți voi, sincer: acești copiii s-au născut egali cu copiii care merg la grădiniță, de exemplu? Am ezitat dacă să le fac fotografii sau nu, nu cred că este legal, dar sunt convins că nu este moral să fac poze unor copiii, cu atât mai mult care se află în situații nu tocmai în regulă și să le pun pe blog.


Undeva în pădure, în două locuri unde drumul era mai larg, oameni amărâți, îmbrăcați cu haine ponosite, stăteau la coadă în spatele unor dubițe, ținând în brațe lădițe cu ciuperci. Venise patronul care le aduna, cântărea, care îi plătea pentru truda lor. Nu cred că are importanță, dar nu pot să nu spun că lângă dubiță era parcată o mașină de fițe, cumpărată cel mai probabil intermediind ciupercile și fructele de pădure culese de acești oropsiți ai soartei. Da, și asta înseamnă capitalism, afaceri ....


În acest timp, în tabăra pustie se aud uneori chiotele unor copii la al căror viitor mă gândesc cu greu. Doi câini jigăriți se gudură pe lângă ei. Când o să vină acasă părinții, tare se vor bucura, cum e și normal, nu? Oare o să scoată careva dintre aceștia, din buzunar, ceva dulce cumpărat de la alimentara din colț, pentru cel mai cuminte copil? 



12 comentarii:

  1. Oamenii se nasc egali in materie de drepturi si obligatii...
    Uneori, ciupercile care se vand la marginea drumului sunt imbibate cu apa, ca sa atarne mai greu. ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Absolut corectă observația ta! Eu doar încercam să transmit un mesaj de compasiune, după cum am și precizat în text. Nu știu cum stă treaba cu ciupercile vândute pe marginea drumului, eu nu am curaj să mănânc așa ceva, nu de alta, dar nu mi-ar place să ajung la știrile de la ora cinci! :)

      Ștergere
  2. egalitatea dintre oameni e o utopie...
    nu stiu daca ai trecut vreodata prin Vaslui, prin satele din Vaslui...eu da, acum niste ani am fost acolo cu un proiect...
    sa-ti spun ca am vazut sate fara curent electric, oameni care inca mai arau cu plugul de lemn, ca singurul magazin din sat era carciuma unde trona un mare afis pe care scria "avem parizer"...era singurul tip de mezeluri pe care si-l permiteau, nimeni nu cumpara o sticla de suc la 2 litri, era vandut cu paharul...
    despre cum erau copiii acestor oameni ce pot sa spun?
    unii dintre ei nu gustasera ciocolata...
    scoala era departe, in alt sat iar iarna cine trecea de padure ca sa mearga la scoala?
    idealul fetelor era sa-si gaseasca un barbat, se maritau devreme, faceau copii, munceau si mancau bataie mai in toata ziua ca "asta e datul femeii" ziceau ele...
    culmea e ca nici nu doreau o alta viata, e greu sa te deprinzi cu noul cand acest nou e departe de viata ta de zi cu zi...
    cand am revenit in Bucuresti am simtit nevoia sa merg sa sparg geamurile la Guvern...dar asta nu i-ar fi ajutat pe ei...
    sper ca munca de atunci sa fi schimbat ceva...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt trist să aud asta! Tot mai mulți oameni cred că trăim în cel puțin două Românii! Una europeană și una a nimănui! :(

      Ștergere
  3. Viata nu este ceva usor pentru multi, cum sunt acesti copii intalniti de tine sunt alti in situatii mult mai rele. Pe transfagarasean am intalnit si eu anul trecut doi copii care incercau sa vanda niste fructe de padure la cosulete, deasupra erau fructe, iar sub ele paie...mi-au spus ca nu au mai gasit, ca nu puteau sa mai urce pe munte, era prea abrupt, iar tatal lor ii bate daca nu aduc suficienti bani seara...tatal lor statea la cort, nu aveau casa, si astepta ca acesti doi copii sa ii aduc bani pentru bautura...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Povestea lor putea fi adevărată și, din păcate pentru ei, extrem de puține lucruri pot fi făcute în ajutorul lor. Viața copiilor de care nimănui nu-i pasă ar putea fi un bun subiect pentru statul social, nu mizeriile de amnistii de tot felul și plata polițelor (lasă că vă arătăm noi vouă!) care parcă nu se mai termină niciodată!

      Ștergere
  4. trist ceea ce ai intalnit tu....
    si mai ales cand vorbim de copii. ce e cel mai trist e ca sunt foarte multi copii in astfel de situatii, asa cum spune si pandhora!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și atunci cum să nu te enervezi când mai marii tării stau toată ziua la televizor și fac la nesfârșit teoria bățului de chibrit?

      Ștergere
  5. Nimic de zis. Numai atat: trist... si e si mai trist cand citesti ca autoritatile scotocesc muntii cu 100 de jandarmi ca sa-i prinda pe culegatorii "ilegali" de afine, zmeura si ciuperci...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact așa-i. Mai că îmi vine să întreb: România, încotro?

      Ștergere
  6. o poveste tare trista! si cate si mai cate sunt de spus?! asa este... nu toti avem aceeasi sansa in viata, dar... eu zic ca daca vrei sa-ti depasesti conditia, exista intotdeauna o posibilitate. Vointa trebuie sa existe! Sunt atatia care dintr-un motiv sau altul, incep viata de la zero de cateva ori in viata si de fiecare data ajung în apropiere la ceea ce si-au propus. ..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Întru totul de acord, dar de data aceasta este vorba despre copii, cărora ar trebui cineva 1) să le poarte de grijă și 2) să le deschidă ochii!

      Ștergere