Oamenii

Nu s-au născut egali, în ciuda tuturor poveștilor democratice. Mă rog, și acesta este un fel de a transmite un mesaj, ca oricare altul. În luna august am trecut munții pe Transalpina și, dincolo de frumusețile locurilor și de bâjbâiala autorităților în a termina acest frumos drum, am fost surprins să văd două tabere de oameni sărmani, cazaci în condiții precare, pe marginea drumului și în apropierea unui pârâu, care își câștigă existența din adunarea ciupercilor și strângerea fructelor de pădure.

Am văzut cândva un reportaj la televizor despre acest subiect și încă de pe atunci m-am gândit la ce greu trebuie să le fie bieților oameni. De aproape, situația m-a înfiorat cu adevărat. Copii mici se jucau cu te miri ce, din când în când mai făceau cu mâna la mașini. Cu siguranță un adult este pe undeva prin zonă, dar copiii sunt total nesupravegheați.

Locurile nu par deloc prietenoase, nu sunt tobogane, hinți sau alte trăznăi minunate cu care se joacă, de regulă, copiii în parcurile de joacă din orașe .... știu că mă repet, dar spuneți voi, sincer: acești copiii s-au născut egali cu copiii care merg la grădiniță, de exemplu? Am ezitat dacă să le fac fotografii sau nu, nu cred că este legal, dar sunt convins că nu este moral să fac poze unor copiii, cu atât mai mult care se află în situații nu tocmai în regulă și să le pun pe blog.

Undeva în pădure, în două locuri unde drumul era mai larg, oameni amărâți, îmbrăcați cu haine ponosite, stăteau la coadă în spatele unor dubițe, ținând în brațe lădițe cu ciuperci. Venise patronul care le aduna, cântărea, care îi plătea pentru truda lor. Nu cred că are importanță, dar nu pot să nu spun că lângă dubiță era parcată o mașină de fițe, cumpărată cel mai probabil intermediind ciupercile și fructele de pădure culese de acești oropsiți ai soartei. Da, și asta înseamnă capitalism, afaceri ....

În acest timp, în tabăra pustie se aud uneori chiotele unor copii la al căror viitor mă gândesc cu greu. Doi câini jigăriți se gudură pe lângă ei. Când o să vină acasă părinții, tare se vor bucura, cum e și normal, nu? Oare o să scoată careva dintre aceștia, din buzunar, ceva dulce cumpărat de la alimentara din colț, pentru cel mai cuminte copil?