Farmacia

                    Este magazinul de medicamente. :) Ce tare! V-am spus o mare noutate, așa-i?
                    No bine, no! Altceva doream să vă scriu: eram la farmacie și, în timp ce farmacista căuta medicamentele solicitate prin miile de sertare din dotare, mă amuzam cum o fetiță cu o vârstă aproximativă de 3-4 anișori cotrobăia la rândul ei printre pachețelele cu batistuțe și alte produse fain ambalate care  se aflau în raza sa de acțiune.
                    - Te rog frumos să stai cuminte pe scaun, zice mămica și o pune, pentru a fi lucrurile mai clare, pe un scaun aflat în imediata apropiere. Evident că pe fața sa se întindea zâmbetul marca ,,ufff, copiii ăștia!" . Fetița stă o secundă pe gânduri și apoi lansează provocarea:
                    - Fac ca** !
                    - Acum? întreabă mama.
                    - Da!
                    - Vă rog frumos, aveți o toaletă disponibilă aici? se adresează farmacistei mămica, evident îngrijorată de posibila evoluție a evenimentelor. Farmacista mai tânără răspunde foarte clar:
                   - Ăăăăăăăăă...... . Este evident faptul că aștepta reacția colegei sale mai în vârstă, probabil și șefă sau ceva de genul ăsta. Colega se face că nu aude despre ce se vorbește în vecini și mi se adresează :
                  - Doriți cu acumulare de puncte sau reducere pe loc?
                  Empatia nu a funcționat de data aceasta. Cu toții știm că adeseori, pentru a ne arăta fața umană, facem diverse compromisuri, încălcăm reguli mai mici sau mai mari, îndeosebi atunci când la mijloc este și un copil. Mama fetiței a adoptat tactica numărul doi, de distragere a atenției:
                  - Oare să cumpărăm și o injecție pentru păpușică?
                  - Da! se luminează pe data chipul fetiței și sare de pe scaun vioaie. Și batiste, că e răcită! și se îndreaptă spre raftul cu batistuțe. Pare că a uitat de problema cealaltă! :)
                  Iată unde vreau să ajung cu discuția: o problemă permanentă a angajaților care au contact direct cu clienții este curățenia din toaletele puse la dispoziția clienților. Cu precădere în restaurante și fast-dood-uri, în cele mai dese situații, personalul care servește clienții trebuie să întrețină toaletele. Tot la fel de des și din proverbialul spirit de economie, patronii sau responsabilii nu cumpără mănuși de cauciuc. Ce-ai zice dacă ai ști că ospătarul îți aduce mâncarea comandată imediat după ce a curățat buda, fără mănuși? Nu mai vorbesc despre ce zice ospătarul: în fișa postului nu scrie că face curat la WC, dar pe lista cu îndatoriri scrie: patronii știu de ce. Observați ce subțire este linia dintre omenie și reguli de serviciu în povestea mea cu farmacia? Voi ați face curat la WC sau ați evita să aveți un motiv pentru care să o faceți? Cât de amabil poți fi cu un client după care faci curat, la propriu, la toaletă? Îmi scapă mie ceva?