Sărbătorile

Sunt un prilej de bucurie pentru toți, în special pentru copiii care (încă) mai cred în mirajul Moșului. Din păcate, sunt nepermis de mulți copii care se vor uita lung pe uliță după sania trasă de reni, doar, doar va opri și la poarta lor. Pentru o mică parte dintre aceștia, pentru care sărăcia în care-și duc viața este cel mai mare obstacol în egalitatea de șanse, Moșul își va trimite ajutorul să împarte daruri ..... :)

Zolty este OMUL despre care o să vă scriu azi: deși suferă de o boală cumplită (distrofie musculară progresivă congenitală), deși își duce viața într-un cărucior cu rotile, una dintre grijile sale în această lună a solidarității umane este să aducă un zâmbet pe fețele triste ale unor copii sărmani. Cu un aliat de nădejde, mă refer aici la ShoeBox, Zolty și-a propus să dea o mână de ajutor Moșului ....

De mai multă vreme mi-am propus să fac și eu o mică faptă bună, din categoria celor pe care le putem trece la acțiuni de voluntariat și am avut ocazia să aflu că Zolty are nevoie de ajutor în transportul pachetelor magice de la Cluj la Bogata. L-am sunat, am stabilit ce și cum, iar ieri am încărcat cutiile în mașină

am dat adunarea la reni și am pornit la drum! Sunt impresionat de gestul lui Zolty, de voința sa de a se face util altora, având în vedere situația în care se află, din punct de vedere medical! Ajuns în satul Bogata, am primit instrucțiuni prin telefon pentru a ajunge la adresă: penultima casă pe partea stângă! Aha, eu am înțeles ultima, mai mult, porțile erau larg deschise la ultima casă. În spatele meu mai venea o mașină, dau să intru cu spatele în curtea cu porțile deschise, doamna de la volanul mașinii din spate mă claxonează și îmi face semn că dorește să intre prima! :) Desigur că am așteptat, apoi am făcut manevrele necesare, după care doamna vine zâmbind la mine și mă întreabă:

- La Zolty ați venit? 

- Da!

- :) Ați greșit adresa! Trebuia să vă opriți cu o casă mai repede!

- Vă rog să mă scuzați! articulez eu și răspund la telefon, unde Zolty îmi spunea, râzând, că am trecut de poarta lui și m-a văzut pe geam ..... N-o fost bai, că doamna este verișoară și, mai mult, ne-a adus clătite mai târziu! :)

Am depozitat conținutul sacului moșului, așa că un număr de 68 de copii sunt mai aproape cu un pas de cadoul de Moș Crăciun!

O lecție de viață de la cineva care a ales să se ocupe și de alții, deși propria persoană are mare nevoie de ajutor! Jos pălăria, Zolty!