Vizita

Unei persoane apropiate la Spitalul de Boli Infecțioase din Cluj, pe care am făcut-o sâmbătă, m-a pus întro situație ușor amuzantă și despre care credeam că nu mai există îndoieli: condiționarea vizitei de cumpărarea de botoșei de unică folosință. Știu că au fost discuții cu mai multă vreme în urmă despre această măsură de reducere a introducerii ....microbilor de pe stradă în spitale și eu credeam că este limpede că NU v-a fi obligatoriu să cumperi acești botoși ca să poți intra în interiorul unei unități sanitare.

 Sursă.

Conversația cu portarul de la spitalul mai sus menționat a debutat îndată ce ne-am apropiat de intrare, acesta spunându-ne, plin de importanța serviciului său, că programul de vizite s-a redus datorită epidemiei de viroze respiratorii și că suntem în afara acestuia. Hmmmm, după ce îi explicăm ce și cum, omul ne cheamă, cu o privire complice, înăuntru, la biroul său, se așează pe scaun și zice, amabil, persoanei care mă însoțea:

- Hai, dați-mi piciorul, să vă pun botoșei!

Poftim? Unde ați mai văzut/auzit voi ca portarul să se aplece să încalțe vizitatorii cu botoși? Clar că scopul urmărit era unul clar: bănuți să cumpere și gura lui un mărțișor! Scene incredibile se desfășoară sub ochii mei: portarul o încalță pe persoana cu care eram, urmez eu și îi dau puțin de furcă, deoarece pantofii mei sunt cam mari pentru mărimea universală a bucăților de plastic cu elastic, apoi, cu un zâmbet până la urechi, ne cere doi lei. Exact așa cum mă gândisem. Cred că nu mai este nevoie să precizez că nu am primit bon fiscal, nu?

Morala poveștii este una simplă: niciodată nu am crezut că un portar de la spital se va apleca să mă încalțe pe mine, un simplu vizitator, dar vorbește lumea prin sat că „niciodată să nu spui niciodată”!