Programul

Orar al unora dintre firmele de pompe funebre este unul domnesc: de la 9 la 17. Spun asta din experiență proprie, deși ai crede că dacă pot fi apelați non stop pentru a le solicita servicii funerare, și la sediul firmei este cineva în permanență. Deși am fost pus în fața unui fapt împlinit, așa cum v-am scris aici, în momentul în care l-am contactat telefonic pe patronul firmei la care a ajuns persoana decedată, am fost invitat la firmă a doua zi, nu mai devreme de ora 9. Am insistat să ne vedem în aceeași seară și la ora 20.28 domnul a sosit la sediu, cu doar 2 minute înainte de ora planificată. Un semn bun, punctualitatea, m-am gândit eu.

Am discutat despre serviciile funerare de care aveam nevoie, despre prețul lor, despre îmbrăcămintea pe care o va purta decedatul („cu 400 de lei îl îmbrac cu haine noi!”), despre condițiile și locul unde va fi păstrat decedatul până la înmormântare, despre pașii de urmat pentru închirierea capelei, despre intermedierea unui serviciu religios asigurat de un preot cu care colaborează în asemenea situații, despre colaci, prosoape, lumânări, brioșe ......Un om politicos, cu zâmbetul pe buze, un profesionist desăvârșit în a-ți jumuli cât de mulți bani din buzunare. Este interesant că pachetul oarecum obligatoriu de servicii mortuare (costatarea decesului, îmbălsămare, spălat, îmbrăcat, manipulare sicriu, transport la capelă, ....) plus un sicriu de valoare medie te pune în situația de a plăti fix suma dată de Casa de Pensii ca și ajutor pentru înmormântare. Oricum ai întoarce-o, cert este că toți banii din ajutor trec în buzunarul firmei de pompe funebre, iar cu restul te descurci cum poți.

 Sursă.

Ne-am dat întâlnire a doua zi, „pe la 9” pentru a primi actul constatator al decesului. Cu acesta plus alte câteva copii după acte de identitate și căsătorie am mers la primărie unde soția decedatului a depus cererea pentru eliberarea certificatului de deces, care la Cluj a fost gata la ora 13, fix la momentul în care, la Agenția de Prestații Sociale, se închide ghișeul unde trebuie să depui actele pentru acordarea ajutorului de înmormântare. Lucrurile sunt relativ simple, dar cronofage și cu mulți timpi morți.

Revin la patronul de la firma de servicii funerare. Aparent amabil, este atent la fiecare detaliu din care poate scoate bani. Evident că nu poate elibera chitanțe pentru îmbrăcămintea decedatului, pe care o s-o cumpere „de la Piața Mărăști, că acolo e mai ieftin”, dar serviabil sună la Administrația Cimitirelor pentru a face o rezervare în vederea închirierii capelei. Îmi oferă colaci, prosoape și tot ce am nevoie, mă pune în legătură cu un preot, .....când îl întreb dacă pot veni cu cineva din familie, care este din altă localitate și este pe drum acum, îmi precizează, numai un zâmbet, că nu mai târziu de ora cinci, hai „cinci jumate”. Când plec, mă întreabă din ușă:
- Mormântul este pregătit? De cruce aveți nevoie?
- Da, am nevoie de crucea aceea din lemn ....
- 100 de lei, nu mă lasă el să termin .....

Evident că nu pot reda în cuvinte toate trăirile avute pe parcursul acestor pregătiri de înmormântare, cum am simțit că sunt, efectiv, tot timpul la bunul plac al unora care trăiesc din momentele de mare cumpănă din viața celor care trebuie să înmormânteze pe cineva. Toți te jupoaie de bani, de la șoferul de pe mașina funerară până la groparii fără de care nu se poate, de la preotul care a cerut/primit bani pentru slujba de la capelă până chelnerul de la restaurant, care întocmește nota de plată a mesei de după înmormântare.

O altă chestiune ciudată am întâlnit la Administrația Cimitirelor, unde am plătit închirierea capelei. Acolo, o doamnă amabilă mi-a cerut buletinul, mi-a întocmit o chitanță în valoare de 25 de lei și apoi i-a dat buletinul unei colege de birou, de la alt ghișeu, care s-a apucat, la rându-i, să scrie o chitanță în valoare de 125 de lei.
- Despre ce este vorba? întreb eu.
- Despre taxa pentru manipularea sicriului, îmi răspunde, amabilă, funcționara.
- Dar eu nu vreau să-l manipuleze nimeni, insist eu.
- Problema este că în interioprul capelei nu are voie nimeni să manipuleze sicriul cu excepția angajaților RADP (groparilor). Adică, angajații de la pompe funebre nu pot face asta, este interzis.
- Dar eu am voie?
Mirată și contrariată în același timp, nu știe ce să-mi răspundă.
- Dar puteți să faceți asta?
- Mă străduiesc, am încheiat eu. Vă rog să-mi dați buletinul.
Precizez că la capelă a avut loc doar slujba, înmormântarea a fost în altă localitate. Discuția de la casierie  a fost adusă la cunoștința groparilor care m-au luat la însoțire de cum am ajuns la capelă și cred că este limpede pentru toată lumea cum au decurs treburile în continuare: plătit plus băutură („tărie, că e mai bună!”) plus ceva de mâncare.