Gânduri

                    De tot felul mă încearcă în aceste zile de decembrie.... din păcate, săptămâna trecută am avut parte de un deces în familie și pentru prima dată am văzut (simțit) din interior ce și cum stau lucrurile în astfel de situații..... pozitiv este faptul că până acum am fost doar spectator la dramele prin care trec cei încercați de coasa doamnei îmbrăcate în negru..... deosebit de trist pentru mine: a sosit momentul încercărilor de acest fel..... familia poate fi asemuită cu un lan de grâu, care onduiește vesel în adierea vântului prietenos.... atunci când primul spic este secerat, niciodată lucrurile nu vor mai fi la fel....
                    Sunt (încă) deosebit de confuz.... atunci când îți moare un membru al familiei ai parte de evenimente și situații pe care nu ți le-a povestit nimeni până atunci.... trăirile proprii cu greu pot fi împărtășite altora.... regrete.... durere.... plânsete.... sunt momente peste care ai vrea să treci mai repede în timp ce te încearcă sentimente ale zădărniciei....
                    Cred că de departe cel mai neplăcut este să dai vestea .... îngrozitor.... cu greu te obișnuiești tu însuți cu realitatea..... da, da: refuzi să crezi.... apoi, deodată realizezi că tu trebuie să dai de știre..... și celor apropiați, dar și celorlalți.... este deosebit de greu să vorbești despre asta în cazuri în care te așteptai la un asemenea deznodământ, dar când moartea vine prin surprindere.... de acord, niciodată nu suntem pregătiți pentru asta.... vă rog să mă credeți, ăsta a fost cel mai greu moment prin care am trecut în aceste zile înnegurate: să-i anunț (telefonic sau nu) pe alții despre situația delicată prin care trec.... să anunț o fiică despre moartea mamei sale....
                     Dumnezeu să o odihnească în pace pe cea care a fost mama soției mele!