Gândul

                     Că de ziua națională a țării mele am putea, noi toți, să facem un bine uriaș unor români de-ai noștri nu-mi dă pace. Ideea nu îmi aparține în totalitate, dar scriu despre ea cu mare plăcere, deoarece simt că dacă aș putea, eu așa aș proceda.
                     Precizez că îmi plac paradele și focurile de artificii. Este deja o tradiție ca de zilele naționale ale multor țări să se organizeze asemenea evenimente. Poate că nu este chiar potrivit să întinez acest mod de a arăta tuturor ce mândru ești (sunt) că ești (sunt) român. Și totuși.....
                      Oare ce șanse aș avea dacă mi-aș propune să declanșez efectuarea unui referendum local, în Cluj Napoca, în care cetățenii să aleagă între cheltuirea de bani pentru paradă/focuri de artificii și salvarea vieții unui copil grav bolnav a cărui familie nu-și permite să plătească un tratament sau altul? Cum ar fi dacă de ziua națională, în Piața Avram Iancu ar fi proiectate, pe panouri uriașe, imagini cu un copil (sau mai mulți!) care zâmbește și mulțumește tuturor că a primit o nouă șansă la viață?
                       Nu știu câți bani se cheltuiesc cu un asemenea prilej. Știu că ei (banii) vin din surse diferite: de la diversele ministere participante, consiliul județean, primărie. Am convingerea că se adună o sumă importantă care ar putea face diferența dintre viață și moarte pentru un copil sărman, care nu a avut șansa de a se naște întro familie înstărită. Oare nu am putea să încercăm să ne mulțumim cu parada de la București, cu focul de artificii de revelion? În acest mod am mai putea avea un copil sănătos și, după cum știți și voi, în orice tânăr se ascunde un întreg univers!
                        De ce bat câmpii cu un posibil referendum? Simplu: banii care se cheltuiesc provin din taxele noastre, ale tuturor! Nu sunt banii unei singure persoane, așa că este firesc să stabilim noi, cei care plătim, ce să se facă pe banii noștri! Evident că mă refer la situația în care majoritatea ar fi de aceeași părere!
                        Din păcate sunt prea mulți copii bolnavi și prea puține șanse pentru ei! Vina o purtăm noi toți, deoarece nu am reușit până acum să alegem oameni pricepuți cărora să le pese de noi! Refuz să cred că toți românii sunt corupți, hoți și nepăsători!
                        Sunt curios câți dintre cei ce citesc aceste rânduri sunt de acord cu mine, așa că vă invit să-mi comunicați opinia voastră, oricare ar fi ea! Mulțumesc anticipat!