De istorie, așa cum a fost, destul de tristă și deloc măgulitoare! Iată gânduri scrise de alții, care nu-mi sunt pe plac, dar care se potrivesc al dracu de bine pentru politicienii zilelor noastre:
În Sfaturi si povestiri, cronicarul Kekaumenos (sec. XI):
“Neamul vlahilor este cu totul necredincios şi stricat, nu are credinţă dreaptă nici faţă de Dumnezeu, nici faţă de împărat, nici faţă de rudă sau de prieten, este un neam care umblă pe toţi să-i înşele şi minte straşnic şi fură mult".
Jurându-se zilnic cu jurăminte preaînfricoşate faţă de prietenii săi şi călcându-şi usor jurămintele şi făcând cumetrii, închipuindu-şi că prin acestea va înşela pe cei simpli, n-a păstrat niciodată credinţa faţă de cineva".
„Şi cum ar putea fi altfel într-o ţară chemată de ieri, de-alaltăieri la luminile europene, şi care încă aproape exclusiv trăieşte din plugărie, în cea mai mare parte primitivă?"
„M-am exilat şi atâta tot. Aerul aici îmi prieşte, sunt mulţumit cu ai mei şi nu am ce căuta acolo, unde linguşirea şi hoţia sunt virtuţi, iar munca şi talentul vieţii demne de compătimit", mărturişeşte, lezat, Caragiale (nb exilat la Berlin) - a pus punctul pe "i" nenea Iancu, nu-i asa?
Sursă citate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu