Cheia

De la mașină este un dispozitiv cu ajutorul căruia încui/descui ușile și pornești motorul. Da, știu, sunt băiat deștept, mi s-a mai spus, mulțumesc! :)) Ideea principală este aceea că, dacă are și funcție de telecomandă, în mod categoric aceasta NU trebuie spălată! Accidental sau nu, vă mai spun încă o dată: NU trebuie spălată! :))

Cheia din imagine este de la mașina mea, un passat, și a fost spălată, neintenționat, desigur, la mașina automată (norocul ei, a fost un program rapid!) în urmă cu mai bine de cinci-șase ani! La vremea respectivă, am încercat să o desfac, să scot bateriile și să o usuc bine, iar rezultatul a fost acesta:

Din acel moment, locul ei a fost cert: ceva sertar a adăpostit-o până în această vară când, fără intenție ( și de data asta), cea de-a doua cheie a mașinii a urmat tratamentul de curățare al celeilalte! Nașpa treabă, m-am gândit eu!

Am uitat să menționez faptul că, după prima spălătură, telecomanda închiderii centralizate, de la prima cheie nu a mai funcționat, acesta fiind un alt motiv pentru care a luat calea sertarului.... No bine, no! Să revenim! Înainte de operațiunea descrisă mai sus (a doua!), care se poate numi artizanat, distanța de la care acționa telecomanda scăzuse astfel încât acționa doar din imediata apropiere a mașinii, fapt care m-a făcut să cred că bateriile trebuiau înlocuite. A doua zi după ce am spălat blugii în care stătea liniștită cheia, am tot căutat, iar am căutat, și iar, și iar, până am ajuns la concluzia că am rezolvat și a doua cheie! Am desfăcut-o cu mai mare succes, de data aceasta, am uscat-o corespunzător, am măsurat bateriile, care erau moarte ( aparatul arăta cam 0,6 volți din 1,5, minim, cât ar fi trebuit) și am scotocit în sertarul ...cu amintiri!

Am desfăcut iar prima cheie, am măsurat bateriile și am fost surprins să constat că după o spălare și 5-6 ani de păstrare, acestea aveau 1,6 volți. Am luat cheia deși era ruptă, după cum se poate vedea și am probat-o, dar telecomanda nu-și făcea treaba. Am descuiat folosind broasca de la ușa șoferului și am pornit motorul. Am fost bucuros că totul este ok, m-am mai învârtit prin jurul mașinii preț de câteva minute, timp în care motorul era pornit, apoi am oprit și la plecare, din obișnuință, am apăsat butonul de închidere de pe cheie! Ce să vezi: telecomanda și-a făcut treaba! Desigur că m-am bucurat și am continuat să folosesc cheia care stătuse în sertar atâția ani, fără să-mi bat capul despre ce și cum a apărut minunea.

Am cumpărat baterii noi la telecomanda spălată a doua oară, le-am montat și am făcut proba cu rezultat nul. Nu funcționa. Vineri, printr-un concurs de împrejurări am folosit această cheie, am descuiat mecanic (după ce am probat telecomanda în zadar!), am pornit mașina și am mers unde aveam de mers. La oprire, ce să vezi: am apăsat, involuntar butonul de închidere și mașina a reacționat, ușile s-au blocat și clipirea familiară a semnalizatoarelor m-a anunțat că totul este în regulă! Am rămas mut de uimire! 

Am refăcut, în minte, toți pașii, din momentul în care am ajuns la mașină și până am coborât din ea: cu siguranță la pornire nu a funcționat comanda de deblocare a ușilor, iar la sosire totul a fost O.K., de parcă așa au stat lucrurile mereu! Mno, am tot cugetat, m-am gândit și la cealaltă cheie, și am ajuns la concluzia că, după ce motorul este pornit, cheia (situată în contact, logic!) se sincronizează cumva cu computerul de bord și se recunosc reciproc, moment din care totul revine la normal.

Ca un blogger ce sunt, m-am gândit să vă scriu și vouă despre această experiență .... poate vă va fi de folos cândva! Morala este clară: cheile de la mașină nu se spală! :))