Invitația

Acordată de Diesel Events de a participa la Cluj Internațional Jazz Festival, care s-a desfășurat între 23-25 octombrie, a fost pentru mine prilejul de a face cunoștință cu lumea fascinantă a jazzului. Vă spun sincer că pentru toate există un început și pentru mine, primul contact live cu acest stil de muzică a fost fabulos!

Joi seară, pe 23 octombrie, am avut plăcerea să văd pe scenă  Eli Degibri Quartet. Wow!

Da, am citit și eu una-alta despre jazz înainte de merge la concert: în acest gen de muzică este mai importantă expresivitatea sunetului și mai puțin frumusețea lui; elementul caracteristic este improvizația, pornind sau nu de la o temă dată; ritmul este mereu prezent în muzica de jazz, el fiind dat fie de trombon, fie de baterie, bas sau chiar pian; .... Ei bine, întâlnirea cu jazzul a fost cu totul minunată și a întrecut toate așteptările mele! 

Qurtetul Eli Degibri se află în plin turneu de promovare a noului său album „Twelve”, pe care doritorii l-au putut cumpăra chiar după concert, având bonus autograful  lui Eli. Artistul este de origine israeliană, a trăit o vreme în USA, patria jazzului, actualmente locuind în Israel unde, printre altele, este co-director al Festivalului de Jazz de la Marea Roșie. Amabil și destins, a vorbit cu publicul, ne-a spus că este pentru prima dată în România și implicit, la Cluj. După o călătorie cu avionul până la București, a urmat un lung drum cu mașina, de șapte ore, până la Cluj! Păi nouă ne spune asta? :)) Între două cântece, ne-a prezentat colegii de ...trupă: la tobe Ofri Nehemia,  la pian Gadi Lehavi iar la bas cel mai bun prieten al său, Barak Mori! Cu toții sunt tineri, incredibil de tineri pentru virtuozitatea cu care efectiv ne-au încântat aproape două ore.

 Sursă.

Drăguț momentul în care  Eli Degibri  ne-a comunicat faptul că unul dintre cântece este nou și că există șanse reale ca el să se numească, în viitor, „Cluj”! Artiști despre care sunt sigur că voi mai auzi, pianistul a cântat în repetate rânduri stând în picioare! Cred că cel mai tare m-a impresionat cântecul „Israel”, care alternează duioșie și vigoare, hotărâre și totodată, gingășie! A fost un concert foarte, foarte fain! În sală, publicul deși nu a fost foarte numeros, a compensat din plin prin valuri de aplauze, cerând chiar și un bis! 

În a doua zi a festivalului, cu  o sală în care numărul de spectatori s-a dublat față de prima zi, celebrul Chico Freeman a urcat pe scenă însoțit de italianul Luigi Galati la tobe, germanul Emanuel Schnyder la bas și francezul Caryl Bake la pian. Dacă numărul de spectatori a fost în creștere, actul muzical îndrăznesc să spun că a fost .....crescendo! :))

 Sursă.

Chico Freeman este unul dintre cei mai cunoscuți muzicieni din lumea jazzului, provenind dintre cei care erau numiți, în anii 80 ai secolului trecut, „the young lions”, în patria jazzului, USA. Concertul a fost impresionant, piese muzicale ca „The essence of Silence” sau „Destiny's Dance” reușind, uneori, să mă facă să uit să respir! Da, jazzul este fascinant! Să vezi live cum este interpretată o melodie de pe un album lansat în 1981 nu este puțin lucru, zic eu. Nu cred că mai este nevoie să precizez că aplauzele publicului au fost pe măsură, iar la bis, într-un mod amuzant, a dedicat melodia tuturor doamnelor prezente în sală, după ce a întrebat, în prealabil decă este cineva cu numele Helena sau derivat din acesta! :)) Fie că nu a fost nimeni cu acest nume, fie că nu s-a făcut bine înțeles, cert este faptul că dedicația au primit-o toate doamnele prezente (și nu numai!), care ne fac tuturor viața mai frumoasă! 

Glumeț și pus pe șotii, Freeman a întreținut atmosfera dincolo de actul muzical uimitor: ne-a spus mici povestioare, ne-a invitat pe toți cei care dorim să ne trecem, la plecare, numele și adresa de e-mail pe o foaie de hârtie pusă la dispoziție de organizatori. Mai mult, la un moment dat a vorbit la telefon cu un bun prieten, cu care se cunoaște de la grădiniță, aflat la Chicago, pe care l-a pus în direct cu publicul, salutându-l și primind aplauzele noastre. :)) A fost un spectacol exact așa cum am văzut prin filme, cu artiși destinși și ...non-conformiști! Jos pălăria! :))

Sâmbătă, 25 octombrie a fost ultima zi a ediției din acest an a festivalului internațional de jazz din Cluj. Pe scenă a urcat Pierre Dørge & New Jungle Orchestra, din Danemarca. Hmmm! Mai mulți muzicieni, cu multe partituri de data aceasta. Chiar dacă sunt la începuturile cunoașterii în materie de jazz, am constat de la primele sunete că este vorba (sunetul!) despre altceva .... Danemarca este o țară mică, dar un nume mare în lumea muzicii de avangardă, ni s-a spus în deschiderea concertului. Când orchestra a început să cânte, am început să-mi fac o idee despre ce poate fi vorba! :)

 Sursă.

Jazz cu totul altfel decât cel din zilele precedente, sau cel puțin asta este opinia mea. interesant lucru, parcă și partea de improvizație avea o temă comună .... în mod surprinzător, cei trei muzicieni cu saxofoane plus cel cu trompeta au coborât de pe scenă, făcând turul publicului și îndemnând pe unii dintre spectatori să-i ajute cu clapele sau butoanele sau cum s-or fi numind ele .... :) A urmat o pauză în care s-au putut servi băuturi de la un mic bar amenajat în hol, ca mai apoi, în partea a doua, să revină pe scenă însoțiți de un nume mare al jazzului: James Blood Ulmer!

 Sursă.

Un mare artist, care, la chitară și voce ma fascinat cu adevărat. Împreună cu toată orchestra, desigur. Wow, m-am gândit! Există și jazz vocal, nu doar instrumental? A fost un concert interesant, cu totul deosebit de celelalte două! 

Ce ar mai fi de adăugat? Încă o dată mulțumesc Diesel Events pentru invitație! :)

Dacă doriți să vedeți unul dintre cântecele care mi-au plăcut cel mai mult, sunteți invitații mei :