Impresiile

                    De călătorie adunate săptămâna trecută sunt ... ușor negative. Pe traseul Cluj-Sibiu-București-Mangalia și retur am văzut de toate: de la progresele făcute pe autostrada ce leagă Sebeșul de Sibiu până la centura rutieră ce înconjoară capitala; de la câmpurile lucrate haotic, în strânsă legătură, desigur, cu forma de proprietate asupra terenurilor și cu dibăcia oamenilor de a se asocia în scopuri lucrative, până la culturile întinse din Bărăgan; pentru prima dată după foarte mulți ani am văzut că la Alba Iulia se construiește o nouă cale ferată; ....
                    Cea mai urătă impresie mi-a fost lăsată de centura Bucureștiului. Am parcurs-o în întregime, la dus pe cea din Sud, iar la întoarcere pe cea din Nord. Îmbucurător este faptul că se lucrează, dar lucrurile stau pe loc de prea mult timp. Un trafic greu infernal înghesuit, în batjocură parcă, pe drumuri strâmte și cu intersecții fără prioritate la tot pasul. Bomboana pe colivă, ca să spun așa, este întinderea nesfârșită de terenuri pline de moloz și pungi de plastic, de toate culorile, care fâlfâie vesele în bătaia vântului. Am fost surprins neplăcut în condițiile în care în jurul Clujului nu sunt asemenea situații. Explicația este simplă: oamenii prin partea asta de țară, unde locuiesc și eu, sunt mai altfel decât cei care se înghesoaie prin București, chiar dacă, așa cum le place lor să spună, de acolo se dă ora exacta în România. No offense, please! Dacă am urma cu toții exemplul lor, ne-am îneca pur și simplu în mizerie!
                    Scriind aceste rânduri, gândul îmi zboară la confuzia pe care o fac mulți străini între București și Budapesta. Ei bine, dacă am compara centurile ocolitoare ale celor două capitale, pe care le-am străbătut personal (așa că nu vorbesc din auzite!), am fi în dezavantaj major! În timp ce la noi s se circulă pe o bandă, maxim două pe sens, la ei sunt deja două, trei și chiar patru! Morala: dacă ar fi confuzii generate de condiții similare de trafic, am putea fi bucuroși! Ceea ce nu este cazul, din păcate! Oare nu este momentul să mai învățăm și noi câte ceva din experiențele pozitive ale celor care există în jurul nostru?