Coincidenţă

Sau nu, vreau să vă povestesc o chestie amuzantă. Miercuri după-amiază stăteam liniştit şi mă uitam cu mare interes la ,,The Borgias", sezonul III. Mă minunam cu voce tare despre modul în care sunt prezentate marile acte de conducere spirituală şi nu numai ale bisericii catolice la sfârşitul secolului al XV şi chiar am priceput care este esenţa proverbului: ,,Să faci întotdeauna ce zice popa, nu ce face popa!". Pe când erau eroii mai încordaţi, cioc-cioc la uşă! Cin' să fie?
Deschid şi un domn trecut bine de prima tinereţe începe a spune:
- Bună ziua! Sunt de la biserica ortodoxă din Mănăştur şi vă deranjez pentru contribuţia anuală!
- Ăăăăăă...... Trag un ochi la ce avea în mână: un caiet şi nişte hârtiuţe care semănau izbitor cu cele pe care notează un tinerel numărul apartamentelor care îl primesc pe popă cu ,,Iordanul ". Nu cred că este un moment prea potrivit! zic eu şi afişez un zâmbet idiot care dă de înţeles că nu o să mă mai gândesc.
- Nicio problemă, zice domnul, puteţi să treceţi pe la biserică să achitaţi! La revedere!
-La revedere! îngân şi eu. În timp ce închid uşa cuget adânc: să fie un semn? Am gândit prea de tot despre papa de la Roma? :)
Întrebare : este o simplă coincidenţă ? :))
Acum îmi este limpede care este modul în care ştiu tipii de la biserică la care uşă să bată, fără a greşi şi a pătrunde printre enoriaşii ,,celorlalţi ". Cert este faptul că nu am mai fost căutat de la biserica ortodoxă cam demult .
Mai aduc în discuţie şi un alt aspect: interfonul! Este acel dispozitiv inutil de la intrarea unui imobil care are ca scop o mai bună siguranţă a spaţiilor comune. Ei bine, în situaţia mai sus prezentată este clar că acţiunea a început pe la vecini şi m-am trezit cu domnul la uşă. Oricum, la interfon te poţi prezenta că eşti oricine, întotdeauna se va găsi un binevoitor să-ţi deschidă, dar asta este o altă poveste. Şi mai are un rol: este ultimul mijloc prin care un copil ia legătura cu părinţii care locuiesc la etajul patru, după ce a urlat de şaptesprezece ori ,,mamăăăăăăă "!