Săptămâna

                     Trecută am citit , la recomandarea fiicei mele , cartea ,, Stâlpii pământului" , scrisă de Ken Follet , unul dintre cei mai bine cotaţi scriitori britanici contemporani .

                        Un roman de dimensiuni impresionante (1050 de pagini) , o ficţiune scrisă într-un mod extraordinar de amănunţit , cu acţiunea plasată în Anglia secolului al XII -lea . Planul narativ principal este construcţia unei catedrale în stăreţia Kingsbridge şi alternează , în stil de mare maestru al cuvintelor , cu războaie civile, trădări, crime odioase, comploturi și lupte pentru putere. Sunt descrise vieţile mai multor personaje care au legătură cu această catedrală , uneori două generaţii deoarece acţiunea acoperă mai bine de jumătate de secol .
                       Constatăm cu uşurinţă că nu în zilele noastre s-a inventat cercul : corupţia , lupta pentru interesele personale trece mult dincolo de principiile credinţei sau de modul în care erau conduse comunităţile umane (de la un mic sat la întregul regat) sau instituţiile bisericeşti (de la o mică abaţie la întrega biserică a Angliei , cu adrese directe către papalitate ) . În egală măsură , eroii principali ne arată că , dacă dorim ceva cu adevărat , avem şanse uriaşe să ajungem la un rezultat mult aşteptat . Construcţia catedralei este dusă la bun sfârşit prin grija stareţului şi a unor constructori  a căror vieţi se împletesc armonios cu şantierul şi ideea de a face ceva cum nu s-a mai văzut până atunci .
                      Nu reuşesc nicidecum să leg două fraze care să vă stârnească pofta de a citi o carte cu totul şi cu totul deosebită , aşa că o să scriu următoarele : vă recomand cu căldură să citiţi ,,Stâlpii pământului" , o carte cum sunt puţine altele !

                      Sursă foto .