Profesionalismul

Oamenilor care lucrează în Inspectoratul pentru Situații de Urgență a fost iarăși dat de pământ. Patru oameni, culmea, colegi cu cei care nu s-au descurcat prea bine (din punctul de vedere al rezultatului final), au murit. Accidentul este prin definiție un eveniment neprevăzut, cel de elicopter este de-a dreptul catastrofal, iar dacă mai adaugi și un lac unde a căzut elicopterul ai definiția exactă a unui dezastru ..... Scriu aceste rânduri cu inima strânsă pentru cei care au plecat dintre noi într-un mod atât de brutal și neașteptat, după ce au făcut ceea ce scrie în fișa postului pentru salvarea unei alte vieți; pentru familiile celor patru salvatori, ale căror destine si-au schimbat cursul pentru totdeauna .... ODIHNEASCĂ-SE ÎN PACE!

 Sursă.

Râuri de cuvinte vor fi scrise pe acest subiect, printre care și ale mele. Sunt trist pentru că oameni care sunt salvatori (de vieți omenești) de meserie au murit (și) pentru că alți salvatori, colegi cu ei, au ajuns prea târziu; pentru că plătim acest preț în procesul de înțelegere de către toți politrucii care conduc insituțiile statului, fără excepție, a simplului fapt că în fiecare profesie trebuie să se găsească, în vârful (adminstrativ al) ei, cel mai bun și competent din acel domeniu, nu cel mai servil sau cu relații, cum se întâmplă acum..... Persoane care stau în birourile confortabile de pe la ministerele pe care le conduc datorită abilităților politice nu o să înțeleagă niciodată care sunt mecanismele funcționale și piedicile lor, chiar dacă ei înșiși le-ar inventa! Oameni care provin dintre cei care au lucrat o viață cu mijloacele (cel mai adesea depășite!) din dotare vor ști tot timpul pe ce se pot baza și unde sunt limitele posibilităților de întrebuințare. 

Bâlba datelor contradictorii în ceea ce privește momentul și mai ales modul în care prima barcă a ISU a fost lăsată la apă și a pornit spre locul accidentului cu puterea vâslelor, în timp ce motorul era doar un simplu lest, este, în opinia mea, un punct de plecare în lecția pe care o au de învățat cei care ar trebui să fie gata oricând să intervină. Povestea cu cheia negăsită este uluitoare (oare aceste motoare chiar pornesc ...la cheie?), mai apoi un motor pornit pune în pericol viețile scafandrilor: pardon, scafandrii erau pe drum spre locul accidentului, nu în apă; explicația că decât să stea să se uite mai bine au pornit cu vâslele este justă, dar inacceptabilă: MOTORUL TREBUIA SĂ PORNEASCĂ! 

Mi-e teamă că „lasă că merge și așa!” a lovit din nou, persoana care trebuia să verifice mijloacele tehnice la intrarea în serviciu fie n-a făcut-o, fie știa că motorul nu este în regulă și nu a făcut nimic pentru îndreptarea situației, fie a adus acest lucru la cunoștința șefilor săi și aceștia s-au lovit de peretele „nu avem ce ne trebuie!”. Un fapt banal la prima vedere a adus familii, în prag de sărbători, la cimitir, unde-și plâng pe cei dragi care au plecat la serviciu să salveze vieți ....

Indiferent de cauza accidentului, nu mă pot abține să nu fac o remarcă: pilotul și copilotul făceau parte dintre cei ale căror profesii, DACĂ TRĂIAU, le aduceau pensii considerate de unii ca fiind nesimțite! În această capcană au căzut prea ușor mulți dintre români, care doresc să pună pe același palier un pilot cu un brutar, de exemplu, cu un cofetar sau un croitor! Sursa necazurilor din care țara mea nu mai iese la liman nu este împărțirea pe categorii profesionale, iar una dintre soluții este tragerea la răspundere a celor care trebuiau să facă ceva pentru ea (pentru țară) prin fișa postului și nu au făcut-o! 

Precizez că, în ciuda acestei întâmplări, în opinia mea, SMURD este instituția care funcționează cel mai bine în România, fix prin eforturile celor care lucrează aici! Dovadă stau miile de vieți salvate de la înființare! Că mai sunt multe de făcut, asta este o altă parte a aceleiași povești .... 

 Sursă.

P.S. Departe de mine gândul de a aduce ofense vreunei categorii profesionale, exemplele date sunt la întâmplare și doream să spun că nu este în regulă să comparăm .....mere cu pere! :(