Este calitatea principală care ne face diferiți. Mai precis absența acesteia ....
Ieri am comemorat un an de la trecerea în neființă a soacrei mele. Odihneasc-se în pace! Am constatat încă o dată că viețile noastre se împletesc cu obiceiurile bisericești și în funcție de locul unde trăim în România, deși majoritatea covârșitoare a românilor sunt ortodocși, relațiile cu biserica, mai precis spus, cu preoții care o slujesc, pot fi mulțumitoare sau nu. Am vorbit nu de mult cu o cunoștință care trăiește într-un județ din sudul țării și mi-a povestit momentele neplăcute prin care a trecut la pomana tatălui său, când după slujba de comemorare, a invitat mai multe persoane la masă la un local public. Extrem de stânjenitoare a fost așteptarea preotului care avea de mers la mai multe asemenea mese și fără de care invitații nu puteau începe să mânînce, ci doar să aștepte cuminți, așezați la masă, uitându-se de ț ori pe minut spre ușă, doar-doar apare popa să dezlege masa.... M-am mirat la vremea respectivă de lipsa de respect față de oameni, de momentele cu adevărat jenante în care stai și aștepți zeci de minute (o oră sau chiar mai mult!) să vină popa și am remarcat, plin de compasiune, că „pe la noi nu se întâmplă chestiuni din astea!”. Aha! :(
Ei bine, fix o asemenea întâmplare a avut loc ieri: deși au fost doi preoți la biserică și au fost două comemorări, urmate de mese servite de două familii în amintirea celor care au plecat dintre noi, ambii preoți (unul însoțit de soție și doi copii) plus ceva ajutor de-al lor au venit împreună, la noi la masă! Nu-mi este comod să spun asta, dar noi am avut pile, în sensul că socrul meu are ceva atribuții pe la biserică, gen tras clopote ..... am fost surprins de faptul că unul dintre preoți ne-a rugat să servim bucatele repede, repede, că trebuie să meargă și la cealaltă familie la masă! Adică fix ca în mica poveste de mai sus! Se spune că prin prezența preotului la masă este cinstită memoria celui/celei care a plecat dintre noi, dar cei prezenți câtă răbdare trebuie să aibă pentru a nu crea momente neplăcute gazdelor, care nu au nicio vină că preotul a ales familia cealaltă pentru prima masă de prânz a zilei?
Întrebare: cum de cei doi nu s-au gândit să meargă unul la o familie și celălalt la a doua familie, arătând în acest fel un respect egal tuturor credincioșilor? În urma unei astfel de întâmplări, banale pentru unii, mai se poate spune (unii dintre ardeleni sunt tare mândri că ei sunt diferiți de răgățeni!) că există diferențe mari între români, în funcție de zona geografică unde trăiesc? Precizez că nu doresc să arunc piatra în nicio direcție, doar vă semnalez o chestiune din experiența personală care mi-a atras atenția! Vă dați seama că tonul meu era mult mai ....acid dacă făceam parte din cea de-a doua familie care a avut nevoie de servicii bisericești în ziua de duminică ....
No, ce ziceți, cum stă treaba cu ...omenia? :(
Prost, nene, prost. Și în Ardeal se mai întâmplă.
RăspundețiȘtergereDin păcate .....
ȘtergereAici este cam așa: preotul mănâncă la prima famiie unde ajunge. La celelalte familiii sfințește mâncarea, stă la masă și mănâncă foarte puțin sau deloc. Eu visez însă la o Românie ca și Norvegia: să nu mai existe bani lichzi și să se plătească totul cu cardurile bancare. Așa totul va trebui să fie declarat și nu va mai trebui să se plătească fără chitanță că se face slujbă la mormânt la 40 de zile, la un an etc.
RăspundețiȘtergereAșa că toți ceilalți care nu sunt primii pe agenda preotului au ceva de așteptat .....
Ștergerese pare ca pentru unii preoti, ceea ce fac este "doar o meserie, ca oricare alta" si nu simt ca hramul duhovnicesc pe care-l poarta le-a fost harazit. Doar aceea care îsi înteleg talentul de a-si sluji devotat si fidel enoriasii, sunt adevarati Preoti. Doar aceia sunt iubiti si respectati în parohie.
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca pe cei dusi dintre noi!
Despre preoți, numai de bine! :)
ȘtergereNu trebuie să uităm faptul că şi preoţii sunt oameni, supuşi greşelii ca toţi ceilalţi. Alegerile pe care le fac arată cine sunt, la fel ca şi în cazul celorlalţi oameni.
RăspundețiȘtergereAi putea spune că ei ar trebui să aibă vocaţie. Corect. Dar toţi, în toate meseriile ar trebui să aibă vocaţie: şi pedagogii, şi medicii, şi eu, şi tu...
Cine-şi mai urmează azi vocaţia? Prea puţini.... şi aceia sunt medici buni, preoţi buni, profesori buni etc.
Nu cred că tre să-i porcăim, când toată societatea noastră-i vai mama ei! Cu noi, cu tot!
În cazul prezentat, au ales să vină la voi că aveaţi pile. Punct. :)
Nu mi-am propus să porcăi pe nimeni, doar am semnalat o situație nefirească: dacă tot erau doi preoți și două parastase, de ce nu mers câte unul la cele două familii, în același timp?
ȘtergereAnastasia are si ea dreptatea ei...
RăspundețiȘtergeretotusi, sun profesii pentru care ar trebui sa opteze cei care au chemare pentru ca una e sa inveti meseria de strungar si alta sa fii profesor, preot sau medic...
din pacate lucrurile nu stau asa...
si inca o data din pacate in ceea ce ii priveste pe preoti, pentru ca in ochii oamenilor sunt reprezentantii lui Dumnezeu pe pamant, tocmai de aceea se asteapta de la ei sa fie altfel, sa fie ei primii care respecta perceptele bisericesti...
si uite asa ajungem la vorba hatra a romanului "fa ce zice si nu ce face popa"...
Hâtră sau nu, vorba românului mai poate fi, așa cum am scris și mai sus: despre preoți, numai de bine! :)
ȘtergereIdeea cu planificare la ore diferite nu poate fi pusă în practică deoarece slujba de pomenire se face la biserică, după terminarea slujbei duminicale, pentru toți cei care sunt pomeniți în același timp. Mai apoi, la ieșirea din biserică, se oferă un pahar cu vin/suc tuturor celor prezenți și un colac. La casele celor care dau parastasul se servește masa și de aici apare încurcătura mai sus precizată: unii mănâncă iar ceilalți așteaptă să termine primii .... :(
RăspundețiȘtergere