Șirul

Peripețiilor de care am avut parte cu ocazia înmatriculării mașinii recent cumpărate aproape că a luat sfârșit. După procurarea a tot felul de adeverințe/atestate fiscale, verificări tehnice și identificări la RAR, plata mai multor taxe (de talon, de înmatriculare, de ...număr), am ajuns la „biroul” de înmatriculări din județul Cluj. Marți, la ora 12.10, lume multă. În fața mașinăriei care eliberează numere de ordine (habar n-am dacă așa se numesc în realitate!), o coadă pe două rânduri, strânsă, cu oameni care stau umăr lângă umăr și așteaptă următoarea victimă a dezamăgirii care te cuprinde când tragi concluzia că (încă o dată) socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Adică pe mine.

Nu mi s-a părut necesar să-i întreb de ce stau acolo așa frumos încolonați, doar suntem liberi să facem ce dorim, nu? :) Am atins ecranul în dreptul rubricii înmatriculări și mesajul primit nu a prea fost prietenos: „54 de solicitări în așteptare pentru acest serviciu”! Hmmmmm! Am înțeles subit ce făceau cei care priveau plictisiți pe al 54-lea doritor de servicii de inmatriculare și am plecat, hotărât să revin a doua zi de dimineață.

 Sursă.

Miercuri, ora 07.10. Deși ghișeele se deschid la 08.30, eu am ajuns la locul faptei și constat că alți 18 au ajuns înaintea mea. Nu-i rău, m-am gândit. Noroc că nu este prea frig, sunt 4 grade Celsius, cu plus. Până la ora 08.30 au mai sosit încă aproximativ 100 de persoane care au format o coadă impresionantă. Mai că îmi venea să întreb, ca în timpul comunismului: ce se dă aici? Am intrat ordonat, cu coada, în sala din fața ghișeelor și am luat numere de ordine. I 017 a fost numărul meu. Mult mai bine ca ieri ..... :)

Patru ghișee, cu mici panouri electronice deasupra, care evident că nu au fost pornite, așa că persoanele care știau numerotarea le comunicau tuturor celor interesați. Un fel de telefonul fără fir. Cu un timp mediu de 10 minute de persoană, treaba părea să meargă bine. Am constatat repede că la unul dintre ghișee s-au așezat doi tipi cu plase pline de dosare și numere de înmatriculare. Cel mai probabil erau de la ceva firme care intermediau înmatriculările și sentimente contradictorii mă încearcă: ei nu aveau numere de ordine, aveau la dispoziție un slujbaș care se ocupă doar de ei. Toți ceilalți care stau pe la cozi enervante, uneori contra cronometru, se împart la trei ghișee. Pe de altă parte, care ar fi fost diferența dacă și al patrulea ghișeu ar fi avut același regim de funcționare ca și celelalte și toți posesorii dosarelor din plasele intermediarilor ar fi fost de față? Hmmmm, măcar murea de plictiseală și capra lor, nu?

Evident că Murfhy nu doarme, așa că de la numărul I 016 trece la I 018, Mă adresez doamnei din spatele biroului: „după 16 urmează 17, nu?” și îi explic că a sărit un număr. Nu o prea conving, ea se ocupă de numărul 18 și mă trimite la colegul de alături. Acesta îmi spune că o să rezolve el mica încurcătură, pe care evident nu și-o explică! Măi să fie! Îi atrag atenția că micile panouri de deasupra nu funcționează, adică fix acelea care ne „anunță vizual” ce număr la ce ghișeu să meargă. Se miră de scăparea din vedere a acestui aspect și roagă pe cineva din sală să apese niște butoane .....

Pe când mă pregăteam să răsuflu ușurat, polițistul îmi spune că noile numere de înmatriculare vor fi eliberate după ora 15. Poftim? Da, da! Uite așa am mai făcut și eu o călătorie (de fapt chiar două!) cu troleul 25, până la domiciliu și retur, patru ore mai târziu. În sfârșit, am terminat! Sau nu: urmează să-mi sosească prin poștă talonul, vineri sau sâmbătă! :)