Bacalaureatul

                      Începe cu adevărat azi . Toate celelalte probe , de acordare de competenţe , au fost aşa , doar de antrenament aş putea spune , deoarece încă nu am auzit pe cineva că i-au folosit undeva competenţele obţinute la terminarea liceului . Anul acesta susţine acest examen şi fiica mea , aşa că este limpede că sunt implicat emoţional în acest eveniment .
                     După doi ani de rezultate care au lăsat mult de dorit , sunt extrem de curios cum vor fi subiectele din anul acesta . Încă de anul trecut , actuala putere politică se văita că este prea târziu pentru a elabora noi subiecte la bac , aşa că examenul s-a susţinut cu subiectele propuse de un corp profesoral sub comanda actualei opoziţii (guvernul MRU a căzut în primăvară şi examenul era destul de aproape) . Acum este rândul noii conduceri a ministerului să dea piept cu munca de patru ani a profesorilor . Indiferent de complexitatea şi modul de rezolvare , vor fi păreri diverse şi evident contradictorii despre acest examen care încheie un capitol în educaţia unui tânăr şi , din păcate spun eu , este prima treaptă din etapa următoare .
                     Adeseori m-am întrebat care este logica prin care s-a renunţat la examenul de admitere la facultate . La o verificare a nivelului de cunoştinţe reală , nu concurs de dosare şi/sau scrisori de intenţie , eseuri şi alte trompete din această gamă . Trăiesc cu impresia că ultimele două generaţii de absolvenţi de liceu sunt victime colaterale ale următoarei situaţii : învăţământul universitar este tratat adesea ca o afacere (o bună oportunitate de câştiguri imense) şi soluţia unui grup de persoane care au puterea necesară să mai reducă sumele de bani ce se învârt în aceste universităţi româneşti (în mod justificat sau nu) a fost să ridice gradul de dificultate al bacalaureatului . O fi bine ? O fi rău ? Problema principală este aceea că piaţa muncii aproape lipseşte în România şi nu are absolut nici o legătură cu numărul şi specializările absolvenţilor de studii superioare . Acesta este rezultatul lipsei unui plan de ţară , dacă putem spune aşa . Super deştepţii care conduc destinele acestei naţii să vină şi să spunăm : ne găsim aici şi propunem ca peste 5 ani să fim aici , peste 10 aici şi peste 20 aici . Odată obiectivele asumate de noi toţi , indiferent de culoarea politică , guvernanţii să fie obligaţi să facă totul pentru a atinge acele obiective . Pfiu ! Deja am cam luat-o pe arătură ! Sau  nu ?
                     O.K. Stresul atinge cote maxime . Prima probă scrisă , cea la română , deja bate la uşă , aşa că fruntea sus şi rezultatele să fie pe măsura muncii depuse ! Multă baftă şi succes , Georgi !