Diploma

                      De licenţă este actul cu ajutorul căruia dovedeşti că ai absolvit studii universitare , indiferent de profilul acestora . În mod normal aceasta trebuie eliberată în 12 luni de la promovarea examenului de licenţă , asta dacă îţi faci studiile la o facultate ,,normală" . Dacă te-ai îngrămădit (pe principiul la plăcinte , înainte ! ) împreună cu alţi j-de-mii de păcăliţi (păcălici?) la Spiru Haret , trebuie să te consideri norocos atunci când , după mai bine de doi ani de procese , îţi vine rândul să o ridici . De ce s-a ajuns aici este o cu totul altă discuţie .
                     La biroul Eliberare acte de studii  al universităţii mai sus pomenite am ajuns luni , cam pe la ora 10 a.m. . Bineînţeles că am avut parte de o ultimă umilinţă dar nu m-am dat bătut . În sala de aşteptare (o cameră cu laturile de aproximativ 15m x 5m) lume câtă frunză şi iarbă . Pe partea dreaptă sunt  şapte ghişee : două pentru relaţii cu publicul , din care doar în spatele unuia era o domnişoară , o casierie , două unde se ridicau actele si două .... erau închise . Ferestrele închise , sala plină de oameni , din tavan două instalaţii de aer condiţionat te privesc triste (sau oare zâmbesc acru de transpiraţie ?) şi speri în zadar că vor porni cândva . Într-un colţ o maşină de cafea tot dă rateuri , spre disperarea celor care doresc o băutură caldă să se mai răcorească .
                      Toate persoanele care aveau de rezolvat o problemă de orice fel stau la coadă (oare o să scăpăm vreodată de umilinţa statului la cozi interminabile în ţara asta ?) la singurul ghişeu unde te bagă cineva în seamă . După o oră şi patruzecişişapte de minute am reuşit să-i spun domnişoarei cine sunt şi de ce am venit acolo . Am primit un bon de ordine confecţionat dintr-un carton pe care era scris cu cariocă neagră numărul 82 . Am mers la casierie unde am deranjat-o pe doamna care se străduia să joace un spider solitaire şi care , cu un dezgust vădit mi-a scris de mână o chitanţă (evident că a trebuit să şi plătesc , nu ?) . Am îngroşat iar grupul din faţa ghişeului pentru a preda chitanţa (după încă zece minute îngrozitoare) şi am fost îndrumat spre .... sala de aşteptare ! :) No bine , no ! Ce ziceţi despre asta ?
                     Din spatele unor uşi notate A şi B nişte voci strigau piţigăiat numărul care trebuie să intre . O altă problemă : nu prea se auzea ce zic şi anumite persoane stăteau pur şi simplu cu urechea lipită de uşi . După mai mult de treizeci de minute a fost rostit numărul magic şi m-am simţit de parcă am câştigat la loto . Am primit actele şi am plecat ca din puşcă .
                     Dispreţul  manifestat faţă de cei care au plătit pentru a-şi face studiile despre care unii cu greu pomenesc face parte din tabloul general al desconsiderării oamenilor obişnuiţi . Situaţia creată este un efect al degradării generale a societăţii , de risipire a puţinelor valori ale şcolii . Pe timpul când trebuiau plătite ratele pentru şcolarizare chiar şi femeia de serviciu făcea încasări , acum , socoteliele fiind încheiate , li se flutură de toţi ! Dă-i dreacu de fraieri , le-am luat banii şi la revedere !  par a spune cei care conduc universitatea . Oare cum aş putea spune despre toate acestea şi multe altele tinerilor care mai cad în plasa celei mai ruşinoase instituţii de învăţământ superior din superba Românie ? Şi cum de mai reuşesc să fraierească pe oricine pune botul la aburelile lor ? Pentru că pot !