Propovăduirea

Bibliei printre trecători este o ocupaţie care îmi ridică mari semne de întrebare. Nu judec pe nimeni, dar mi se pare cu totul deplasat să opreşti oamenii care trec pe lângă tine şi să le explici că deţii răspunsul la toate problemele care frământă omenirea, că semnele spre care trebuie să te uiţi sunt în biblie, doar este necesar să ştii ce să cauţi.
Sâmbătă dimineaţă veneam de la cumpărături cu ceva plase în ambele mâini. Două persoane trecute de şaizeci de ani mă abordează:
- Hrană spirituală nu doriţi?
Până m-am gândit eu cum să-i refuz ferm dar politicos, informaţiile încep să curgă: toate relele care ne înconjoară pot fi desfăcute foarte simplu, prin credinţă, ......., ......., etc. În timp ce turuia una-una, am observat pe antebraţul lui stâng, sub cămaşa suflecată şmechereşte, un tatuaj cu o inimă străpunsă de o săgeată, din care ieşeau trei picuri (de sânge, cel mai probabil). Nu lipseau cele două litere scrjelite în interiorul inimii. Oare sunt iniţialele numelui doamnei care îl însoţea sau ..... ale tinereţii valuri? Întrebarea a rămas nerostită, plasele erau grele, nu aveam chef de discuţii religioase.
- Cum dracu se întâmplă că tot timpul este ceva în neregulă, dacă nu-i una, îi alta ...... . Poftim? Încerci să mă abureşti cu învăţături creştine şi îl pomeneşti pe Sarsailă?  O, Doamne! Nu-mi vine să cred ce neinspirat şi neinstruit este domnul, dar o calitate tot are: este hotărât!
- Să vă pun acest pliant în plasă? încheie pledoaria, zâmbind cu gura până la urechi, dorind parcă să-mi spună că nu acceptă un refuz.
- Nu, mulţumesc! am reuşit să articulez înainte de a coti la dreapta şi a ieşi din raza lor de acţiune.
Hmm, ce oameni, domnule! am zis în mintea mea, referindu-mă evident la mine. Cum poţi da cu piciorul şansei unice de a te regăsi în ..... , ......... , bla, bla, bla. Destul!
 Nu are nici o importanţă şi nici nu este un lucru negativ, dar cei doi credincioşi erau maghiari şi stâlceau uşor cuvintele, ceea ce a făcut şi mai amuzantă întâmplarea.