Garcea

                    Nu se dezice și face exact ce vrea mușchiul lui! Sau cam așa ceva!
                    La sfârșitul acestei luni îmi expiră permisul de conducere, drept pentru care luni am pus osul la treabă (a se citi la analize) și am adunat actele necesare într-un dosar plic, în conformitate cu precizările de pe site-ul SPCRPCIV CLUJ. No bine, no! Polițistul de la ghișeu m-a tras în chip de trei ori deoarece ba am privit pe careva în dreapta, ba am clipit. Pe când mă bucuram că au mers lucrurile ca unse, îmi spune sec:  dacă aveți nevoie de dovadă, să reveniți după o oră și jumătate sau două!  Evident că am rămas cu gura căscată, dar din alte experiențe anterioare știu că nu este tocmai bine să stârnești lucruri despre care nu știi cum se vor sfârși! Am plecat bombănind, mintea mea în gândul ei, desigur! :)
                   După ce am pierdut vremea două ore, m-am prezentat la ghișeul cu pricina, cu emoții de data aceasta! Extrem de politicos, domnul polițist mi-a cerut buletinul, a apăsat pe ceva butoane, a scos din imprimantă o jumătate de coală A4 pe care și-a pus elegant semnătura și  ștampila instituției pe care cu mare onor o reprezintă, apoi mi le-a întins, fără măcar să zâmbească! :) Vă dați seama ce de gânduri mi-au trecut prin cap, care de care mai năstrușnice! Concluzia la care am ajuns o să o scriu mai jos, că poate sunteți gândiți și voi: a sosit ceva coleg la serviciu și i-a arătat cum se pornește imprimanta! Mno, ce ziceți? Ce alt motiv să mă aburească ar fi putut avea? Sunteți invitații mei să vă dați cu părerea, mai jos, la comentarii!