Prietenii

                      Ştiu de ce ! Este un slogan fain , pe care toţi băutorii de bere îl cunosc , indiferent dacă beau sau nu berea care l-a creat . Dar nu despre bere vreau să vă scriu azi .
                      Pe la jumătatea anilor '90 , pe fondul adaptării legilor la vremurile care se schimbau pe repede înainte , România a fost raiul bişniţarilor de maşini şi , cred eu , la propriu , cimitirul maşinilor secon hand din Europa (pe primul loc , Germania) . Toţi şmecheraşii plini de tupeu aduceau maşini mai bune sau mai rele şi făceau tot felul de combinaţii cu acestea şi/sau cu actele lor . Nu am cum să ştiu numărul exact , dar sunt convins că mii de maşini au fost înmatriculate cu acte false . Exista o adevărată piaţă a actelor şi a plăcuţelor cu seriile de identificare ale autoturismelor care erau montate de pe o maşină pe alta după cum dicta interesul de moment . Românii nu erau pregătiţi pentru asta . Campioana acestor manevre era maşina Audi 80 , modelul fabricat prin anii '80 .
                       Să revin la povestea cu prietenii . La sfârşitul anilor '90 mă găseam în situaţia de a nu avea maşină . Pe cea veche o vândusem şi încă nu îmi cumpărasem alta . Cu prilejul sărbătorilor de Paşte din acel an , un prieten mi-a împrumutat o maşină pentru a-mi putea vizita rudele aflate la sute de km distanţă , un Audi 80 care era taximetru în Cluj . La întoarcerea spre casă , la ieşirea din Sibiu , în dreptul aeroportului , la benzinăria Petrom am fost oprit în trafic de poliţia rutieră care făcea un control împreună cu R.A.R.-ul . Voiajul meu deosebit de plăcut până în acel moment s-a transformat rapid întrun coşmar . Angajaţii de la R.A.R. au constatat repede următoarele : cauciucurile nu erau în conformitate cu cele înscrise în certificatul de înmatriculare şi nu erau identice pe axe , maşina figura în talon că avea motor pe benzină şi în realitate avea motor diesel . Deja eram galben ca lămâia , aşa cum cântă duios Mărgineanu .
                        Încep să le explic , lor şi poliţiştilor (erau în total patru) , că maşina era împrumutată , lucru care reieşea şi din acte . Bine , bine , dar maşina asta face taxi , un taxi mi-am găsit eu să împrumut ? Cine se gândeşte să verifice motorul şi cauciucurile atunci când ia o maşină de la cineva ? No bine , no ! La un moment dat , unul dintre ei ridică o parte din chederul din dreptul seriei de identificare a autovehiculului şi trage concluzia şoc pentru mine : seria originală era decupată şi înlocuită cu cea care corespundea datelor înscrise în acte . Am rămas fără aer . Maşina era înmatriculată cu acte false , ceea ce însemna că tocmai ce comisesem o infracţiune .
                        Lucrurile s-au precipitat . Cei patru o dăteau înainte : situaţia este foarte gravă ; eu mă văetam din toate puterile că nu am ştiut , că nu am nicio vină  , că sunt doar o victimă a împrejurărilor , că fiica mea (care avea pe atunci 4-5 anişori şi începuse să plângă pe bancheta din spate) rămâne a nimănui dacă ajung la închisoare , că rămân fără serviciu şi ce ştiu eu ce mai ziceam pe acolo . Ei bine , minunea s-a întâmplat : ceva din cele spuse de mine sau de soţia mea l-a înduplecat pe unul dintre cei doi tipi de la R.A.R care în mod incredibil i-a convins şi pe ceilalţi să ne lase să plecăm ca şi când nici nu ne-am fi văzut unii pe ceilalţi . Niciodată nu am găsit explicaţia acestui gest al unor persoane pe care nu le cunoşteam şi pe care nu le-am mai văzut de atunci . Şi-au strâns sculele şi au plecat înainte ca eu să înţeleg pe deplin ce mi se întâmplă sau ce şansă am avut .
                         Nici nu mai ştiu cum am ajuns la Cluj , de frica unui alt control . În aceeaşi seară am înapoiat maşina prietenului meu , a cărui reacţie a pus capac acelei zile :
                         - Bine , mă ! Nu aveau ce să-ţi facă !
                         Orice comentariu este de prisos .
                         Ba am să fac totuşi unul : şi poliţiştii sunt OAMENI !