Pe trotuarul din fața instituției mai sus menționate își făceau veacul doi polițiști locali când, o mașină care rula spre strada Eroilor a urcat pe trotuar, fix în dreptul lor. Unul dintre ei a așteptat ca șoferul să deschidă ușa și l-a invitat să se pună în mișcare, deoarece este interzisă oprirea ( și staționarea, evident) în acel loc. Tipul, plin de sine, și-a așezat ochelarii de soare mai bine și i-a spus polițistului că nu stă mult, că are o treabă înăuntru, la primărie. Omul care ar trebui să aplice legea, tocmai pentru a păstra ordinea, a scos un mobil din buzunar, a mimat gestul că ar suna pe cineva și l-a amenințat pe șoferul rebel că o să-și sune colegii și mașina va fi ridicată. Impresionat până la lacrimi, individul i-a răspuns ceva de genul du-te domnule și lasă-mă în pace! și a plecat pur și simplu să-și rezolve treburile. Polițistul a rămas efectiv vorbind singur și ghici, a băgat telefonul în buzunar, și-a aranjat și el ochelarii de soare, apoi a continuat o conversație cu colegul său, care în tot acest timp nu a schițat nici măcar un gest de a-și face simțită prezența, dar e drept, el nu avea ochelari de soare.
Morala poveștii este simplă: un om educat nu dă dovadă de tupeu prostesc, parcând pe trotuar, chiar în fața instituției unde are ceva de rezolvat și astfel nu poate constata că prezența super-polițiștilor locali este, cel mult, una de decor. De cealaltă parte, în continuare este la mare cinste nesimțirea și încălcarea regulilor elementare de conduită civică, poate și ca o adunare a frustrărilor din țările pe unde românii cu diferite niveluri de educație trăiesc și unde nu îndrăznesc să facă pe grozavii în relațiile cu autoritățile. Personal am intrat în contact cu autorități din mai multe state europene și vă pot spune că dau dovadă de fermitate și intransigență: educația se face prin aplicarea fermă a legii, nu prin statul de povești să treacă serviciul, să ne luăm salariul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu