Ecourile

                          Super-meciului se sting, uşor-uşor. Cu toate acestea, amintirile îi vor chinui mult timp pe microbiştii mai mici sau mai mari. După cum este şi firesc, cei mai pătimaşi vor despica firul în patru mai mult timp. Ruşinea naţională continuă. Suntem nişte nepricepuţi chiar şi la cel mai polular sport din lume.

                          Nu sunt un admirator al eroilor din fotbal şi chiar cred că rezultatele sunt o răsplată a muncii şi seriozităţii cu care tratează ceea ce au ei de făcut. La frizuri care mai de care mai turbate, la mers de vedete prost înţelese, aere de superioritate şi îngâmfare de te uiţi mereu în urma lor să vezi unde este omul cu tava cu lămâi să le mai taie din greaţă, tatuajele sunt la mare modă, ....., fotbaliştii noştri sunt pe primele locuri în topuri. Dar atât.

                          Am remarcat două lucruri jignitoare la adresa noastră a tuturor: la intonarea imnului de stat al României, eroii noştri au rupt rândurile înainte de ultima storfă, ceea ce spune totul despre ce şi cât ştiu ei despre imnul ţării pe care o reprezintă în competiţiile internaţionale.  Mai mult decât atât, din vina operatorilor de la camerele tv, am putut observa cu uşurinţă faptul că unii dintre protagoniştii serii nu ştiau versurile. Ceea ce ei mimau nu avea nicio legătură cu linia melodică şi mai ales cu versurile imnului care se auzeau în sistemul de sonorizare. Menţionez că nu sunt singurul care a remarcat aceste nepotriviri, ca să zic aşa.

                          Ce ar mai fi de spus? Dincolo de faptul că în fotbal se învârt sume de bani uriaşe, rezultatele în competiţiile de orice fel lasă mult de dorit. În final, două cuvinte vă mai scriu, referitor la fotbaliștii lui pește prăjit: RUŞINE!