Grădiniţa

                              Este locul (instituţia) de importanţă deosebită în viaţa familiilor mai tinere sau mai puţin tinere, care au copii mici, de vârstă preşcolară. În afară de faptul că a devenit de la sine înţeles că absolut toţi copiii trebuie să meargă la grădiniţă, este o perioadă în dezvoltarea copiilor în care se fac primii paşi spre ceea ce numim, generic, socializare. Dar nu ăsta este subiectul pe care doresc să îl abordez azi, ci aglomeraţia infernală din jurul unei grădiniţe, situate în zona locuinţei mele.

                              Se presupune că majoritatea copiilor de la o grădiniţă locuiesc în imediata apropiere şi, pe această logică, deplasarea la şi de la grădiniţă se face pe jos. Habar n-am cum stau lucrurile în realitate, dar pot să vă spun sigur că majoritatea covârşitoare a copiilor sunt aduşi/luaţi de către părinţi cu maşina. Asta presupune o nebunie pe o stradă îngustă, chiar dacă este sens unic. Ştiu, ideal ar fi să fie locuri de parcare suficiente în curtea instituţiei, dar între blocurile construite acum 40 de ani nu au fost prevăzute parcări. Astfel, fiecare parchează unde apucă şi afişează un zâmbet de-a dreptul enervant care însoţeşte expresia bine cunoscută de acum: ,,doar cinci minute am parcat...’’. Ştiu că unii dintre cititorii acestor rânduri o să strâmbe din nasurile  lor delicate, dar vin şi întreb: ce vină am eu, care locuiesc în zonă, pentru situaţia creată şi de ce trebuie să suport deranjul zilnic, la sosirea de la serviciu, aşteptând minute în şir să mi se elibereze locul de parcare? Pot să fac prinsoare că nu există timp de aşteptare mai mic de 10-12 minute în asemenea situaţii şi unde este oare firul subţire dintre politeţe şi bădărănie? Oare să cer şefilor mei să lungească programul de lucru astfel încât să ajung acasă după ce toţi copiii de la grădiniţă au plecat acasă? 

                               Poate să pară un moft, dar zi de zi, această situaţie aduce la limita răbdării pe oricine. În zona despre care vă scriu sunt aduşi copii din Floreşti, una dintre cele mai mari comune din România. Peste 15.000 de locuitori ai acestei comune vin, cu mic, cu mare, zilnic în Cluj. Pot spune că sunt o victimă colaterală a şmecherilor care au construit fără nici o regulă urbanistică, care au atras în capcană mii de familii care sunt datoare vândute acum la bănci şi nemulţumite la maxim de alegerea făcută la un moment dat(ei bine, ăsta este un alt subiect!). Pe lângă nemulţumirea generală a lor, problema mea cu parcarea este cu adevărat un moft. Şi totuşi, ce vină am eu? Nu ar fi fain dacă în funcţionarea unei grădiniţe s-ar ţine cont şi de amenajarea unei parcări spaţioase, care să permită afluirea/defluirea în mod civilizat a celor ce au drum pe acolo?