Compasiunea

                    Pentru cei apropiați (sau nu) aflați în situații delicate este un sentiment perfect uman, ca să spun așa. Dacă dincolo de ea mai și faci ceva pentru a-i ajuta pe cei aflați în dificultate, jos pălăria! O.K., cu teoria stăm bine, dar ce te faci atunci când ajutorul oferit de tine nu este perceput așa cum trebuie?
                     Subiectul nu este întâmplător: niște persoane în vârstă, apropiate mie, au probleme de sănătate, ca mai toți ceilalți de vârsta lor. El are insuficiență cardiacă, probleme mari de deplasare și colac peste pupăză, nici nu prea elimină apa din organism. Nu poate merge nicăieri, de mai bine de un an de zile singurele ieșiri au fost la spital, pentru internare sau control/analize. Ea a suferit anul trecut un accident vascular cerebral fără urmări semnificative, dar .... . Se ceartă aproape  tot timpul: el este nemulțumit de modul în care este îngrijit, ea este sătulă să-l tot îngijească. Poveștile din filme în care cei doi se iubesc până ce moartea îi desparte sunt departe.
                    El este foarte suspicios în ceea ce privește rezultatele tratamentului din spitale. Ea refuză să caute pe medicii care îl tratează în scopul cunoscut de toți de acum, de a da o mica atenție în speranța că bolnavul va primi tratamentul cel mai bun în raport cu starea sa. Deși nu o spune răspicat, găsește tot felul de scuze pentru a nu contacta medicul. Ceea ce nu înțelege este faptul că, dacă el nu va mai fi, viața sa se va schimba radical: ea are pensie cam 700, el peste 1100. Pentru doi bătrânei este acceptabil, dar unul singur cu 700 este cam complicat. Cu toate acestea, ea parcă s-a săturat să se ocupe de problemele familiei, iar el să mai lupte cu bolile venite la pachet cu bătrânețea.
                   Copii nu au și în ultimul timp parcă încep să-și piardă discernământul. Cu greu ajungem la un acord în ceea ce privește ceea ce urmează să facă în continuare și în ziua următoare planul este abandonat din motive copilărești. Binele cu forța nu se poate face. Și totuși, ce este de făcut atunci când una vorbim și alta facem? Știu că bătrânii pot fi deosebit de dificili, dar o cale de comunicare și mai ales convingere trebuie să existe.