Face victime printre oamenii obișnuiți cu el și nu numai. Lucruri rușinoase se petrec în această primăvară europarlamentară, dar no, ciolanul, bată-l vina! Un om care îmi părea până mai ieri un tip deosebit se complace în situații mai mult decât discutabile: deși o hotărâre judecătorească pronunțată la cel mai înalt nivel spune că nu poate ocupa funcții obținute prin vot, domnul se încăpățânează și tot strânge semnături , apoi depune actele la BEC, producând mai multe istericale, de tot felul, printre comentatorii avizi de can-can. Un altul, care pare dus bine cu pluta pe apele tulburi ale minții, se jură că el este partidul, că el este candidatul, că el este ....cel care odinioară pupa dosul prezidențial al celei care a fost sperietoarea sfârșitului de epocă de tristă amintire. Amuzant este că există o diferență de opinii cu un alt tip celebru, care apără încă tărâmul românesc de invadatorii maghiari.
De pe margine se vede bine, dar trist. Nu știu ce să cred: rușinea ar trebui să le crape obrazul, demnitatea nu se câștigă la televizor, încercând să calci în picioare hotărârile judecătorești, chiar și în situația în care te consideri nedreptățit. Democrație înseamnă, printre altele, justiție! sau cel puțin așa umblă vorba pe la mine pe stradă!
În aceste vremuri, un salariu de șapte-opt mii de euro este un miraj la care mulți nu pot rezista. Unde mai pui tot felul de gratuități, care fac, în general, viața mai frumoasă! Știu că puteți spune despre mine că sunt în poziția pasărea mălai visează, dar cam astea-s gândurile mele legate de țara și vremurile în care trăiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu