luni, 8 septembrie 2014

Libertatea

De exprimare capătă aspecte destul de curioase, uneori. Este în regulă să ai propria opinie despre ceea ce te înconjoară, este chiar indicat, dar exprimarea acesteia trebuie făcută prin mijloace firești, care apar prin educație, nu din bâjbâiala teribilismului. Noi toți ne situăm pe un drum greșit, care este rezultatul alegerilor pe care le-am făcut (sau  nu) în ultimii ani, hai să zicem 25, deoarece înainte de 1989 nu cred că am fi putut fi în măsură să alegem ceva dincolo de voința comunismului absurd, dar hai să nu mă îndepărtez de subiectul de azi. Lipsa interesului pentru educație își face apariția în viețile noastre. Au ajuns la maturitate foarte mulți dintre cei care au abandonat școala pe la mijlocul anilor 1990, care au căscat ochii, mâncând semințe, la toți maneliștii și toate cucuvele care au avut mare trecere pe la televiziuni, crezând că asta este libertatea. Libertatea de a abandona școala, de a nu respecta regulile minime ale societății, de a fi teribil pentru că știi să te descurci, așa cum bine au fost învățați extrem de mulți conaționali în regimul trecut. Mai mult, aceștia au la rândul lor copiii care nu prea au exemple bune de urmat, din familie zic.
Ca un blestem din negura vremurilor, oamenii cu școală au fugit de politică ca dracu de tămâie și, pentru că o masă atât de mare trebuia condusă, oportunitatea puterii nu a fost scăpată. Dacă ei înșiși nu aveau prea multă școală (alta decât cea de partid și, aș îndrăzni să spun, chiar originea sănătoasă ținea loc de școală uneori), au găsit mijloace diabolice de nu se simți cu musca pe căciulă în fața unora sau a altora: au pornit o adevărată agresiune împotriva dascălilor și au întins capcane (de genul universităților private) celor care aveau ceva de spus în învățământul românesc. După ani în șir de dispreț, după reforme fără sfârșit (și mai ales fărăr număr) în educație, am ajuns să nu mai recunoaștem nicio scară de valori în această țară, să fim suspicioși cu toți cei din jur, să evităm să vorbim despre cărți (de citit ce să mai spun!). În schimb, este bătaie mare să ajungi vedetă, să faci tuning-uri la unele părți ale corpului, să dovedești cu orice preț cât de pițipoancă/cocalar poți fi. Media a avut un rol important și negativ în acest rezultat, lucrând cu tenacitate la formarea unei anumite categorii de telespectatori ....
Mă întorc la libertatea de a-ți face cunocută opinia:


La noi la Cluj este aproape gata o nouă sală polivalentă modernă, cu o capacitate mare și destinată multor categorii de întreceri sportive. Multe lucruri s-au scris despre construirea acesteia, atât pro cât și contra. Eu doresc să vă atrag atenția asupra unui gest făcut de un individ pe care nu știu cum să-l numesc: a scris o întrebare pe gardul care separă șantierul de stadion. Oare ar trebui să ne considerăm norocoși că acest gard mai exista atunci când a vrut el să transmită un mesaj națiunii? O să ne mai pună întrebări și pe pereții noii construcții? Cât de important este acest lucru pentru el și cât de apreciat este în comunitatea în care trăiește? 


Oare ce mesaje ar vrea să-i transmită muncitorul care a fost pus să ..... . Chiar, oare nu ar fi existat altă soluție de îndepărtare a mesajului total neinspirat? În continuare el poate fi citit fără mari probleme, ceea ce posibil să creeze o satisfacție mărită tipului care este așa de curios, încât își scrie întrebările pe garduri! 
Cum ar fi fost dacă primarul, de exemplu, ar fi răspuns în scris, tot acolo? Așa-i că aveam un subiect mai consistent pentru blog? :)




12 comentarii:

  1. Sala. S-ar face cu fonduri europene, insa, la cate mall-uri sunt in Cluj, cert este ca avantajati vor fi sportivii si spectatorii civilizati, care nu-s prieteni cu bombooanele agricole. ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este aproape gata. Luna viitoare va fi inaugurată!

      Ștergere
  2. nu stiu ce sa zic!
    probabil asta e ceea ce gandeste omul. cum ca acea sala nu foloseste nimanui....
    asta nu inseamna ca trebuie sa-ti scrii pe garduri nemultumirile....dar s- a gandit ca poate asa il si vede careva! si uite ca s-a gandit bine.. :))
    dar se intampla si la case mai mari....

    nu poti sa stai sa acoperi mesaje scrise! nu faci fata! sunt scrise peste tot....
    domnul primar e om cu scoala! el nu scrie pe graduri. el o sa vina la taiere de panglica! domnul cu mesajul mai are o sansa atunci sa-l sa-l intrebe pe primar care-i faza cu sala :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact asta e ideea: a scrie pe garduri, ziduri, pasaje pietonale, .... este nefiresc, în opinia mea. Există șanse mari ca un mesaj bun, exprimat în asemenea condiții și, mai ales, repetat la nesfârșit să-i agaseze pe cei cărora dorești să te adresezi, să fie gol de conținut. Nu mai pun în discuție partea estetică a întregii aventuri! :)

      Ștergere
  3. Sunt atatea forme de exprimare si de protest iar mesajul scris pe pereti este catalogat la "vandalism". In plus autorul dovedeste ca nu are curajul raspunderii!

    RăspundețiȘtergere
  4. In Romania. democratia a fost confundata cu anarhia de multe ori dupa 1989. Iar libertatea de exprimare la fel.

    RăspundețiȘtergere
  5. Libertatea - mai mult decat un drept - e asumarea unei responsabilitati.
    Cetateanul in discutie poate ca se referea la... gard. :) Obisnuit sa scrie fara diacritice i-a iesit in loc de "ăsta" "asta". :)

    Uitasem esentialul: a scris, totusi, pe un gard ce va fi luat de acolo la finalizarea salii. :) Mai are o sansa! Nu? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De acord, în curând gardul va fi luat, dar sunt convins că nu e nici la prima încercare și nici la ultima. Obiceiul de scrie tot felul de chestiuni unde te aștepți mai puțin ia amploare; spre exemplu expresia „Basarabia - Pământ Românesc”, ca și „Salvați Roșia Montană”, este mâzgălită peste tot locul, chiar și pe tunelurile din vârful Munților Făgăraș. În opinia mea, acest fel de a te manifesta nu atrage simpatii asupra problemei, ci mai degrabă agasează .... numa' zic!

      Ștergere