Pensiunea

Amada din Lerești, județul Argeș, a fost gazda unei întâlniri foarte faine între foști colegi de școală. Revederea după 25 de ani a fost un succes din punctul de vedere al relațiilor interumane și s-a dovedit a fi o alegere ușor neinspirată în ceea ce privește locația, ceea ce, firește, organizatorul nu avea de unde să știe dinainte.

Deși am ocupat 8 camere și apartamentul pentru două nopți din totalul de 9 camere plus apartament și am plătit masă pentru 20 de persoane pentru două zile, impresia generală despre gazde este negativă:

• în mod curios, zic eu, nu am primit o cafeluță pe tot parcursul șederii mele acolo; mai mult, era o adevărată tevatură când comandam una deoarece trebuia plătită imediat, ca și cum aș fi fost doar în trecere și nu cazat acolo;
• deși petrecerea era în toi, seara pur și simplu nu am avut acces la sala pentru servirea mesei, fiind nevoiți să stăm afară, chiar dacă în prima seară a plouat; domnișoara care era pe acolo (nu am aflat ce anume făcea, dacă era recepționeră, barmaniță, ospătăriță sau toate la un loc) a plecat acasă și a încuiat tot;
• în momentul în care a fost încuiată sala cu mese, a stins și toate luminile, cele exterioare fiind conectate la același întrerupător cu cele interioare .... erau afară mese și scaune din lemn, faine, dar a trebuit să stăm pe întuneric, ceea ce mi se pare de neacceptat în condițiile în care am plătit servicii complete, la patru stele, pentru întreaga pensiune;
• revin la povestea cu cafeaua de dimineață: ghiciți cine apărea ultima la bar? Domnișoara care ne făcea cafeaua a binevoit să-și facă apariția după ora 8.30 ... unii dintre noi, fiind matinali, s-au învârtit prin curte, deoarece spațiile comune ale pensiunii erau bine încuiate;
• mâncarea a fost extrem de ....ciudată, ca să folosesc un cuvânt pe care vreau să-l consider neutru. De exemplu: tochitura musceleană și tigaia picantă au fost aproape fix la fel, diferența fiind, ați ghicit, de iuțeală! :) Oricum, mai știm și noi cum arată și ce este o tochitură! Ca să nu mai pomenesc de bulz, care exact ...bulz n-a fost!
• deși apa și sucul făceau parte din meniul plătit, în prima seară cu greu au putut fi dibuite pentru ca a doua zi să fie în exces!
• și, pentru a nu spune despre mine că sunt cârcotaș, o să laud papanașii! Deși au avut o altă rețetă în comparație cu ce mai știam noi, au avut mare trecere! Și clătitele la fel! (un bai tot a fost: degeaba mai comandai încă un rând, că nu mai erau, deși eram pregătiți să plătim suplimentar, după cum era și firesc).

Morala poveștii: deși nu am vrut asta, am reușit să scriu un mic ghid despre cum să nu te porți cu clienții care îți bagă bani în buzunar! Cu toate acestea, petrecerea a reușit, colegii sunt oameni faini și neplăcerile mai sus scrise au fost tratate ca o scamă pe mâneca de la sacou. Dacă ajungeți prin zona Câmpulung-Muscel și aveți nevoie de cazare, NU bateți la poartă la Amada!

P.S. Când spuneam că nu am primit o cafeluță, la primul punct al nemulțumirilor mele, făceam referire la faptul că aceasta a lipsit din meniul de la micul dejun ...