Acțiunea se petrece în Germania nazistă, puțin înainte și în timpul celui de-al doilea război mondial. O fetiță curajoasă învață să citească cu ajutorul tatălui adoptiv întro perioadă în care intelectualii erau cu ușurință etichetați ca dușmani ai victoriei național-socialiste. Filmul este realizat în limba engleză și șochează, la propriu, o scenă în care, la ceas de seară, de ziua lui Hitler, întreaga suflare a orașului ascultă și ovaționează discursul furibund al primarului, în limba germană, în care îi înfierează pe intelectuali alături de evrei ca fiind dușmani ai republicii. Efectiv te trec fiorii când, cu mic, cu mare, în timp ce intonează imnul Germaniei, aruncă în foc fiecare câte o carte.
Rolul principal este al micuței Liesel, care, cu inocența sa reușește să înfrunte și să învingă monstrul nazismului. Veselia copilăriei este cu repeziciune îndepărtată de realitățile războiului. Familia adoptivă a eroinei face eforturi mari pentru a ascunde un evreu de urgia nazistă. Pe mine m-a impresionat, în special, personajul tatălui adoptiv al fetiței, care este interpretat de Geoffrey Rush, nimeni altul decât vestitul logoped dintr-un alt film de excepție, The King Speech.
În imaginea de mai sus puteți vedea familia care se află în centrul peliculei care, efectiv, m-a uns la suflet! Sper să vă ațâț la maxim dacă o să vă mai spun că naratorul întregii povești este însăși ....moartea, care spune multe lucruri cu tâlc, situație nemaiîntâlnită de mine până acum.
Urmează, cum altfel, câteva secvențe din film:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu