Vremurile

                     Pe care le trăim sunt departe de puterea mea de înţelegere . Săptămâna trecută un copil a murit sfâşiat de câini în Bucureşti . Absolut incredibil , dar adevărat : în capitala ţării mele oamenii mor în colţii câinilor fără stăpân ! Circul care a urmat a întrecut cu mult orice aşteptări .
                     Televiziunile s-au bătut în interviuri şi transmisiuni în direct . Familia victimei era prezentă pe toate ecranele . Tatăl transmite mesaje ba primarului , ba preşedintelui . Bunica merge la Măruţă şi povesteşte cu lux de amănunte , la o zi sau două după înmormântare , cum s-a întâmplat . Este posibil ca rudele copilului ucis să fie copleşite de grozăvia întâmplării , dar cum să faci din suferinţa pierderii unui copil de patru ani transmisiuni în direct la televiziune ? Cât de firească este o asemenea abordare a suferinţei ? Nu le-a spus nimeni că au ajuns , fără voia lor , eroi întro poveste care nu este absolut deloc normală ?  În faţa bisericii , tatăl copilului ascultă la radioul dintro maşină , mesajul primarului . Reporterii transmit de la faţa locului . În timpul priveghiului este .... nimerit să fii atent la ce spune primarul ?
                       Un alt tip ,,bine intenţionat" oferă familiei ..... bilete la meciul de fotbal România-Ungaria . ???? Antrenorul naţionalei (sau careva jucător , nu mai ştiu precis) dedică victoria copilului decedat . Oamenii ăştia sunt normali ? Un politician dus bine cu pluta vine şi ne spune că de fapt copilul a fost ...... . Nici nu pot reproduce idioţeniile aduse la cunoştinţa opiniei publice . O babă nebună , fostă mare vedetă (de pe alte meleaguri), trimite scrisori deschise preşedintelui ţării în care bate câmpii că nu ar fi bine să omorâm maidanezii , deoarece copilul a murit din lipsa îngrijirilor medicale .
                       Din păcate , copilul a căzut victimă nevinovată modului infect în care este condusă , administrativ , marea aglomerare urbană care se numeşte Bucureşti . Nu stăm pe roze nici în celelalte părţi ale tării , dar acolo chiar este depăşită orice limită ...... . Şi , culmea , apar totuşi persoane care mai au de spus câte ceva în apărarea haitelor de câini ai nimănui . Vorbesc despre cruzime , genocid .
                        Oare cum de am ajuns în această situaţie ? Politicienii fac circ şi cheltuie bani fără rost organizând referendumuri care nu folosesc nimănui . Capital politic se poate aduna şi în vremuri cu mari frământări emoţionale . Sau atunci este cel mai potrivit să se facă auziţi .
                        Regret enorm pierderea unei vieţi . Un copil a ajuns pradă câinilor întro ţară care se vrea modernă , dar care este de plâns . Ruşinea întâmplării o purtăm cu toţii . Ne lăsăm duşi de nas de aceleaşi figuri triste , care nu reuşesc să pună în normalitate viaţa în ţara pe care se jură că o vor servi dezinteresat , din devotament şi , de ce nu , patriotism ! Halal ! Parlamentul a ajuns loc de odihnă pentru cântăreţi de muzică populară şi nu numai , antrenori de fotbal , vedete de televiziune , .... , persoane cu o pregătire teoretică solidă , cunoştinţe juridice generale , care le recomandă pentru calitatea de .... legiuitori ! Îmi cer scuze , cred că .... am deraiat de la subiect .
                         Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Ionuţ !