Viaţa

                      Fiecăruia dintre noi poate fi împărţită , cu puţină bunăvoinţă , în mai multe etape :copilăria , adolescenţa , întemeierea unei familii , naşterea copilului (pentru unii asta este cu repetiţie) , grădiniţa copilului urmată de şcoală , liceu şi facultate , ..... . Ei bine , aici am ajuns eu . Azi este prima zi de facultate a fiicei mele . Fără nici o îndoială este un moment pozitiv , demn de sărbătorit . Pentru ea s-a încheiat o etapă pe drumul ales şi începe alta . Un început important de care vor depinde multe lucruri în viitorul ei .
                       În ceea ce mă priveşte , deşi îmi este greu să recunosc , un ochi râde şi altul plânge . Asta-i chiar culmea , aşa-i ? Râd pentru că sunt bucuros de nivelul la care am reuşit să ajungem , cu bine , sper eu . Sunt mândru de fiica mea şi vreau să cred că eforturile familiei nu au rămas fără ecou . Rezultatele şcolare au fost excelente la nivelul liceului . Acum urmează cu adevărat formarea profesională , pregătirea pentru ceea ce îşi doreşte să facă . Ceremonia de deschidere a anului universitar are loc azi la ora 10.00 . Draga tatii , îţi doresc mult succes !
                       Cel ce plânge (cum cine , ochiul !) se uită în oglindă şi constată trecerea anilor . Da , ştiu că asta nu iartă pe nimeni , dar ... cu fiecare etapă parcursă de copiii noştri , noi , părinţii , pur şi simplu îmbătrânim . Sună cam neplăcut , aşa că o să reformulez : adunăm experienţe noi . Evident că trăim şi prin copiii noştri şi reuşitele lor sunt întro oarecare măsură şi reuşitele noastre , dar ....
                        Habar n-am de ce scriu asemena gânduri , de fapt nu ştiu dacă împărţindu-le cu voi mă simt mai bine sau doar am şansa să devin ţinta unor răutăţi .... . O intrebare uşor amuzanta tot mă încearcă : cum , nu o să mai particip la nici o şedinţă cu părinţii ?