Ultimul

Gest frumos pe care l-am (l-ai) făcut este un subiect al unei campanii de educație civică, propus de Constantin prin intermediul BlogalInitiative și, în același timp, un motiv de dispute (ideologice, aș spune eu) între cei care susțin că nu este în regulă să te lauzi cu faptele bune, din teama de a nu deveni un mic Becali și cei care susțin că exact mediatizarea lor ar fi un bun exemplu pentru cei din jur, în încurajarea multiplicării acestora. Deși aș putea fi catalogat ca fiind ipocrit, eu înclin să le dau dreptate ambelor tabere, câte puțin , evident, și, deoarece m-am lăudat aici cu o faptă bună făcută de mine, azi o să scriu câteva rânduri din dorința de a vă îndemna pe voi, cei ce citiți aceste rânduri, să încercați sentimentul de mulțumire care te cuprinde atunci când faci un bine cuiva.

 Sursă.

Trăim întro lume care se mișcă rapid, cu o viteză uimitoare, în care adeseori uităm cu mare ușurință de calitatea principală pe care o avem: aceea de a fi oameni. Societatea este atât de divizată încât nu există certitudinea că binele îmbracă aceleași haine în toate casele, ceea ce duce la percepții diferite ale noțiunilor principale care pot fi alăturate oamenilor, ca și caracteristici ale bunei educații primite, acasă sau la școală. În toată această degringoladă morală, îndrăznesc să spun că un lucru este constant: mediatizarea, an de an, în preajma marilor sărbători religioase, a unor fapte bune apărute din dorința de a face un gest frumos de ....sărbători. Întrebare: de ce doar de sărbători? O persoană aflată la începutul educației sale poate înțelege, total eronat, că acesta este momentul în care să faci gesturi pline de bunătate umană, ceea ce este total greșit. Rostul sărbătorilor este de a marca anumite evenimente și este total greșit să facem din aceste momente un motiv pentru a fi mai buni. Este total neadevărat că ne mai spălăm de păcate, în fața divinității, dacă oferim ceva de mâncare unui nevoiaș, de Crăciun, de exemplu. Neadevărul pornește de la la ideea că ne reglăm omenia de sărbători, în rest putem fi total indiferenți. În concluzie, depinde de noi să fie în fiecare zi o sărbătoare, dacă doar așa suntem în măsură să dăm curs bunătății. Din păcate, o faptă bună ajunge, în ochii unora, în derizoriu dacă este pomenită. Consider că această judecată nu este neapărat adevărată, deoarece poate fi considerată, în același timp, un stimul pentru ceilalți: uite că se poate! Nu doresc să pun etichete nimănui, departe de mine gândul de a jigni pe cineva: fiecare dintre noi poate gândi după bunul plac, dar ar fi grozav dacă am încerca să fim mai buni, cu toții, indiferent dacă vorbim despre asta sau nu!