Istoria

                    Care se înfățișează tuturor celor interesați de ea în zilele noastre este ușor diferită de cea pe care am învățat-o eu la școală în epoca de aur condusă cu mână forte de (securitatea lui) Ceaușescu. Aș fi ipocrit să spun că îmi amintesc perfect cărțile de istorie din perioada comunistă, dar am mari îndoieli că ni s-a spus la vremea respectivă despre pașalâcul de la Timișoara și despre cei 164 de ani de guvernare otomană a acestor ținuturi românești. O să vă puneți întrebarea ce mi-a venit să scriu despre Timișoara? Ei bine, răspunsul este simplu: subiectul este tot despre Cluj Napoca! :)
                    Am făcut câteva fotografii ale monumentelor istorice din centrul istoric al orașului și am observat, pe când mă strofocam eu să surprind și una și alta din multele imagini cu care pot lăuda orașul, ceva interesant:

                     Pe unul dintre pereții Bisericii Sf. Mihail din Piața Unirii, mai precis pe cel aflat în spatele grupului statuar al lui Mathias Rex,  ceva rotund și cam nelalocul lui poate fi văzut cu mare ușurință, de o persoană deja avizată!

                          Deasupra ferestrei din mijlocul fotografiei de mai sus se poate observa ...o ghiulea de tun! Nu credeți? Priviți cu mai multă atenție:

                            Și nu este singura! În partea stângă, deasupra primei ferestre mai este una:

                        Pentru a înlătura orice urmă de îndoială, iat-o, în prim-plan:



                         Foarte interesant, zic eu! Bine, bine, dar cine le-a tras? No, acum apare în povestea mea pașalâcul de la Timișoara! Între anii 1552 și 1716, Banatul a fost, din punct de vedere administrativ, pașalâc turcesc iar capitala acestuia a fost în frumosul oraș de pe Bega. Pe atunci, Clujul era un oraș regal liber, iar în secolul al XVII-lea granite dintre Imperiul Otoman și Principatul Transilvaniei era prin zona comunei Gilău! Interesant, nu? Ei bine, armatele pașei din Banat au atacat în mai multe rânduri cetatea  Clujului, fără izbândă.

                          “Au existat mai multe asalturi asupra Clujului. La cel din 1603, da, a fost Paşa de Timişoara care asalta Clujul. Oraşul era unul liber regal apărat de trupe imperiale. Asaltul a durat mai multe zile. La final s-a semnat un armistiţiu. Trupele regale s-au retras din oraş iar turcii au renunţat la devastare. Apoi au fost asalturile din secolul 17. După cucerirea Oradiei şi Huedinului de către turci a venit rândul Clujului să fie asediat dar a rezistat. Graniţa dintre Turcia şi Principatul Transilvaniei era undeva la Gilău, dacă vă vine să credeţi! Clujul a rezistat. Turcii au atacat pentru că Clujul era parte Războiul de 15 ani, între Liga Sfântă şi Imperiul Otoman” a explicat istoricul Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic  din Cluj.

                           Ce spuneți despre cele scrise mai sus?

                           Sursă informații.