Ideile

Simple fac uneori diferența. Și reușesc să ne surprindă plăcut. Mai mult, rezolvă unele probleme pe care le avem cu toții, dar fie nu le acordăm importanță, fie nu discutăm despre ele și în acest fel nu știm că ele sunt comune tuturor. Despre monedele de 1 ban vreau să vă scriu azi, despre acelea mici care, datorită scăzutei puteri de cumpărare a românului, sunt aproape fără valoare. Sunt absolut convins că prețul de producție al unei astfel de monede este mult peste valoarea ei, dar legea este lege, ea trebuie să existe în circulație și așa se și întâmplă. Nu de alta, dar cum ar mai putea comercianții pune prețuri de XX.99 lei dacă nu ar fi micuța monedă care să facă posibilă eliberarea restului la casă?

Aproape tot timpul folosesc carduri bancare la efectuarea de plăți, peste tot unde este posibil acest lucru. Asta dacă le am la îndemână, desigur! :) Duminica trecută domnul card era rătăcit printre bagaje, eu eram în trecere prin Alba Iulia (da, exact așa e, mă întorceam de la Hunedoara unde am făcut o foarte faină Vizită în HD!) în drum către Cluj și am intrat în Kaufland-ul din cartierul Cetate. La casa de marcat am plătit cash și evident că am primit rest patru monede de 1 ban. I-am spus domnișoarei de la casă să le păstreze, pe un ton civilizat, cu atitudinea potrivită cu gândul la aproape non-valoarea acelor bănuți. Cu un zâmbet plăcut, mi-a indicat un loc unde pot să pun monedele, dacă doresc:

Da, este pentru prima data când văd aceste cutii, destul de rușinos dacă ele există de mult, destul de onest să recunosc acest lucru, bine intenționat să le mediatizez în rândurile celor care citesc aceste rânduri, nu de alta, dar 1) poate mai sunt persoane în situația mea (adică neștiutoare a unor posibilități de întrebuințare a monedelor de toate valorile) și 2) Crucea Roșie chiar este o instituție respectabilă, capabilă să facă mult bine celor aflați în suferință. Părerea mea!

Mno, cam atât pe azi!