Marți

                    A părut a fi, dis de dimineață, o zi normală a săptămânii. Sună telefonul, mă ridic din pat și mă îndrept hotărât spre expresorul de cafea unde apăs un buton. Pornesc laptopul, cafeaua este gata, postez pe blog, răsfoiesc una-alta, citesc un e-mail, ... . Exact ca în fiecare altă dimineață. Odată ajuns la serviciu, după primele saluturi și amabilități ale zilei în compania colegilor, cu care fiecare dintre noi petrecem o parte însemnată din viață, aflu vestea care a făcut ca această zi de marți să fie altfel decât celelalte: un coleg de serviciu s-a stins din viață la primele ore ale dimineții. Posibil să se fi întâmplat atunci când eu îmi făceam cafeaua ... Întro altă locuință un destin s-a frânt la prima oră a unei zile care are numărul 13 în calendar. Niște vise s-au stins, o familie este devastată de cruda realitate: dintr-o dată, cel care a fost Neluțu Brustur nu mai este printre noi!
                   Un hău amețitor s-a creat instantaneu în mine. Sunt aproape gol de gânduri ... niciodată nu ești pregătit pentru așa ceva ... întotdeauna moartea este o surpriză neplăcută ... mă concentrez din dorința de a vedea cu ochii minții când și ce am vorbit ultima dată cu el ... cred că s-a întâmplat săptămâna trecută, joi ... am vorbit despre pensie ... pe care el nu a mai apucat să o obțină ... la un pic peste 50 de ani să prinzi pensia este un obiectiv serios ... și el nu a mai apucat-o ... și sunt absolut sigur că ăsta este doar una dintre dorințele sale rămase în neant ...
                   De la un moment dat al existenței problemele de sănătate apar la cei mai mulți dintre noi. Problema serioasă este aceea că este un fir atât de subțire între între afecțiunile care ne pun viața în pericol și care nu, încât adeseori este extrem de greu să-l observăm. Dacă mai avem și ghinionul să nu fim ajutați șă facem diferența ... boala este adeseori perfidă, îmbracă o mie de fețe și nu trage semnale de alarmă ...
                    Azi, miercuri, unii dintre noi o luăm de la capăt: a sunat telefonul, am făcut cafeaua, am pornit iar la drum în această lume virtuală, am postat aceste rânduri pe blog ... un mic și umil omagiu pentru Neluțu ... se spune că nu mai exiști atunci când nu se mai vorbește despre tine ... ei bine, mi-am propus prin gândurile așternute aici să-l mai țin între noi măcar în minutele în care cineva le citește ...
                    Dumnezeu să te odihnească în pace, Neluțu Brustur!