joi, 16 mai 2013

Refugiaţii

                  Sunt o categorie de cetăţeni români care , la începutul anilor '40 au fugit din calea Ungariei hortyste care a pus stăpânire pe Ardealul de Nord-Vest . Aceia dintre ei , care mai trăiesc , au dreptul la o indemnizaţie lunară în valoare de 108 lei pentru fiecare an în care au fost persecutaţi din punct de vedere etnic , conform legii 189 din 2000 cu completările şi adăugirile ulterioare . Un gest reparatoriu făcut pentru cei care au suferit urgia războiului , care şi-au părăsit casele aflate în calea tăvălugului maghiar .
                  No bine , no ! Şi care-i treaba cu refugiaţii ăştia ? Păi să vă spun eu care-i treaba : un număr însemnat de persoane (altfel onorabile) beneficiază (sau au făcut demersuri ) în mod necuvenit de prevederile legii mai sus menţionate pentru simplul motiv ... că este posibil . Adăugat , fireşte , intenţiei vădite de a încălca legea , de înşelăciune şi de a se înscrie în grupul românilor care se descurcă . Acuze grele la adresa unei categorii de persoane cu vârste înaintate .
                  Iată cum stau lucrurile : pentru a obţine această indemnizaţie este suficient să obţii , în lipsa înscrisurilor (dovezilor) oficiale , declaraţia unor martori care se aflau în aceeaşi situaţie sau care au făcut deja demersuri pentru a obţine calitatea de refugiat . Vorbim despre perioada 1940-1945 . Azi , în 2013 , persoanele în cauză au peste 70 de ani . Ei bine , oare este posibil ca o persoană în vârstă de 78 de ani , să zicem , să-şi amintească despre faptul că în anul 1941 (pe când avea 6 ani ) s-a întâlnit cu o altă persoană în vârstă de 74 de ani (care în 1941 avea 2 ani) întro localitate de la graniţa acelor vremuri dintre România şi Ungaria ? Dacă pot accepta asta , cum ar suna dacă v-aş spune că sunt martori care îşi mintesc de zeci de persoane ? Pot să adaug că unii dintre martori au deficienţe de auz sau vedere , lucru care , în mod curios , nu-i împiedică pe notari să constate că au fost îndeplinite condiţiile legale pentru autentificarea unor acte .
Au apărut adevărate reţele care procură atât de necesarele dovezi , din care fac parte şi notari . Dacă despre ceilalţi nu ştiu ce să mai cred , pe notarii care se implică în aceste mizerii nu îi înţeleg . Cu toţii ştim că a fi notar înseamnă să ai câştiguri foarte bune . Atunci de ce să faci aşa ceva ?
                 Intră apoi în discuţie angajaţii caselor de pensii , prin grija cărora se acordă aceste indemnizaţii . Lor nu li se pare cel puţin suspect că zeci de dosare au aceeaşi martori ? Că , în unele situaţii , mai mult de jumătate din populaţia unor sate primeşte această indemnizaţie pe baza declaraţiilor a doar doi martori ?  Unii dintre voi o să-mi spuneţi că asta nu este treaba lor . Sau a mea . Posibil să aveţi dreptate .
                 Dar nu pot să nu mă întreb : când o să începem să facem cu adevărat ceva pentru ţara asta ? Sunt depăşit de evenimente ? Doar fraierii mai cred în acest cuvânt : ţară ? Este greşit să mai sper că minciuna şi hoţia ar trebui oprite ? Să mai cred întro viaţă mai bună , dacă nu pentru mine , măcar pentru copilul meu ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu