Uneori

Poate fi plictiseală mare vara, la plajă, pe malul mării sau la un ștrand, între două reprize de baie în mare sau în bazin, după situație. Alteori, pe pista de atletism, când alergi pentru menținerea unui tonus ridicat, oboseala rămâne nebăgată în seamă dacă în urechi ai căști în care se aud melodiile tale preferate. Mai mult, parcă este așa, la modă, să asculți muzică cel puțin în cele două situații prezentate mai sus. No bine, no! Ce anume poți cumpăra astfel încât, dacă se coace la soare să nu regreți prea mult sau dacă îți cade și calci pe el să nu pleci supărat acasă?

Așa a gândit fiică-mea și a ales o soluție mai mult decât acceptabilă: un player simplu, la care dacă pui alte căști mai pricopsite (cele care îl însoțesc sunt chiar ca niște conserve de tablă care zornăiesc de zor!) reușești să ai la tine oricând muzica preferată, fără o investiție prea mare. În același timp, cumpărarea dispozitivului mai sus ...fotografiat mi-a dat și un subiect pentru blogul unde mă străduiesc să scriu în fiecare zi despre lucrurile care ne înconjoară, situațiile prin care trecem, mai bune sau mai rele, după caz. 

Mare fan al cumpărăturilor pe internet, a frunzărit încoace și încolo și a găsit pe Zumzipunctro acest mp3 player la prețul unui pachet de țigări. Mai adaugă și prețul unei brichete așa, mai faine, contravaloarea livrării produsului prin curier și afli cheltuiala pentru achiziția unei trompete de device la care dacă îi mai adaugi și o memorie de tipul microSD obții ceea ce ai nevoie să-ți cânte în urechi la plajă. :)

Cumpărat în seara zilei de 26 mai, cu plata online de la adresa aceea (zumzi), am avut plăcuta surpriză să primim pachetul în 27 mai prin curier. Care surprize plăcute s-au încheiat imediat ce am deschis coletul: cutia spartă, device-ul defect! Am sunat imediat la numărul de telefon pe care l-am găsit la adresa expeditorului și după ce am vorbit cu domnul Mihail Mateescu, am stabilit să-l returnez prin poștă (că e mai lesne ...prețul unui chibrit!) pentru a fi schimbat! Situația părea să se îndrepte. Doar părea. Pe 27 mai am trimis coletul la București, pe 6 iunie l-am sunat pe domnul Mihail, care mi-a dat un răspuns amabil, dar nu prea edificator, pe 13 iunie am sunat iarăși pentru ca, în sfârșit, să primesc super aparatul de redat muzică pe data de 17 iunie, moment în care am și făcut fotografia de mai sus.

Nu știu dacă a meritat efortul, dar gestul în sine, sentimentul de a mă simți tras în piept, păcălit, nu mi-a dat pace. Săpând pe ici, pe colo, am găsit că același domn vinde aceleași produse și pe site-ul velixpunctro, ceea ce nu este un lucru rău, dar zic și eu. În altă ordine de idei, ceea ce doresc să scot în evidență este faptul că nu se eliberează factură, chitanță, ceva. Da, o mică evaziune, dar ce contează: firma de curierat are de lucru, chia și Poșta Română în cazul meu, băncile rulează bani, deci comisionează, ....locuri de muncă, domnule! Să mai zică vreun economist că evaziunea nu sprijină existența locurilor de muncă în România! :))